ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3244/2008

Asupra cererii de recurs de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin decizia comercială nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, s-a respins, ca nefondată acțiunea în anularea sentinței arbitrale nr. 29 din 04 mai 2007 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești - U.C.E.C.O.M. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta. Prin recursul declarat s-a solicitat casarea hotărârii recurate pentru temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ, cu aplicarea art. 304 1 C. proc. civ. Prin evocarea fondului în condițiile art. 314 C. proc. civ., s-a solicitat respingerea cererii arbitrale.

Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia pentru următoarele considerente: Din lecturarea motivelor de recurs, se observă că recurenta nu înțelege să-și motiveze în fapt recursul raportat la motivele de recurs pe care le-a invocat în drept, neaducând nicio critica față de motivarea in fapt si drept a instanței de fond care a fost investita cu judecarea acțiunii in anulare. Recurenta își exprimă propria nemulțumire față de o soluție căreia nu îi aduce nicio critică sub aspectul motivelor de drept invocate in recurs, respectiv art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. Așa cum a înțeles recurenta sa-si formuleze si motiveze recursul de fata, Curtea apreciază că acestea nu constituie motive de recurs în înțelesul dispozițiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc.

civ., ci mai degrabă reprezintă teorii de drept și proprii concluzii subiective cu privire la speța dedusă judecății. Recurenta a înțeles sa atace sentința nr. 29 din 04 mai 2007 a Curții de Arbitraj de pe lângă UNCOM - UCECOM printr-o acțiune in anulare invocând doar doua motive de anulare, respectiv art. 364 lit. e) si g) C. proc. civ.: hotărârea a fost pronunțata după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353 3 alin. (1) si (4) C. proc. civ. și hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină. Asupra acestor aspecte instanța de anulare s-a pronunțat prin sentința comerciala nr. 245 din 18 decembrie 2007 si a reținut in mod corect că, in ceea ce privește motivul întemeiat pe disp.

art. 364 lit. e) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 353 3 alin. (1) si (4) din C. proc. civ. si art. 33 al Regulilor de procedura arbitrala, «dacă părțile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuia sa pronunțe hotărârea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale» (art. 353 3 alin. (1) C. proc. civ.) iar «de asemenea tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului eu cel mult doua luni (art. 353 3 alin. (4) C. proc. civ.), in acest fel trebuia sa pronunțe hotărârea in termen de cel mult 7 luni, calculat de la data la care tribunalul este constituit. Arătând că de la data constituirii tribunalului arbitral (28 februarie 2006) si pana la data pronunțării hotărârii (04 mai 2007) a fost depășit termenul legal, de cel mult 7 luni, reclamanta a precizat ca acest aspect atrage caducitatea arbitrajului.

Art. 353 3 alin. final C. proc. civ. dispune in acest sens ca » trecerea termenului de arbitraj nu constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una din părți a notificat celeilalte părți si tribunalului arbitral, pana la primul termen de înfățișare, că înțelege sa invoce caducitatea ». Aceasta sancțiune nu operează automat, ci numai in măsura in care una dintre parți a notificat adversarului si tribunalului arbitral, in condițiile arătate de art. 353 3 alin. final C. proc. civ., ca înțelege sa invoce caducitatea. Așa cum se observă, în cauza de fata, din actele depuse la dosarul de arbitraj, reclamanta nu a înțeles sa notifice niciuneia dintre reclamantele la fond, respectiv "R."SCM si «PRESTAREA» S.C.M, si nici tribunalului arbitral, in condițiile prevăzute de art. 353 3 alin. final C. proc.

civ., respectiv pana la primul termen de înfățișare, faptul ca înțelege sa invoce caducitatea arbitrajului daca se depășește termenul prevăzut de art. art. 353 3 alin. (1) C. proc. civ. În aceste condiții, neexistând notificarea părților si a tribunalului arbitral formulata de «Înainte» SCM cu privire la invocarea caducității arbitrajului, nu s-a putut retine de către instanța de judecata a acțiunii in anulare faptul ca hotărârea a fost pronunțata după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 353 3 C. proc. civ., sancțiunea caducității arbitrajului neoperând automat, ci numai in cazul notificării acesteia de către partea interesata pana la primul termen de înfățișare. Cu privire la cel de al doilea motiv al acțiunii in anulare întemeiat pe art. 364 Iit.

