ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 412/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 3 martie

2006 reclamanta O.G. a chemat în judecată pârâta SC E. SRL solicitând ca în

baza sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea hotărârii Adunării

Generale a asociaților din 20 februarie 2006.

În susținerea cererii

reclamanta a arătat că pârâta a convocat asociații pentru data de 20 februarie

2006 pentru a hotărî asupra extinderii obiectului de activitate, aprobarea

vânzării unor bunuri ale societății, aprobarea mandatării administratorului

pentru a promova acțiuni și plângeri și majorarea capitalului social cu 100.000

lei.

Astfel, în prezența unui

singur asociat P.C., s-a hotărât asupra aspectelor expuse fiind încălcate

dispozițiile legii referitoare la cvorum și majoritate respectiv art. 192 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990 de la pct. 1, 3 din hotărâre.

Cu privire la pct. 4,

5 și 6 din hotărâre reclamanta susține că nu s-au respectat dispozițiile art. 192

alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Reclamanta a mai

arătat că cesionarea unei părți sociale către ea, dispusă prin hotărâre, nu

poate fi manifestarea de voință a unui singur subiect de drept.

Pârâta prin

întâmpinare susține că au fost respectate dispozițiile art. 192 alin. (2) din

Legea nr. 31/1990iar hotărârile luate au vizat eficientizarea activității

societății.

Tribunalul Iași,

secția comercială, prin sentința civilă nr. 15 din 15 iunie 2006, a admis

acțiunea și a constatat nulitatea hotărârii Adunării Generale a asociaților din

20 februarie 2006.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de fond a reținut că hotărârea Adunării Generale conține dispoziții

ce modifică actul constitutiv pct. 1 și 3; dispoziții ce nu modifică actul

constitutiv și o manifestare unilaterală de voință a unui asociat.

Art. 192 alin. (2)

din Legea nr. 31/1990 dispune că pentru hotărârile ce au ca obiect modificarea

actului constitutiv este necesar votul tuturor asociaților în afară de cazul în

care legea/actul constitutiv prevede altfel ceea ce nu este cazul în speță,

legiuitorul făcând referire la toți asociații, în caz contrar pârâta având

obligația convocării unei noi adunări generale.

Pentru pct. 4, 5, 6

din hotărârea din 20 februarie 2006 sunt aplicabile dispozițiile art. 192 alin.

(1) din Legea 31/1990. Astfel, adunarea generală decide prin votul reprezentând

majoritatea absolută a asociaților și a părților afară de cazul când prin actul

constitutiv se dispune altfel ceea ce nu este cazul.

Cum la adunarea

generală a participat doar asociatul care deține 95% din capitalul social, nu

s-a respectat cerința majorității absolute ceea ce impunea convocarea unei noi

Adunări generale conform art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la

cesionarea cu titlu gratuit a unei părți sociale către reclamant, s-a reținut

de către instanța de fond că este doar o ofertă de cesiune în lipsa acordului

acestuia.

Împotriva acestei

soluții a promovat apel pârâta arătând că administratorul a convocat A.G.A.

pentru data de 20 februarie 2006, reclamanta având o poziție siconotorie astfel

că deși i s-a comunicat convocarea pentru A.G.A. de la 6 februarie 2006, aceasta

a refuzat primirea, după care, prin avocat i s-a comunicat din nou convocarea

cu ordinea de zi, la care a refuzat participarea.

Curtea de Apel Iași, secția

comercială, prin Decizia nr. 38 din 4 aprilie 2007 a admis apelul a schimbat în

tot sentința criticată și pe fond a respins acțiunea.

În fundamentarea

soluției instanța de control judiciar a reținut că intimata –pârâtă prin

atitudinea sa, nu putea să se prevaleze de violarea vreunei dispoziții legale,

cât timp a refuzat să se prezinte la ședință. Posibilitatea amânării ședinței

este prevăzută de lege pentru situații deosebite dar nu și pentru motive

siconotorii.

Cu petiția

înregistrată la data de 17 mai 2007 reclamanta a declarat recurs în termen și

legal timbrat criticile vizând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel se susține că

hotărârea din 20 februarie 2006 a fost adoptată, la prima convocare, în

prezența unui singur asociat și cu votul unui singur asociat reprezentând 95%

din capitalul social, nefiind respectată cerința dublei majorități absolute,

fiind încălcate dispozițiile art. 192-193 din Legea nr. 31/1990.

Recursul este fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 „Pentru hotărârile având

ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor

asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede

altfel”, iar art. 193 alin. (3) stabilește că: „Dacă adunarea legal constituită

nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza neîntrunirii majorității cerute,

adunarea nou convocată poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numărul

de asociați și partea din capital reprezentată de asociații prezenți”.

Din coroborarea celor

două texte rezultă că legiuitorul nu permite ca la prima convocare să se ia

hotărârea indiferent de numărul de asociați, ci din contră se stipulează expres

că „adunarea nou convocată poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi

numărul de asociați și partea din capital reprezentată de asociații prezenți”.

Or, în cauză, nu s-a

ținut o a doua adunare, ci hotărârea s-a luat chiar la prima adunare.

Cât privește lipsa

asociatului minoritar de la prima convocare a adunării generale, așa cum

rezultă din actele dosarului, aceasta este motivată de starea de sănătate a

acestuia iar pentru cea de-a doua convocare reclamanta-recurentă intenționa să

participe (prin reprezentant sau asistată) - în acest sens contractul se

asistență juridică și delegația avocațială despre care chiar instanța de apel

face vorbire în considerent.

În mod greșit

instanța de apel apreciază că atitudinea reclamantei este una de rea credință

și prin încălcarea dispozițiilor art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 a

considerat că lipsa asociatului de la adunarea generală se sancționează cu

luarea hotărârii în lipsa acestuia.

Față de cele arătate

rezultă că reclamanta - recurentă nu a încălcat nici o normă de drept, prezența

la adunarea generală reprezentând un drept al asociatului.

În aceste condiții se

reține că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea normelor legale

precizate, astfel că în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta

O.G.,

împotriva Deciziei nr. 38 din 4 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Iași,

secția comercială, modifică decizia în sensul că respinge apelul pârâtei SC E.

SRL Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 februarie 2008.