ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3322/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 6946 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de

reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul I.E. și a constatat

calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a

analizat situația de fapt, reținând că, potrivit Notei de Constatare din 09

ianuarie 2012, în baza cererii din 25 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către

S.S.P.R.D., prin procesarea materialului arhivistic, a fost identificat pârâtul

I.E., care a fost recrutat de către I.J.S. Brașov la data de 25 martie 1983

(dată la care acesta a semnat un angajament), pârâtul fiind rectificator la

Î.H.B., S.T.S.

Anterior, pârâtul își arătase

disponibilitatea informativă relatând „unele aspecte legat de nereguli din

cadrul S.T.S., probleme de calitate, cât și despre poziția unor persoane de

naționalitate maghiară, legat de politica partidului și statului nostru”.

Din cuprinsul notei de constatare, a rezultat

că pârâtul a furnizat organelor de securitate informații de natura celor la

care face referire art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la

propriul dosar și deconspirarea Securității.

Curtea a examinat punctual actele aflate la

dosarul cauzei, respectiv nota informativă furnizată de pârât în procesul

recrutării și semnată cu numele real, la data de 10 februarie 1983, referitoare

la comentariile ostile ale unui coleg de serviciu, în privința căruia s-au luat

următoarele măsuri: „a fost avertizat și luat în S.I. (supraveghere

informativă, n.n.) numitul M.Z."; nota din data de 16 iulie 1984 prin care

pârâtul a informat despre comentariile unui student irakian în legătură cu

condițiile de trai din România, cu privire la care ofițerii de Securitate au

propus exploatarea notei furnizate de pârât, după identificarea studentului

semnalat; nota raport din data de 25 martie 1987 referitoare la comentarii

ostile la adresa situației economice a României, care a fost exploatată „pentru

verificare și măsuri”.

Faptul că pârâtul a furnizat date de interes

organelor de Securitate a rezultat și din aprecierile acestora făcute în notele

de analiză a activității colaboratorului. Astfel, aceștia au consemnat că „de

la recrutare și până în prezent a furnizat un nr. de șase informații de interes

pentru organele noastre. Pe baza acestor informații a fost avertizat și luat în

S.I. (supraveghere informativă, n.n.) numitul M.Z., cât și numiții Ț.A. și

I.A., avertizați, iar cu C.D. a fost informat comitetul P.C.R. pe întrep., cât

și destrămarea acestui anturaj care ascultă și colportează știrile postului de

radio E.L (n.n.)."

Curtea a reținut că, din documentele

examinate, reiese în mod cert întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de

către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Mai mult, a rezultat

implicit și valoarea operativă a informațiilor, apreciată ca atare de către

Securitate și concretizată în măsurile dispuse.

Cât privește îndeplinirea celei de-a doua

condiții referitoare la faptul dacă această furnizare de informații viza

îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Curtea a

apreciat că analiza documentelor evocate conduce la concluzia potrivit cu care

și această cerință este îndeplinită.

Astfel, furnizarea acestor informații către

organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative

pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora), vizând îngrădirea unor

drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Nu s-a putut reține că

furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având

reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu

rămâneau fără urmări, fiind evident că pârâtul a conștientizat faptul că asupra

persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire

și verificare (încălcarea dreptului la viață privată, a dreptului la liberă

exprimare), și, prin urmare, a vizat această consecință.

Curtea a concluzionat că informațiile

furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art.

17 din Pactul Internațional privind D.C.P.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

pârâtul I.E., susținând că instanța de fond a interpretat greșit o serie de

note informative, preluând pasaje scoase din context de către reclamant.

Totodată, instanța a făcut o greșită aplicare

a legii, respectiv a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că a

extins înțelesul de denunțare a activităților sau atitudinilor potrivnice

regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului și la situații pe care nu le-a avut în

vedere, considerând incidente aceste dispoziții pentru orice fel de relatări,

inclusiv pentru cele care nu aveau acest caracter.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul

face următoarele precizări:

- nota din 10 februarie 1983 nu a fost dată

în calitate de colaborator sau informator al Securității, ci în calitate de

angajat al Î.H.B., în cadrul raporturilor de muncă, ca urmare a unei sesizări

făcute C.T.C. în legătură cu executarea necorespunzătoare a unor piese de către

numitul M.Z., de origine maghiară;

- în mod greșit s-a reținut că pe baza acestor

informații a fost luat în supraveghere informativă numitului M.Z., neexistând

probe în acest sens, ci doar simple afirmații ale unui agent de securitate;

- nota din 16 iulie 1984 nu reflectă relatările

sale, fiind în întregime bătută la mașina de scris și semnată de maior P.V.

Această notă nu identifică studentul irakian prin nume și nu cuprinde vreo

mențiune cu privire la măsurile luate împotriva respectivului student;

- nota din 25 martie 1987 este, de asemenea,

falsă fiind scrisă și semnată în totalitate de cpt. Toropa;

- în mod eronat instanța și-a bazat decizia

pe Raportul de analiză privind pe informatorul Cristian, reținând că ar fi dat

informații de interes pentru Securitate. Această notă raport consemnează doar

opiniile și relatările mincinoase ale unui ofițer de securitate și nu pot fi

considerate probe;

- la data de 17 mai 1983 i s-a desfăcut

contractul de muncă pentru o singură absență, motivul real fiind refuzul de a colabora

cu Securitatea, iar în notele de analiză din 27 martie 1987 și din 7 iunie 1984

se consemnează lipsa sa de cooperare în legătură cu furnizarea unor informații

despre colegi.

Recurentul și-a încadrat motivele de recurs

în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de

fond, precum și motivele de recurs invocate,ce se încadrează în prevederile art.

304 pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Este adevărat că majoritatea informațiilor furnizate

de pârât reprezintă relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, dar

acestea nu pot fi înlăturate din materialul probator pentru simplul motiv că

pârâtul nu le recunoaște, deoarece O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și

completările ulterioare conferă o forță probantă egală atât notelor olografe

provenite de la persoana verificată, cât și „relatărilor verbale consemnate de

lucrătorii Securității”. Recurentul - pârât nu a adus, în fața instanței,

contraprobe care să răstoarne veridicitatea notelor raport, iar acestea nu au

fost singurele probe pe care s-a întemeiat acțiunea formulată de C.N.S.A.S.,

existând și note întocmite și semnate olograf de către pârât.

În ceea ce privește conținutul informațiilor

furnizate, chiar dacă nu toate informațiile se referă la atitudini potrivnice

regimului comunist, totuși nu pot fi înlăturate cele privind intențiile unor

angajați, care aveau rude stabilite în străinătate, de a pleca și ei din țară

(nota din 10 februarie 1983), cele privind comentarea știrilor postului de

radio E.L. (Raportul cu propunerea de înregistrare ca informator din 25 martie

1983) și cele privind criticile aduse regimului comunist de unele persoane (Nota

din 10 februarie 1983, Nota raport din 25 martie 1987).

Instanța de control judiciar reține ca fiind

lipsită de relevanță împrejurarea că nota din 10 februarie 1983 a fost dată

anterior recrutării sale ca informator, deoarece art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

cu modificările și completările ulterioare nu distinge după cum informațiile au

fost furnizate Securității anterior sau ulterior recrutării în calitate de informator

a persoanei care le-a furnizat.

Pentru considerentele menționate, cu referire

la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de I.E. împotriva

sentinței civile nr. 6946 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

septembrie 2014.