ÎCCJ, decizie (scj.ro #83214)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83214) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Modificarea
actului
constitutiv
Distincția
pe
care
Legea
31/1990
privind
societățile
comerciale
o face
în
privința
condițiilor
de
cvorum
în
art.192 (2)
și
193 (3) din
lege
Sancțiunea
aplicabilă
încălcării
dispozițiilor
legale
Din coroborarea
celor două texte rezultă că legiuitorul nu permite ca la prima
convocare să se ia hotărârea indiferent de numărul de
asociați, ci din contră se stipulează expres că „adunarea
nou convocată poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi
numărul de asociați și partea din capital reprezentată de
asociații prezenți”.
Or,
în
cauză
,
nu
s-a
ținut
o a
doua
adunare
,
ci
hotărârea
s-a
luat
chiar
la prima
adunare
.
Cât privește lipsa asociatului
minoritar de la prima convocare a adunării generale, așa cum
rezultă din actele dosarului, aceasta este motivată de starea de
sănătate a acestuia iar pentru cea de-a doua convocare
reclamanta-recurentă intenționa să participe (prin reprezentant
sau asistată) – în acest sens contractul se asistență
juridică și delegația avocațială despre care chiar
instanța de apel face vorbire în considerent.
În mod greșit instanța de apel apreciază că atitudinea
reclamantei este una de rea credință și prin încălcarea
dispozițiilor art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 a considerat că lipsa
asociatului de la adunarea generală se sancționează cu luarea
hotărârii în lipsa acestuia.
(Înalta
Curte de Casație și Justiție Secția comercială decizia
nr.412 din 7 februarie 2008)
Prin
acțiunea înregistrată la data de 3 martie 2006 reclamanta O.G. a
chemat în judecată pârâta S.C. E. S.R.L. solicitând ca în baza
sentinței ce se va pronunța să se constate nulitatea
hotărârii Adunării Generale a asociaților din 20 februarie 2006.
În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâta a convocat
asociații pentru data de 20 februarie 2006 pentru a hotărî asupra
extinderii obiectului de activitate, aprobarea vânzării unor bunuri ale
societății, aprobarea mandatării administratorului pentru a
promova acțiuni și plângeri și majorarea capitalului social cu
100.000 Ron.
Astfel, în prezența unui singur asociat P.C., s-a hotărât asupra
aspectelor expuse fiind încălcate dispozițiile legii referitoare la
cvorum și majoritate respectiv art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 de la
pct.1,3 din hotărâre.
Cu privire la punctele 4,5 și 6 din hotărâre reclamanta susține
că nu s-au respectat dispozițiile art.192 alin.1 din Legea
nr.31/1990.
Reclamanta a mai arătat că cesionarea unei părți sociale
către ea, dispusă prin hotărâre, nu poate fi manifestarea de
voință a unui singur subiect de drept.
Tribunalul Iași -Secția comercială –prin sentința
civilă nr.15 din 15 iunie 2006, a admis acțiunea și a constatat
nulitatea hotărârii Adunării Generale a asociaților din 20
februarie 2006.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că
hotărârea Adunării generale conține dispoziții ce
modifică actul constitutiv pct.1 și 3; dispoziții ce nu
modifică actul constitutiv și o manifestare unilaterală de
voință a unui asociat.
Art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 dispune că pentru hotărârile ce
au ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor
asociaților în afară de cazul în care legea/actul constitutiv prevede
altfel ceea ce nu este cazul în speță, legiuitorul făcând
referire la toți asociații, în caz contrar pârâta având
obligația convocării unei noi adunări generale.
Pentru
pct.4,5,6 din
hotărârea
din 20
februarie
2006
sunt
aplicabile
dispozițiile
art.192 alin.1 din
Legea
31/1990.
Astfel
,
adunarea
generală
decide
prin
votul
reprezentând
majoritatea
absolută
a
asociaților
și
a
părților
afară
de
cazul
când
prin
actul
constitutiv
se
dispune
altfel
ceea
ce
nu
este
cazul
.
