ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3322/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 6946 din 5 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul I.E. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a analizat situația de fapt, reținând că, potrivit Notei de Constatare din 09 ianuarie 2012, în baza cererii din 25 mai 2010, adresată C.N.S.A.S. de către S.S.P.R.D., prin procesarea materialului arhivistic, a fost identificat pârâtul I.E., care a fost recrutat de către I.J.S.

Brașov la data de 25 martie 1983 (dată la care acesta a semnat un angajament), pârâtul fiind rectificator la Î.H.B., S.T.S. Anterior, pârâtul își arătase disponibilitatea informativă relatând „unele aspecte legat de nereguli din cadrul S.T.S., probleme de calitate, cât și despre poziția unor persoane de naționalitate maghiară, legat de politica partidului și statului nostru”. Din cuprinsul notei de constatare, a rezultat că pârâtul a furnizat organelor de securitate informații de natura celor la care face referire art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Curtea a examinat punctual actele aflate la dosarul cauzei, respectiv nota informativă furnizată de pârât în procesul recrutării și semnată cu numele real, la data de 10 februarie 1983, referitoare la comentariile ostile ale unui coleg de serviciu, în privința căruia s-au luat următoarele măsuri: „a fost avertizat și luat în S.I.

(supraveghere informativă, n.n.) numitul M.Z."; nota din data de 16 iulie 1984 prin care pârâtul a informat despre comentariile unui student irakian în legătură cu condițiile de trai din România, cu privire la care ofițerii de Securitate au propus exploatarea notei furnizate de pârât, după identificarea studentului semnalat; nota raport din data de 25 martie 1987 referitoare la comentarii ostile la adresa situației economice a României, care a fost exploatată „pentru verificare și măsuri”. Faptul că pârâtul a furnizat date de interes organelor de Securitate a rezultat și din aprecierile acestora făcute în notele de analiză a activității colaboratorului. Astfel, aceștia au consemnat că „de la recrutare și până în prezent a furnizat un nr. de șase informații de interes pentru organele noastre.

Pe baza acestor informații a fost avertizat și luat în S.I. (supraveghere informativă, n.n.) numitul M.Z., cât și numiții Ț.A. și I.A., avertizați, iar cu C.D. a fost informat comitetul P.C.R. pe întrep., cât și destrămarea acestui anturaj care ascultă și colportează știrile postului de radio E.L (n.n.)." Curtea a reținut că, din documentele examinate, reiese în mod cert întrunirea primei cerințe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Mai mult, a rezultat implicit și valoarea operativă a informațiilor, apreciată ca atare de către Securitate și concretizată în măsurile dispuse.

Cât privește îndeplinirea celei de-a doua condiții referitoare la faptul dacă această furnizare de informații viza îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, Curtea a apreciat că analiza documentelor evocate conduce la concluzia potrivit cu care și această cerință este îndeplinită. Astfel, furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora), vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Nu s-a putut reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări ca cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări, fiind evident că pârâtul a conștientizat faptul că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare (încălcarea dreptului la viață privată, a dreptului la liberă exprimare), și, prin urmare, a vizat această consecință. Curtea a concluzionat că informațiile furnizate de pârât au vizat îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind D.C.P. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul I.E., susținând că instanța de fond a interpretat greșit o serie de note informative, preluând pasaje scoase din context de către reclamant.

Totodată, instanța a făcut o greșită aplicare a legii, respectiv a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că a extins înțelesul de denunțare a activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist și care vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și la situații pe care nu le-a avut în vedere, considerând incidente aceste dispoziții pentru orice fel de relatări, inclusiv pentru cele care nu aveau acest caracter. În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul face următoarele precizări: - nota din 10 februarie 1983 nu a fost dată în calitate de colaborator sau informator al Securității, ci în calitate de angajat al Î.H.B., în cadrul raporturilor de muncă, ca urmare a unei sesizări făcute C.T.C.

în legătură cu executarea necorespunzătoare a unor piese de către numitul M.Z., de origine maghiară; - în mod greșit s-a reținut că pe baza acestor informații a fost luat în supraveghere informativă numitului M.Z., neexistând probe în acest sens, ci doar simple afirmații ale unui agent de securitate; - nota din 16 iulie 1984 nu reflectă relatările sale, fiind în întregime bătută la mașina de scris și semnată de maior P.V. Această notă nu identifică studentul irakian prin nume și nu cuprinde vreo mențiune cu privire la măsurile luate împotriva respectivului student; - nota din 25 martie 1987 este, de asemenea, falsă fiind scrisă și semnată în totalitate de cpt. Toropa; - în mod eronat instanța și-a bazat decizia pe Raportul de analiză privind pe informatorul Cristian, reținând că ar fi dat informații de interes pentru Securitate.

Această notă raport consemnează doar opiniile și relatările mincinoase ale unui ofițer de securitate și nu pot fi considerate probe; - la data de 17 mai 1983 i s-a desfăcut contractul de muncă pentru o singură absență, motivul real fiind refuzul de a colabora cu Securitatea, iar în notele de analiză din 27 martie 1987 și din 7 iunie 1984 se consemnează lipsa sa de cooperare în legătură cu furnizarea unor informații despre colegi. Recurentul și-a încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate,ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Este adevărat că majoritatea informațiilor furnizate de pârât reprezintă relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, dar acestea nu pot fi înlăturate din materialul probator pentru simplul motiv că pârâtul nu le recunoaște, deoarece O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare conferă o forță probantă egală atât notelor olografe provenite de la persoana verificată, cât și „relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității”. Recurentul - pârât nu a adus, în fața instanței, contraprobe care să răstoarne veridicitatea notelor raport, iar acestea nu au fost singurele probe pe care s-a întemeiat acțiunea formulată de C.N.S.A.S., existând și note întocmite și semnate olograf de către pârât.

În ceea ce privește conținutul informațiilor furnizate, chiar dacă nu toate informațiile se referă la atitudini potrivnice regimului comunist, totuși nu pot fi înlăturate cele privind intențiile unor angajați, care aveau rude stabilite în străinătate, de a pleca și ei din țară (nota din 10 februarie 1983), cele privind comentarea știrilor postului de radio E.L. (Raportul cu propunerea de înregistrare ca informator din 25 martie 1983) și cele privind criticile aduse regimului comunist de unele persoane (Nota din 10 februarie 1983, Nota raport din 25 martie 1987). Instanța de control judiciar reține ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că nota din 10 februarie 1983 a fost dată anterior recrutării sale ca informator, deoarece art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare nu distinge după cum informațiile au fost furnizate Securității anterior sau ulterior recrutării în calitate de informator a persoanei care le-a furnizat. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.E. împotriva sentinței civile nr. 6946 din 5 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014.