ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1086/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 martie 2006, reclamanta SC T.A. SRL Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E.F. SRL Cluj-Napoca, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să înceteze actele de concurență neloială față de reclamantă, constând în comercializarea de produse similare cu cele comercializate de reclamantă, respectiv rochii de mireasă, la punctul de lucru situat în Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, împreună cu pârâta exploatau același spațiu și vad comercial, dar fiecare cu produse specifice, pentru a nu-și face concurență și anume reclamanta comercializa în principal rochii de mireasă iar pârâta decorațiuni, aranjamente florale, servicii foto, etc. Începând cu luna ianuarie 2006, pârâta cu spațiu închiriat a comercializat și rochii de mireasă, încălcând convenția existentă a săvârșit fapte de concurență neloială. Prin sentința civilă nr. 3976 din 3 octombrie 2006 Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 11/1991 este considerată ca fiind contrară uzanțelor comerciale cinstite utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin practici de genul: neexecutării unilaterale a contractului, utilizarea unor proceduri neloiale precum și abuzul de încredere.

Cele două societăți își desfășoară activitatea în incinta aceluiași imobil, la apartamente diferite și au ca obiect de activitate comercializarea produselor și serviciilor privind organizarea de nunți. Instanța a reținut că între părți nu s-a încheiat nici un contract cu privire la activitățile desfășurate în incinta aceluiași imobil, existând doar o relație de colaborare, derulată inițial în incinta sediului social al reclamantei și care a constat, pe fondul unor relații de prietenie, permiterea reprezentantului pârâtei să desfășoare o activitate strictă în acea incintă care avea ca scop atragerea de către pârâtă a clientelei pentru Revista „N.” în folosul reclamantei.

În lipsa unei convenții invocată de reclamantă în sensul că pârâta nu ar avea voie să comercializeze rochii de mireasă, nu s-a putut concluziona că prin desfășurarea de către aceasta din urmă a unei activități de comercializare a produselor similare cu cele ale produselor comercializate de reclamantă într-un spațiu situat în același imobil se comite un act de concurență neloială, ci pur și simplu este vorba despre o concurență comercială normală între societăți cu același obiect de activitate. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel care a fost respins de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 31 din 12 februarie 2007, cu obligarea apelantei la plata sumei de 700 lei, cheltuieli de judecată.

În pronunțarea deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a încheiat cu pârâta o convenție privind necomercializarea rochiilor de mireasă. Fapta pârâtei nu constituie concurență neloială, întrucât nu se încadrează în prevederile Legii nr. 11/1999 privind concurența neloială. Împotriva deciziei instanței de apel, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici: - greșit instanța de apel a găsit ca nefiind utilă cauzei audierea martorului C.M., prin depoziția căruia urma să se confirme existența convenției de neconcurență. