ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1867/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, petentul A. a contestat, în contradictoriu cu intimata D.G.I.T.L.- Consiliul Local Sector 1, somația nr. 192982/19.10.2011 prin care era obligat la plata taxei auto pentru anii 2010 și 2011, în sumă totală de 1080 RON.

Prin Sentința civilă nr. 10394 din 5 iunie 2012, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 4623 din 2 octombrie 2013, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel București pentru a pronunța regulatorul de competență.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 3988 din 11 decembrie 2013 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că prezenta cauză trebuie soluționată de Curtea de Apel București.

Mai înainte însă de a examina motivele de recurs, Curtea constată că recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părților. Hotărârea este supusă recursului, în termen de 5 zile de la comunicare, cu excepția celei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care este irevocabilă".

Termenul de 5 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care arată că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul".

Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiași articol stabilește că "termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".

Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată la data de 6 martie 2014, recursul fiind declarat la data de 15 aprilie 2014 .

Calculând termenul de 5 zile prevăzut de art. 22 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și 5 din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care petentul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 6 martie 2014 și 12 martie 2014, inclusiv.

Cum data de 15 aprilie 2014, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv viza președintelui secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a depășit termenul de 5 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.

În aceste condiții, față de cele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 3988 din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 06 mai 2015.

Procesat de GGC - GV