ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială

nr. 6159 din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâta B.C. H.V.B.Ț.

SA.

S-a respins cererea

de anulare a Hotărârilor Adunării Generale ale Acționarilor societății pârâte nr.

1, 2, 3, 5, 6, 10 din data de 2 iunie 2006 formulată de reclamantul N.M.P. A

fost obligat reclamantul la 12.511,06 lei cheltuieli de judecată.

Prima instanță, față

de excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a reținut că acțiunea

asociatului prin care se atacă hotărârile A.G.A. pretins nelegale nu este o

acțiune individuală, ci este o acțiune socială, bazată pe interesul colectiv al

societății. De aceea, asociatului nu i se poate pretinde dovada unui interes

personal, deoarece acest interes se impune a exista doar în acțiuni cu caracter

individual, nu și în acțiunile cu caracter social.

În ceea ce privește

anularea hotărârilor A.G.A. solicitată de către reclamant, tribunalul a reținut

că la data de 2 iunie 2006 A.G.E. a Băncii Comerciale I.Ț. SA a adoptat

hotărârile nr. 1, 2, 3, 5, 6 și 10 prin care a fost modificat actul constitutiv

al societății. Convocarea Adunării Generale s-a realizat corect prin publicarea

(M. Of. nr. 1497/15.05.2006) și în ziarul R.L. din data de 16 mai 2006, așa cum

prevăd dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, respingând în

acest fel susținerea reclamantului potrivit căreia hotărârile atacate sunt nule

pentru nerespectarea formalităților de convocare a A.G.E.A.

Referitor la susținerile

reclamantului că Hotărârea A.G.E.A. nr. 10 din 2 iunie 2006 este nulă deoarece

încalcă prevederile art. 128 și art. 114, tribunalul a reținut că prin

modificarea actului constitutiv nu s-a impus în vreun fel acționarilor,

modalitatea de vot în cadrul Adunării Generale, ei fiind în continuare liberi

să voteze astfel cum consideră de cuviință pentru protejarea propriilor

interese. Totodată în virtutea art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în

vigoare la data adoptării hotărârii contestate, exercițiul atribuțiilor

menționate la art. 113 lit. b), c), f), g) și j) va putea fi delegat

consiliului de administrație sau administratorului unic prin actul constitutiv

sau prin hotărârea adunării generale extraordinare.

Prin urmare, chiar

legea face trimitere la dispozițiile actului constitutiv. În virtutea acestei

trimiterii A.G.E.A. a decis să acorde consiliului de administrație atribuția înființării

sediilor secundare.

Împotriva sentinței

comerciale nr. 6159 din 7 mai 2007 a Tribunalului București a declarat apel

reclamantul N.M.P. în cuprinsul căruia a solicitat și suspendarea judecării

dosarului 24829/3/2006 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 33102/3/2006

aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin încheierea de ședință din data de 5

decembrie 2007, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, reținând că

nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât

apelantul a formulat cerere de suspendare cu aceeași motivare și în fața instanței

de fond, cerere respinsă prin încheierea din 26 februarie 2007.

Împotriva încheierii

din data de 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București a declarat recurs

reclamantul N.M.P. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art.

244 alin. (1) pct. 1.

Recursul este

inadmisibil.

Conform art. 244 alin.

(1) și (2) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea

pricinii atârnă în totul sau în parte, existența sau neexistența unui drept

care face obiectul unei alte judecăți sau când s-a început urmărirea penală

pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce

urmează să se dea.

Art. 244

1

reglementează calea de atac asupra încheierii pronunțate în temeiul art. 244 C.

proc. civ., în sensul că „asupra suspendării judecării procesului instanța se

va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu

excepția celor pronunțate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează

suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care

s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins

cererea de repunere pe rol a procesului”.

Ca urmare, textul

reglementează declararea căii de atac, separat numai împotriva încheierii prin

care s-a dispus suspendarea judecății procesului și care ar fi întrerupt cursul

judecății, precum și asupra încheierilor prin care s-a respins cererea de

repunere pe rol a procesului.

Cum în cauză, prin încheierea

atacată s-a respins cererea privind suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin.

(1) C. proc. civ., cursul judecății nu a fost întrerupt, încheierea putând fi

atacată numai odată cu fondul.

Întrucât legiuitorul

nu a înțeles ca prin dispoziție specială să reglementeze separat exercitarea

căii de atac și asupra încheierilor prin care s-au respins cererile de

suspendare a procesului, se constată că recursul declarat împotriva încheierii

de respingere a cererii de suspendare este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de reclamantul N.M.P. împotriva încheierii de ședință din data de 5

decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 22 mai 2008.