ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1757/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6159 din 7 mai 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes invocată de pârâta B.C. H.V.B.Ț. SA. S-a respins cererea de anulare a Hotărârilor Adunării Generale ale Acționarilor societății pârâte nr. 1, 2, 3, 5, 6, 10 din data de 2 iunie 2006 formulată de reclamantul N.M.P. A fost obligat reclamantul la 12.511,06 lei cheltuieli de judecată. Prima instanță, față de excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, a reținut că acțiunea asociatului prin care se atacă hotărârile A.G.A. pretins nelegale nu este o acțiune individuală, ci este o acțiune socială, bazată pe interesul colectiv al societății.

De aceea, asociatului nu i se poate pretinde dovada unui interes personal, deoarece acest interes se impune a exista doar în acțiuni cu caracter individual, nu și în acțiunile cu caracter social. În ceea ce privește anularea hotărârilor A.G.A. solicitată de către reclamant, tribunalul a reținut că la data de 2 iunie 2006 A.G.E. a Băncii Comerciale I.Ț. SA a adoptat hotărârile nr. 1, 2, 3, 5, 6 și 10 prin care a fost modificat actul constitutiv al societății. Convocarea Adunării Generale s-a realizat corect prin publicarea (M. Of. nr. 1497/15.05.2006) și în ziarul R.L. din data de 16 mai 2006, așa cum prevăd dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, respingând în acest fel susținerea reclamantului potrivit căreia hotărârile atacate sunt nule pentru nerespectarea formalităților de convocare a A.G.E.A.

Referitor la susținerile reclamantului că Hotărârea A.G.E.A. nr. 10 din 2 iunie 2006 este nulă deoarece încalcă prevederile art. 128 și art. 114, tribunalul a reținut că prin modificarea actului constitutiv nu s-a impus în vreun fel acționarilor, modalitatea de vot în cadrul Adunării Generale, ei fiind în continuare liberi să voteze astfel cum consideră de cuviință pentru protejarea propriilor interese. Totodată în virtutea art. 114 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în vigoare la data adoptării hotărârii contestate, exercițiul atribuțiilor menționate la art. 113 lit. b), c), f), g) și j) va putea fi delegat consiliului de administrație sau administratorului unic prin actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale extraordinare.

Prin urmare, chiar legea face trimitere la dispozițiile actului constitutiv. În virtutea acestei trimiterii A.G.E.A. a decis să acorde consiliului de administrație atribuția înființării sediilor secundare. Împotriva sentinței comerciale nr. 6159 din 7 mai 2007 a Tribunalului București a declarat apel reclamantul N.M.P. în cuprinsul căruia a solicitat și suspendarea judecării dosarului 24829/3/2006 până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 33102/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2007, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată, reținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 244 pct. 1 C. proc.

civ., întrucât apelantul a formulat cerere de suspendare cu aceeași motivare și în fața instanței de fond, cerere respinsă prin încheierea din 26 februarie 2007. Împotriva încheierii din data de 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București a declarat recurs reclamantul N.M.P. întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 244 alin. (1) pct. 1. Recursul este inadmisibil. Conform art. 244 alin. (1) și (2) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți sau când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.

Art. 244 1 reglementează calea de atac asupra încheierii pronunțate în temeiul art. 244 C. proc. civ., în sensul că „asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs. Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului”. Ca urmare, textul reglementează declararea căii de atac, separat numai împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății procesului și care ar fi întrerupt cursul judecății, precum și asupra încheierilor prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.

Cum în cauză, prin încheierea atacată s-a respins cererea privind suspendarea judecății în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ., cursul judecății nu a fost întrerupt, încheierea putând fi atacată numai odată cu fondul. Întrucât legiuitorul nu a înțeles ca prin dispoziție specială să reglementeze separat exercitarea căii de atac și asupra încheierilor prin care s-au respins cererile de suspendare a procesului, se constată că recursul declarat împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare este inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul N.M.P. împotriva încheierii de ședință din data de 5 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 22 mai 2008.