ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3582/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3582/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin

acțiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția

comercială, reclamanta SC B.E. SRL Constanța a solicitat instanței să pronunțe

o hotărâre judecătorească prin care să se constate dreptul de folosință al

reclamantei asupra terenului în suprafață de 15 mp situat în Constanța, Mamaia,

Camping Tabăra Turist, obligarea pârâtei să își dea acordul la intabularea

dreptului de folosință al reclamantei în cartea funciară.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că a dobândit prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1667 din 12 aprilie

2001 încheiat cu SC M. SA, dreptul de proprietate asupra activului Camping

Tabăra Turist situat în stațiunea Mamaia, iar pentru terenul pe care este

situat activul i-a fost transmis dreptul de folosință în temeiul contractului

de închiriere ce face parte integrantă din contract. Deși SC M. SA s-a obligat

să vândă reclamantei terenul aferent, după obținerea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate, această obligație nu a putut fi executată.

Prin sentința civilă nr. 4843/Com din

data de 25 septembrie 2007, Tribunalul Constanța, secția comercială, a respins

ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel reclamanta susținând că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea pentru că

dreptul de folosință este un drept real care ia naștere prin convenție sau prin

lege, dreptul său rezultând din convenție.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială contencios administrativ și fiscal, a respins

apelul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a

solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată, în

sensul admiterii apelului și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta

Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 11 și 20 alin. (1)-(3)

din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii

de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricăror

alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de judecată și a reținut:

Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997,

modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către

instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca

netimbrată.

Față de dispozițiile legale evocate se

constată că recursul declarat de către reclamanta SC B.E. SRL Constanța nu a

fost însoțit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenta fiind

citată pentru termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2008 cu mențiunea

de a achita taxa judiciară de timbru (fila 7 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurenta

nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă

pentru termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2008, când procedura de

citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență

dispozițiilor art. 20 pct. 1 și pct. 3 din Legea nr. 146/1997, modificată și

respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii,

precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbru judiciar, cu

modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

reclamanta SC B.E. SRL Constanța împotriva Deciziei civile nr. 60/Com din 3

aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Obligă recurenta la plata sumei de 357

lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei Municipiul Constanța prin primar.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28

noiembrie 2008.