Cum la
adunarea
generală
a
participat
doar
asociatul
care
deține
95%
din
capitalul
social,
nu
s-a
respectat
cerința
majorității
absolute
ceea
ce
impunea
convocarea
unei
noi
Adunări
generale
conform art.193 alin.3 din
Legea
nr.31/1990.
Cu privire la cesionarea cu titlu gratuit a unei
părți sociale către reclamant, s-a reținut de către
instanța de fond că este doar o ofertă de cesiune în lipsa
acordului acestuia.
Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâta arătând că
administratorul a convocat AGA pentru data de 20 februarie 2006, reclamanta
având o poziție șicanatorie astfel că deși i s-a comunicat
convocarea pentru AGA de la 6 februarie 2006, aceasta a refuzat primirea,
după care, prin avocat i s-a comunicat din nou convocarea cu ordinea de
zi, la care a refuzat participarea.
Curtea de Apel Iași-Secția comercială – prin decizia nr.38 din 4
aprilie 2007 a admis apelul a schimbat în tot sentința criticată
și pe fond a respins acțiunea.
În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut
că intimata –pârâtă prin atitudinea sa, nu putea să se prevaleze
de violarea vreunei dispoziții legale, cât timp a refuzat să se
prezinte la ședință. Posibilitatea amânării
ședinței este prevăzută de lege pentru situații deosebite
dar nu și pentru motive șicanatorii.
Reclamanta
a
declarat
recurs
în
termen
și
legal
timbrat
criticile
vizând
dispozițiile
art.304
pct.9 Cod
procedură
civilă
.
Recursul
este
fondat
.
Potrivit
dispozițiilor
art.192 alin.2 din
Legea
nr.31/1990 „
Pentru
hotărârile
având
ca
obiect
modificarea
actului
constitutiv
este
necesar
votul
tuturor
asociaților
,
în
afară
de
cazul
când
legea
sau
actul
constitutiv
prevede
altfel
”,
iar
art.193 alin.3
stabilește
că
: „
Dacă
adunarea
legal
constituită
nu
poate
lua
o
hotărâre
valabilă
din
cauza
neîntrunirii
majorității
cerute
,
adunarea
nou
convocată
poate
decide
asupra
ordinii
de
zi
,
oricare
ar
fi
numărul
de
asociați
și
partea
din capital
reprezentată
de
asociații
prezenți
”.
Din
coroborarea
celor
două
texte
rezultă
că
legiuitorul
nu
permite
ca la prima
convocare
să
se
ia
hotărârea
indiferent
de
numărul
de
asociați
,
ci
din
contră
se
stipulează
expres
că
„
adunarea
nou
convocată
poate
decide
asupra
ordinii
de
zi
,
oricare
ar
fi
numărul
de
asociați
și
partea
din capital
reprezentată
de
asociații
prezenți
”.
Or,
în
cauză
,
nu
s-a
ținut
o a
doua
adunare
,
ci
hotărârea
s-a
luat
chiar
la prima
adunare
.
Cât privește lipsa asociatului minoritar de la prima
convocare a adunării generale, așa cum rezultă din actele
dosarului, aceasta este motivată de starea de sănătate a
acestuia iar pentru cea de-a doua convocare reclamanta-recurentă
intenționa să participe (prin reprezentant sau asistată) – în
acest sens contractul se asistență juridică și
delegația avocațială despre care chiar instanța de apel
face vorbire în considerent.
În mod greșit instanța de apel apreciază că atitudinea
reclamantei este una de rea credință și prin încălcarea
dispozițiilor art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990 a considerat că
lipsa asociatului de la adunarea generală se sancționează cu
luarea hotărârii în lipsa acestuia.
Față de cele arătate rezultă că reclamanta
–recurentă nu a încălcat nici o normă de drept,
prezența la adunarea generală reprezentând un drept al asociatului.