ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2082/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 327 din 21 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a H.G. nr. 969/2002, formulată de reclamanții F.A. și F.O., reținând că prin soluția de principiu adoptată în Plenul Judecătorilor din 20 februarie 2006, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a stabilit că este inadmisibilă excepția de nelegalitate cu privire la un act administrativ cu caracter individual adoptat sau emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții F.A.

și F.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, în materia excepției de nelegalitate a actului administrativ, termenul de recurs este de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ.

care arată că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul". Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiași articol stabilește că „termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare". Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurenților-reclamanți F.A. și F.O. la data de 10 iunie 2013, conform dovezilor din dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 26 iunie 2013. Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc.

civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamanta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 11 iunie 2013 și 16 iunie 2013, inclusiv. Cum data de 26 iunie 2013, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv ștampila oficiul poștal aplicată pe plicul în care s-a expediat cererea de recurs a depășit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv. Apărarea recurenților-reclamanți în sensul că în dispozitivul sentinței recurate s-a indicat termenul de 15 zile, nu are relevantă, deoarece, termenul de 5 zile este dat de lege nu de judecător și "nemo censetur ignorarem lege", în condițiile în care reclamanții au beneficiat de asistență juridică pe parcursul judecării cauzei.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței nr. 327 din 21 mai 2013 este tardiv formulat și, În temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.A. și F.O., împotriva sentinței civile nr. 327 din 21 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 07 mai 2014.