ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3123/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII–a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se

constate existența calității de colaborator al securității în privința

pârâtului N.D.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat,

în esență, că pârâtul N.D. are calitatea de membru în Consiliul Județean

Bistrița-Năsăud, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g), art. 5 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității,

C.N.S.A.S. verifică din oficiu sub aspectul constatării calități de colaborator

sau lucrător al securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau

numite în demnitățile ori funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

).

Astfel, pârâtul a fost recrutat în anul 1982

pentru încadrarea informativă a unui cetățean vest-german, luat în lucru pentru

relații suspecte cu membri de familie ai unor cadre militare din Garnizoana

Cluj-Napoca.

La data de 29 septembrie 1982, pârâtul a fost

trecut în legătura unui ofițer CI al UM XX Cluj-Napoca, această dată fiind

considerată ca dată a începerii colaborării, sens în care a fost modificată

inclusiv data semnării angajamentului. A semnat cu numele real angajamentul și

a preluat numele conspirativ de colaborare „R.”.

Reclamantul a susținut că în materialele

informative furnizate de către sursa „R.” există și informații care se referă

la probleme privind procurarea unor icoane ori cumpărarea de obiecte de

îmbrăcăminte din import și țigări străine, însă trebuie luate în considerare

acele informații de interes operativ, care priveau aspecte importante pentru securitate

la acea vreme, precum intenția de evaziune ori relațiile cu cetățeni străini,

mai ales că astfel de informații au avut drept urmări deschiderea unui dosar de

urmărire informativă și inițierea unor măsuri de tehnică operativă și de filaj

pentru cetățenii români aflați în relații cu cetățeni din Republica Federală

Germania.

În concluzie, reclamantul a susținut că

informațiile furnizate de pârât au avut ca efect încălcarea dreptului la viață

privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile

și Politice și încălcarea dreptului la libera circulație prevăzut de art. 12

din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pârâtul N.D. a formulat întâmpinare prin care

a invocat excepția tardivității formulării acțiunii prin raportare la faptul că

art. 37 alin. (1) din Hotărârea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității nr. 2/2008 stabilește un termen de 30 de zile de la data aprobării

notei de constatare pentru introducerea cererii în constatare la instanța de

judecată.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 5399 din 01

octombrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea de

colaborator al securității în privința pârâtului N.D.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut că excepția de tardivitate a acțiunii, invocată de către

pârât, prin raportare la faptul că art. 37 alin. (1) din Hotărârea Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nr. 2/2008 stabilește un termen

de 30 de zile de la data aprobării notei de constatare pentru introducerea

cererii în constatare la instanța de judecată, este nefondată, întrucât

termenul menționat anterior nu este prevăzut ca o condiție de exercițiu a

dreptului la acțiune, nerespectarea acestuia nu este de natură să atragă vreo

consecință pe planul dreptului procesual.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a avut în

vedere concluziile raportului de expertiză grafoscopică efectuat în cauză de

către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, potrivit

cărora angajamentul de colaborare cu securitatea și notele informative au fost

scrise și semnate sub numele conspirativ de “R.“, de către pârâtul N.D.

Instanța de fond a reținut că din întregul

material probator aflat la dosarul cauzei rezultă că informațiile furnizate de

pârât în calitate de colaborator al securității se referă la activități și

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Pârâtul N.D. a atacat cu recurs sentința

menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, pentru motive pe

care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În esență, recurentul–pârât a arătat că

sentința a fost pronunțată pe baza unui material probator neclar și ambiguu,

iar situația de fapt reținută nu corespunde realității și nu se încadrează în ipoteza

normei cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru a atrage

constatarea calității de colaborator al securității, nefiind îndeplinite cele

trei condiții cumulative prevăzute de lege în acest sens (furnizarea de

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise ori

relatări verbale consemnate de lucrătorii securității; informațiile să denunțe

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului).

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurentul–pârât a arătat că notele și rapoartele întocmite de ofițerii de

contrainformații sunt contradictorii și

pun sub semnul îndoielii consemnările

acestora privitoare la pretinsele relatări verbale ale pârâtului, astfel că nu

se poate forma convingerea că pârâtul a furnizat într-adevăr informații de

natură să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale.

