ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3244/2008

Asupra cererii de

recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

că prin decizia comercială nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel

București, secția a VI a comercială, s-a respins, ca nefondată acțiunea în

anularea sentinței arbitrale nr. 29 din 04 mai 2007 pronunțată de Curtea de

Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - U.C.E.C.O.M.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta.

Prin recursul

declarat s-a solicitat casarea hotărârii recurate pentru temeiurile prevăzute

de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ, cu aplicarea art. 304

1

C. proc. civ.

Prin evocarea

fondului în condițiile art. 314 C. proc. civ., s-a solicitat respingerea

cererii arbitrale.

Analizând recursul

prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia

pentru următoarele considerente:

Din lecturarea motivelor

de recurs, se observă că recurenta nu înțelege să-și motiveze în fapt recursul

raportat la motivele de recurs pe care le-a invocat în drept, neaducând nicio

critica față de motivarea in fapt si drept a instanței de fond care a fost

investita cu judecarea acțiunii in anulare.

Recurenta își exprimă

propria nemulțumire față de o soluție căreia nu îi aduce nicio critică sub

aspectul motivelor de drept invocate in recurs, respectiv art. 304 pct. 5, 6, 7,

8, 9 C. proc. civ.

Așa cum a înțeles

recurenta sa-si formuleze si motiveze recursul de fata, Curtea apreciază că acestea

nu constituie motive de recurs în înțelesul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6, 7,

8, 9 C. proc. civ., ci mai degrabă reprezintă teorii de drept și proprii

concluzii subiective cu privire la speța dedusă judecății.

Recurenta a înțeles

sa atace sentința nr. 29 din 04 mai 2007 a Curții de Arbitraj de pe lângă UNCOM

- UCECOM printr-o acțiune in anulare invocând doar doua motive de anulare,

respectiv art. 364 lit. e) si g) C. proc. civ.: hotărârea a fost pronunțata

după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353

3

alin.

(1) si (4) C. proc. civ. și hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se

sprijină.

Asupra acestor

aspecte instanța de anulare s-a pronunțat prin sentința comerciala nr. 245 din 18

decembrie 2007 si a reținut in mod corect că, in ceea ce privește motivul

întemeiat pe disp. art. 364 lit. e) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 353

3

alin. (1) si (4) din C. proc. civ. si art. 33 al Regulilor de procedura arbitrala,

«dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuia sa pronunțe

hotărârea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale» (art. 353

3

alin. (1) C. proc. civ.) iar «de asemenea tribunalul arbitral poate dispune,

pentru motive temeinice, prelungirea termenului eu cel mult doua luni (art. 353

3

alin. (4) C. proc. civ.), in acest fel trebuia sa pronunțe hotărârea in termen

de cel mult 7 luni, calculat de la data la care tribunalul este constituit.

Arătând că de la data constituirii tribunalului arbitral (28 februarie 2006) si

pana la data pronunțării hotărârii (04 mai 2007) a fost depășit termenul legal,

de cel mult 7 luni, reclamanta a precizat ca acest aspect atrage caducitatea

arbitrajului. Art. 353

3

alin. final C. proc. civ. dispune in acest

sens ca » trecerea termenului de arbitraj nu constituie un motiv de caducitate

a arbitrajului afara de cazul in care una din părți a notificat celeilalte

părți si tribunalului arbitral, pana la primul termen de înfățișare, că

înțelege sa invoce caducitatea ».

Aceasta sancțiune nu

operează automat, ci numai in măsura in care una dintre parți a notificat

adversarului si tribunalului arbitral, in condițiile arătate de art. 353

3

alin. final C. proc. civ., ca înțelege sa invoce caducitatea.

Așa cum se observă,

în cauza de fata, din actele depuse la dosarul de arbitraj, reclamanta nu a

înțeles sa notifice niciuneia dintre reclamantele la fond, respectiv "R."SCM

si «PRESTAREA» S.C.M, si nici tribunalului arbitral, in condițiile prevăzute de

art. 353

3

alin. final C. proc. civ., respectiv pana la primul termen

de înfățișare, faptul ca înțelege sa invoce caducitatea arbitrajului daca se

depășește termenul prevăzut de art. art. 353

3

alin. (1) C. proc.

civ.

În aceste condiții,

neexistând notificarea părților si a tribunalului arbitral formulata de «Înainte»

SCM cu privire la invocarea caducității arbitrajului, nu s-a putut retine de

către instanța de judecata a acțiunii in anulare faptul ca hotărârea a fost

pronunțata după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353

3

C. proc. civ., sancțiunea caducității arbitrajului neoperând automat, ci numai

in cazul notificării acesteia de către partea interesata pana la primul termen

de înfățișare.

Cu privire la cel de

al doilea motiv al acțiunii in anulare întemeiat pe art. 364 Iit. g) C. proc. civ.

(hotărârea arbitrala nu cuprinde motivele) s-a reținut ca tribunalul arbitral,

la cererea reprezentantului reclamantelor a unit excepțiile invocate cu fondul

cauzei si a acordat cuvântul pe probe, așa cum au fost ele solicitate pe

cererea introductivă.

