ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar
constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 327 din 21 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă
excepția de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002, formulată de reclamanții F.A. și
F.O., reținând că prin soluția de principiu adoptată în Plenul Judecătorilor
din 20 februarie 2006, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei
Curți de Casație și Justiție a stabilit că este inadmisibilă excepția de
nelegalitate cu privire la un act administrativ cu caracter individual adoptat
sau emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe au declarat
recurs reclamanții F.A. și F.O., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Mai înainte însă de a examina motivele
de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin.
(3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.
262/2007, în materia excepției de nelegalitate a actului administrativ,
termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 5 zile stabilit prin
textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale
cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se
înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici
ziua când s-a sfârșit termenul".
Pe de altă parte, alin. (5) al
aceluiași articol stabilește că „termenul care se sfârșește într-o zi de
serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la
sfârșitul primei zile de lucru următoare".
Din actele dosarului rezultă că
sentința atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți F.A. și F.O. la data
de 10 iunie 2013, conform dovezilor din dosarul de fond, recursul fiind
declarat la data de 26 iunie 2013.
Calculând termenul de 5 zile prevăzut
de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor
stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., pe zile
libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să
declare recurs era cuprins între 11 iunie 2013 și 16 iunie 2013, inclusiv.
Cum data de 26 iunie 2013, ca zi de
declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv
ștampila oficiul poștal aplicată pe plicul în care s-a expediat cererea de
recurs a depășit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este
tardiv.
Apărarea recurenților-reclamanți în
sensul că în dispozitivul sentinței recurate s-a indicat termenul de 15 zile,
nu are relevantă, deoarece, termenul de 5 zile este dat de lege nu de judecător
și "nemo censetur ignorarem lege", în condițiile în care reclamanții
au beneficiat de asistență juridică pe parcursul judecării cauzei.
Față de cele arătate, Înalta Curte
constată că recursul declarat împotriva sentinței nr. 327 din 21 mai 2013 este
tardiv formulat și,
În temeiul dispozițiilor art. 103
alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de F.A. și
F.O., împotriva sentinței civile nr. 327 din 21 mai 2013 a Curții de Apel Cluj,
secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi
07 mai 2014.