ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1559/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2104/ COM din 11 aprilie 2007, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA cu sediul social în București în contradictoriu cu pârâtele C. Costinești - prin P. și C.L.C. COSTINEȘTI cu sediile sociale în comuna Costinești județul Constanța. În fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut, în principal, că prin contractul de comodat nr. 6595/2003 SC B.T.T. SA prin sucursala Costinești reprezentată prin directorul executiv în baza mandatului nr. 1419/2003, în calitatea de comodant și C.L. Costinești, în calitatea de comodatar, s-a convenit cedarea cu titlu gratuit a dreptului de folosință temporară asupra activului Teatrul de Vară și anexe în suprafață de 2008 m.p.

pe o perioadă de 4 ani cu instituirea unui drept de retenție al comodatarului asupra spațiului până la plata contravalorii cheltuielilor efectuate de comodatar. Convenția contestată are valoarea unui act de administrare și nu de dispoziție, neimpunându-se astfel aprobarea prealabilă a A.G.A. Pornind de la categoria actului de administrare a contractului de comodat, se constată că acesta se înscrie în limitele împuternicirii date, actul fiind încheiat de pârâți cu bună credință. Deși sucursala nu poate participa în nume propriu la circuitul civil, acest principiu nu justifică sancțiunea nulității, întrucât contractul de comodat a fost încheiat de reprezentantul legal al sucursalei mandatat prin împuternicire.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007, a admis apelul declarat de reclamanta SC B.T.T. SA București împotriva sentinței civile nr. 2104/ COM din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială și a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea contractului de comodat nr. 6595 din 30 octombrie 2003 încheiat între părți. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că prin încheierea contractului de comodat în litigiu, fără supunerea lui spre aprobare Consiliului de Administrație și A.G.A., mandatarul a depășit limitele mandatului acordat.

Conform contractului, comodantul are obligația de a restitui comodatarului eventualele cheltuieli efectuate pentru conservarea bunurilor. Indiferent de caracterul actului, ca fiind unul de administrare sau de dispoziție, mandatul acordat impunea supunerea spre aprobare Consiliului de Administrație și A.G.A. a eventualelor propuneri, în lipsa îndeplinirii acestor cerințe sancțiunea care intervine fiind aceea a nulității absolute a contractului pentru lipsa consimțământului. Împotriva deciziei civile nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs pârâtele C. COSTINEȘTI – prin P. și C.L.

COSTINEȘTI, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului și modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul de a respinge acțiunea pe fond și a constata valabil încheiat contractul de comodat nr. 6595 din 30 octombrie 2003. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că reprezentantul legal al reclamantei a avut dreptul de a încheia contractul de comodat în cauză, iar acesta a fost încheiat prin exprimarea valabilă a consimțământului în forma cerută de lege. Chiar dacă directorul de sucursală ar fi acționat dincolo de limitele unei împuterniciri dată de A.G.A., s-a realizat o aparență de reprezentare legală, pornind de la principiul că actele întocmite de reprezentanții legali ai persoanelor juridice sunt actele persoanei juridice însăși.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtelor, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că prin contractul de comodat nr. 6595 din 30 octombrie 2003 încheiat între SC B.T.T. SA, sucursala Costinești, în calitatea de comodant, pe de o parte și C. COSTINEȘTI prin C.L. Costinești în calitatea de comodant, pe de altă parte, au fost stabilite drepturi și obligații corelative, pe durata de 4 ani a derulării contractului. La momentul încheierii contractului de comodat expus anterior, reclamanta SC B.T.T. SA, sucursala Costinești, a fost reprezentată prin Director executiv V.A., în baza mandatului nr. 1419 din 23 mai 2003. Din verificarea mandatului nr. 1419 din 23 mai 2003, rezultă că SC B.T.T.

București l-a împuternicit pe V.A., în calitatea de Director al Sucursalei Costinești să exercite următoarele operațiuni, specificate la pct. c și anume: negocierea cu P. Costinești a problemelor legate de terenurile stațiunii Costinești și a unor active cu caracter social-cultural și supunerea spre aprobare Consiliului de Administrație și A.G.A. a eventualelor propuneri. Din această perspectivă, corect a apreciat instanța de apel întreaga situație de fapt și de drept, deoarece prin contractul de comodat s-a acordat un drept de folosință gratuit pe o perioadă de 4 ani, în condițiile în care reclamanta era obligată să plătească cheltuielile de conservare a imobilului, dar și cele de amenajare a acestuia, împrejurări care, imperios necesar conduceau la aprobarea Consiliului de Administrație și a A.G.A.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâți împotriva deciziei civile nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâții C. COSTINEȘTI – prin P. și C.L. COSTINEȘTI, împotriva deciziei nr. 266/ COM din 7 decembrie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 mai 2008.