Curtea a reținut ca art.

364 lit. g) C. proc. civ. are in vedere «lipsa sau insuficienta hotărârii

arbitrale, adică a acelor motive de fapt si de drept care au format convingerea

instanței si nu omisiunea asupra unor argumente sau excepții formulate de

părți. »

S-a reținut de

asemeni de către Curtea de Apel ca tribunalul arbitral a motivat pertinent

sentința pronunțata, convingător, luând in considerare toate probele

administrate în cauza (înscrisuri, martori, expertiza tehnica), precum si

faptul ca art. 304

1

C. proc. civ. nu este aplicabil in faza acțiunii

in anulare, acesta aplicându-se numai in faza procesuala a recursului.

Hotărârea arbitrală

poate fi desființata numai pentru unul din motivele strict si limitativ

prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ.,

instanța arătând ca eventualele

critici din susținerile orale ale petentei care vizează fondul cauzei nu pot fi

încadrate in niciunul din motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ.

Se arata de către

recurenta in motivele de recurs ca in litigiul arbitral a participat ca arbitru

autorul unei hotărâri anterioare, irevocabila, prin care, printr-o acțiune in

constatare a recurentei s-a recunoscut acesteia dreptul de proprietate al

asupra imobilului aflat in litigiu.

Curtea de Apel si in

acest caz a reținut ca nu se aplica prevederile art. 24 C. proc. civ., întrucât

petenta nu a înțeles să uzeze de procedura recuzării care trebuia ceruta, sub

sancțiunea decăderii, in termen de 10 zile de la data când a luat cunoștința de

numirea arbitrului, potrivit art. 351 C. proc. civ. De altfel, arbitrul despre

care recurenta face vorbire nu luase parte la judecarea aceleiași pricini in

apel sau recurs sau rejudecare după casare, așa cum prevede art. 24 C. proc. civ.,

ci acesta s-a pronunțat intr-o acțiune in constatarea dreptului de proprietate având

anumite părți, iar in litigiul arbitral dedus prezentei judecați, s-a pronunțat

asupra unei acțiuni in realizarea dreptului (in revendicare), având alte părți,

respectiv «Radiotehnica» SCM si «Înainte» SCM, nefiind afectata libertatea de

decizie a acestuia. Acest lucru nu poate constitui o nulitate de ordine

publica, așa cum arata recurenta, neputând duce la o aplicabilitate a art. 304 pct.

5 C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (2) si art. 106 C. proc. civ.

S-a arătat de

recurenta ca dispozitivul hotărârii arbitrale consemnează «constata» iar «nu

obliga la respectarea dreptului ». Așa cum se poate observa din dispozitivul

sentinței arbitrale nr. 29 din 04 mai 2007 a Curții de Arbitraj, se arata ca «

admite cererea ..obliga parata sa lase in deplina proprietate si liniștita

posesie imobilul mijloc fix …». S-a arătat in hotărârea arbitrala ca

«reclamantele si-au modificat acțiunea inițiala in acțiune in realizarea

dreptului lor de proprietate si in temeiul art. 480 si urm. C. civ. au

solicitat obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si liniștită posesie

imobilul construcția situat in .. ».

Pentru aceste

considerente instanța investita cu acțiunea in anulare a înlăturat criticile

petentei referitoare la modificarea cererii dintr-o acțiune in constatare in

acțiune in realizare, reținând prevederile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.

S-au respins de

asemenea în mod corect de către instanța si argumentele petentei ce vizau

fondul cauzei, întrucât acestea puteau fi reținute numai in situația admiterii

acțiunii in anulare, fiind subsecvente admiterii acțiunii, respectiv acestea

puteau fi cercetate numai in măsura in care motivele întemeiate pe dispozițiile

art. 364 lit. e) si g) C. proc. civ. ar fi dus la anularea hotărârii, acestea

neputând fi încadrate in celelalte motive de anulare prevăzute de art. 364 C. proc.

civ, respingând ca nefondate susținerile pe fondul cauzei.

Pentru același raționament

juridic, nu pot fi aplicate nici în recurs prevederile art. 304

1

C.

proc. civ. deoarece neajungându-se la admiterea pe fond a acțiunii arbitrale

(ca efect al admiterii acțiunii in anulare), nici instanța de recurs nu poate

analiza fondul cauzei sub toate aspectele. Recursul este deci, în acest caz

particular, limitat tot la motivele strict prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ.

Pentru considerentele

de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va

respinge recursul declarat de pârâta Î.S. Constanța împotriva deciziei

comerciale nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a

VI a comercială, ca nefondat.

Conform art. 274 C.

proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată

către intimata R.S. Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta înainte S.C.M. Constanța împotriva deciziei comerciale nr. 245

din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca

nefondat.

Obligă recurenta la

800 lei cheltuieli de judecată către intimata R.S. Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 5 noiembrie 2008.