ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 85/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 246/ CA din 15 iunie 2009, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Ordinului din 2007 emis de Președintele C.N.S., în cauza având ca obiect contestația la executare, formulată de contestatorul D.G., în contradictoriu cu intimații C.N.A.S. și C.A.S. Tulcea. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai acte administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ.

A mai reținut că prin Ordinul din 2007, Președintele C.N.S.A.S. a aprobat normele metodologice privind stabilirea documentelor pentru dobândirea calității de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, prevăzute în anexa ordinului, astfel încât acest act administrativ are caracter normativ, fiind destinat aplicării la un număr nedeterminat de cazuri și persoane. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul D.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.

Astfel, potrivit prevederilor art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, intrată în vigoare la 1 august 2007, termenul de recurs, în materia excepției de nelegalitate a actului administrativ, este de 5 zile de la comunicarea hotărârii. Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”. Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiași articol stabilește că „termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.

Or, în cauză, hotărârea a fost comunicată recurentului - reclamant D.G. la data de 31 iulie 2009, conform dovezii aflate la fila 51 din dosar fond, iar împotriva acesteia reclamantul a declarat recurs la 17 august 2009 (fila 2 din dosar recurs), cu depășirea termenului prevăzut de lege. Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care reclamantul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 1 august 2009 și 6 august 2009, inclusiv. Cum data de 17 august 2009, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, a depășit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.

Așa fiind, având în vedere caracterul peremptoriu al excepției tardivității declarării recursului, care face inutilă cercetarea motivelor de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G., împotriva sentinței civile nr. 246 din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2010.