g) C. proc. civ. (hotărârea arbitrala nu cuprinde motivele) s-a reținut ca tribunalul arbitral, la cererea reprezentantului reclamantelor a unit excepțiile invocate cu fondul cauzei si a acordat cuvântul pe probe, așa cum au fost ele solicitate pe cererea introductivă. Curtea a reținut ca art. 364 lit. g) C. proc. civ. are in vedere «lipsa sau insuficienta hotărârii arbitrale, adică a acelor motive de fapt si de drept care au format convingerea instanței si nu omisiunea asupra unor argumente sau excepții formulate de părți. » S-a reținut de asemeni de către Curtea de Apel ca tribunalul arbitral a motivat pertinent sentința pronunțata, convingător, luând in considerare toate probele administrate în cauza (înscrisuri, martori, expertiza tehnica), precum si faptul ca art. 304 1 C. proc.

civ. nu este aplicabil in faza acțiunii in anulare, acesta aplicându-se numai in faza procesuala a recursului. Hotărârea arbitrală poate fi desființata numai pentru unul din motivele strict si limitativ prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ., instanța arătând ca eventualele critici din susținerile orale ale petentei care vizează fondul cauzei nu pot fi încadrate in niciunul din motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ. Se arata de către recurenta in motivele de recurs ca in litigiul arbitral a participat ca arbitru autorul unei hotărâri anterioare, irevocabila, prin care, printr-o acțiune in constatare a recurentei s-a recunoscut acesteia dreptul de proprietate al asupra imobilului aflat in litigiu.

Curtea de Apel si in acest caz a reținut ca nu se aplica prevederile art. 24 C. proc. civ., întrucât petenta nu a înțeles să uzeze de procedura recuzării care trebuia ceruta, sub sancțiunea decăderii, in termen de 10 zile de la data când a luat cunoștința de numirea arbitrului, potrivit art. 351 C. proc. civ. De altfel, arbitrul despre care recurenta face vorbire nu luase parte la judecarea aceleiași pricini in apel sau recurs sau rejudecare după casare, așa cum prevede art. 24 C. proc. civ., ci acesta s-a pronunțat intr-o acțiune in constatarea dreptului de proprietate având anumite părți, iar in litigiul arbitral dedus prezentei judecați, s-a pronunțat asupra unei acțiuni in realizarea dreptului (in revendicare), având alte părți, respectiv «Radiotehnica» SCM si «Înainte» SCM, nefiind afectata libertatea de decizie a acestuia.

Acest lucru nu poate constitui o nulitate de ordine publica, așa cum arata recurenta, neputând duce la o aplicabilitate a art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (2) si art. 106 C. proc. civ. S-a arătat de recurenta ca dispozitivul hotărârii arbitrale consemnează «constata» iar «nu obliga la respectarea dreptului ». Așa cum se poate observa din dispozitivul sentinței arbitrale nr. 29 din 04 mai 2007 a Curții de Arbitraj, se arata ca « admite cererea ..obliga parata sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul mijloc fix …». S-a arătat in hotărârea arbitrala ca «reclamantele si-au modificat acțiunea inițiala in acțiune in realizarea dreptului lor de proprietate si in temeiul art. 480 si urm. C. civ.

au solicitat obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si liniștită posesie imobilul construcția situat in .. ». Pentru aceste considerente instanța investita cu acțiunea in anulare a înlăturat criticile petentei referitoare la modificarea cererii dintr-o acțiune in constatare in acțiune in realizare, reținând prevederile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. S-au respins de asemenea în mod corect de către instanța si argumentele petentei ce vizau fondul cauzei, întrucât acestea puteau fi reținute numai in situația admiterii acțiunii in anulare, fiind subsecvente admiterii acțiunii, respectiv acestea puteau fi cercetate numai in măsura in care motivele întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. e) si g) C. proc.

civ. ar fi dus la anularea hotărârii, acestea neputând fi încadrate in celelalte motive de anulare prevăzute de art. 364 C. proc. civ, respingând ca nefondate susținerile pe fondul cauzei. Pentru același raționament juridic, nu pot fi aplicate nici în recurs prevederile art. 304 1 C. proc. civ. deoarece neajungându-se la admiterea pe fond a acțiunii arbitrale (ca efect al admiterii acțiunii in anulare), nici instanța de recurs nu poate analiza fondul cauzei sub toate aspectele. Recursul este deci, în acest caz particular, limitat tot la motivele strict prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Pentru considerentele de fapt și de drept reținute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Î.S.

Constanța împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat. Conform art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata R.S. Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta înainte S.C.M. Constanța împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI a comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata R.S. Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 5 noiembrie 2008.