ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3123/2014

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII–a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al securității în privința pârâtului N.D. În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că pârâtul N.D. are calitatea de membru în Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, C.N.S.A.S. verifică din oficiu sub aspectul constatării calități de colaborator sau lucrător al securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile ori funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h 1 ). Astfel, pârâtul a fost recrutat în anul 1982 pentru încadrarea informativă a unui cetățean vest-german, luat în lucru pentru relații suspecte cu membri de familie ai unor cadre militare din Garnizoana Cluj-Napoca. La data de 29 septembrie 1982, pârâtul a fost trecut în legătura unui ofițer CI al UM XX Cluj-Napoca, această dată fiind considerată ca dată a începerii colaborării, sens în care a fost modificată inclusiv data semnării angajamentului. A semnat cu numele real angajamentul și a preluat numele conspirativ de colaborare „R.”. Reclamantul a susținut că în materialele informative furnizate de către sursa „R.” există și informații care se referă la probleme privind procurarea unor icoane ori cumpărarea de obiecte de îmbrăcăminte din import și țigări străine, însă trebuie luate în considerare acele informații de interes operativ, care priveau aspecte importante pentru securitate la acea vreme, precum intenția de evaziune ori relațiile cu cetățeni străini, mai ales că astfel de informații au avut drept urmări deschiderea unui dosar de urmărire informativă și inițierea unor măsuri de tehnică operativă și de filaj pentru cetățenii români aflați în relații cu cetățeni din Republica Federală Germania. În concluzie, reclamantul a susținut că informațiile furnizate de pârât au avut ca efect încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și încălcarea dreptului la libera circulație prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. Pârâtul N.D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii prin raportare la faptul că art. 37 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. 2/2008 stabilește un termen de 30 de zile de la data aprobării notei de constatare pentru introducerea cererii în constatare la instanța de judecată. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 5399 din 01 octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de colaborator al securității în privința pârâtului N.D. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că excepția de tardivitate a acțiunii, invocată de către pârât, prin raportare la faptul că art. 37 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. 2/2008 stabilește un termen de 30 de zile de la data aprobării notei de constatare pentru introducerea cererii în constatare la instanța de judecată, este nefondată, întrucât termenul menționat anterior nu este prevăzut ca o condiție de exercițiu a dreptului la acțiune, nerespectarea acestuia nu este de natură să atragă vreo consecință pe planul dreptului procesual. Pe fondul cauzei, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cauză de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, potrivit cărora angajamentul de colaborare cu securitatea și notele informative au fost scrise și semnate sub numele conspirativ de “R.“, de către pârâtul N.D. Instanța de fond a reținut că din întregul material probator aflat la dosarul cauzei rezultă că informațiile furnizate de pârât în calitate de colaborator al securității se referă la activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Recursul pârâtului Pârâtul N.D. a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. În esență, recurentul–pârât a arătat că sentința a fost pronunțată pe baza unui material probator neclar și ambiguu, iar situația de fapt reținută nu corespunde realității și nu se încadrează în ipoteza normei cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a atrage constatarea calității de colaborator al securității, nefiind îndeplinite cele trei condiții cumulative prevăzute de lege în acest sens (furnizarea de informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise ori relatări verbale consemnate de lucrătorii securității; informațiile să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului). În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul–pârât a arătat că notele și rapoartele întocmite de ofițerii de contrainformații sunt contradictorii și pun sub semnul îndoielii consemnările acestora privitoare la pretinsele relatări verbale ale pârâtului, astfel că nu se poate forma convingerea că pârâtul a furnizat într-adevăr informații de natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale. A mai arătat că era fiu de cadru militar și în această calitate era periodic convocat de către conducerea unității militare în care activa tatăl său pentru a fi informat că trebuie să contribuie la măsurile necesare pentru siguranța statului, în caz contrar riscând sancționarea și excluderea din serviciu a părinților. De asemenea, a arătat că informațiile despre numita K.S., cetățean vest – german, au fost furnizate în cadrul unor „declarații de martor la Unitatea Militară în care lucra tatăl”, fiind în pericol locul de muncă al acestuia. Din întregul material prezentat de reclamant, chiar dacă s-a dovedit că au existat declarații ale recurentului în acest sens, nu s-a dovedit că au fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale numitei K.S. Singurele informații care sunt evidențiate de reclamant privitor la K.S., ar fi în legătură cu contrabanda de icoane pe lemn, care și în prezent este incriminată de legile penale. Aceste informații, chiar dacă au fost furnizate de recurent, nu s-au referit la activități potrivnice regimului totalitar comunist și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluția primei instanțe fiind legală. Intimatul–reclamant a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât de colaborator al securității. Verificările au fost efectuate din oficiu, în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al securității, persoanele care au candidat, au fost alese ori au fost numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h 1 ). Recurentul–pârât se încadrează în art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, referitor la aleșii locali. Curtea de Apel a reținut în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al securității, în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Cu referire punctuală la criticile din recurs, Înalta Curte reține următoarele: Considerentele sentinței cuprind motivele de fapt și de drept care au fundamentat convingerea instanței, expuse clar și logic, cu referiri concrete la probele administrative în cauză, la conținutul informațiilor furnizate și la încadrarea în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. fiind nefondată. Recurentul–pârât a invocat și motivul de recurs prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar nu a prezentat argumente care să poată fi încadrate în textul normativ respectiv, care privește la interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, având ca efect schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Acest motiv vizează denaturarea actului juridic dedus judecății, iar nu interpretarea dată probelor administrate în cauză. În ceea ce privește stabilirea calității de colaborator al securității, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., efectuând propria evaluare asupra circumstanțelor speței, Înalta Curte constată, de asemenea, că susținerile făcute în recurs sunt nefondate. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, noțiunea de „colaborator al securității” desemnează persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Probatoriul amplu administrat în dosarul de fond și prezentat rezumativ la pct. 1 și 2 din prezenta decizie dovedește cu prisosință încadrarea recurentului–pârât în definiția noțiunii de „colaborator”, autenticitatea angajamentului scris și a notelor provenind de la informatorul „R.” fiind demonstrată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București. De asemenea, Înalta Curte constată că, prin conținutul lor, informațiile furnizate denunțau atitudini potrivnice regimului comunist, erau de natură să ducă la îngrădirea dreptului la viața privată și au determinat derularea unor măsuri informative asupra persoanelor vizate, așa cum în mod judicios a reținut și judecătorul fondului. Faptul că recurentul–pârât ar fi putut fi el însuși în atenția organelor de securitate, urmare a legăturilor cu o persoană de cetățenie străină și în virtutea calității de ofițer de armată a tatălui său, nu îl exclude din câmpul de aplicare al reglementării noțiunii de „colaborator”, pentru că, potrivit tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, numai persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată, nu este considerată colaborator al securității. În afara ipotezei acestei norme, circumstanțele recrutării ar putea prezenta o relevanță juridică în evaluarea situației în ansamblu, prin corelarea cu alte probe, legate de natura și amploarea informațiilor și de modul în care persoana în cauză s-a poziționat în relația cu organele securității, dar privite din această perspectivă, înscrisurile privindu-l pe recurentul-pârât nu sunt în măsură să ducă la o soluție contrară celei adoptate de judecătorul fondului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.