A mai arătat că era fiu de cadru militar și

în această calitate era periodic convocat de către conducerea unității militare

în care activa tatăl său pentru a fi informat că trebuie să contribuie la

măsurile necesare pentru siguranța statului, în caz contrar riscând

sancționarea și excluderea din serviciu a părinților.

De asemenea, a arătat că informațiile despre

numita K.S., cetățean vest – german, au fost furnizate în cadrul unor

„declarații de martor la Unitatea Militară în care lucra tatăl”, fiind în

pericol locul de muncă al acestuia.

Din

întregul material prezentat de reclamant,

chiar dacă s-a dovedit că au existat declarații ale recurentului în acest sens,

nu s-a dovedit că au fost denunțate activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și nu au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale numitei K.S.

Singurele

informații care sunt evidențiate de

reclamant privitor la K.S., ar fi în legătură cu contrabanda de icoane pe lemn,

care și în prezent este incriminată de legile penale. Aceste informații, chiar

dacă au fost furnizate de recurent, nu s-au referit la activități potrivnice

regimului totalitar comunist și nici nu au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale.

recursului

Examinând cauza prin prisma motivelor

invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluția primei instanțe

fiind legală.

Intimatul–reclamant a învestit instanța de

contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu

o acțiune având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât de

colaborator al securității.

Verificările au fost efectuate din oficiu, în

temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit cărora

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu,

sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al securității,

persoanele care au candidat, au fost alese ori au fost numite în demnitățile

sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) – h

1

).

Recurentul–pârât se încadrează în art. 3 lit.

g) din O.U.G. nr. 24/2008, referitor la aleșii locali.

Curtea de Apel a reținut în mod corect, pe

baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al securității,

în accepțiunea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cu referire punctuală la criticile din

recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Considerentele sentinței cuprind motivele de

fapt și de drept care au fundamentat convingerea instanței, expuse clar și

logic, cu referiri concrete la probele administrative în cauză, la conținutul

informațiilor furnizate și la încadrarea în ipoteza art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

fiind nefondată.

Recurentul–pârât a invocat și motivul de

recurs prevăzut în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., dar nu a prezentat argumente

care să poată fi încadrate în textul normativ respectiv, care privește la

interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, având ca efect

schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Acest motiv vizează denaturarea actului juridic

dedus judecății, iar nu interpretarea dată probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește stabilirea calității de

colaborator al securității, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., efectuând propria evaluare asupra circumstanțelor speței, Înalta

Curte constată, de asemenea, că susținerile făcute în recurs sunt nefondate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității,

noțiunea de „colaborator al securității” desemnează persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului comunist și care au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Probatoriul amplu administrat în dosarul de

fond și prezentat rezumativ la pct. 1 și 2 din prezenta decizie dovedește cu

prisosință încadrarea recurentului–pârât în definiția noțiunii de „colaborator”,

autenticitatea angajamentului scris și a notelor provenind de la informatorul

„R.” fiind demonstrată prin raportul de expertiză criminalistică efectuat în

cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

De asemenea, Înalta Curte constată că, prin

conținutul lor, informațiile furnizate denunțau atitudini potrivnice regimului

comunist, erau de natură să ducă la îngrădirea dreptului la viața privată și au

determinat derularea unor măsuri informative asupra persoanelor vizate, așa cum

în mod judicios a reținut și judecătorul fondului.

Faptul că recurentul–pârât ar fi putut fi el

însuși în atenția organelor de securitate, urmare a legăturilor cu o persoană

de cetățenie străină și în virtutea calității de ofițer de armată a tatălui

său, nu îl exclude din câmpul de aplicare al reglementării noțiunii de

„colaborator”, pentru că, potrivit tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, numai persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și

procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată,

nu este considerată colaborator al securității.

În afara ipotezei acestei norme,

circumstanțele recrutării ar putea prezenta o relevanță juridică în evaluarea

situației în ansamblu, prin corelarea cu alte probe, legate de natura și

amploarea informațiilor și de modul în care persoana în cauză s-a poziționat în

relația cu organele securității, dar privite din această perspectivă,

înscrisurile privindu-l pe recurentul-pârât nu sunt în măsură să ducă la o

soluție contrară celei adoptate de judecătorul fondului.

Având în vedere considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de N.D. împotriva

sentinței civile nr. 5399 din 1 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII – a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iulie

2014.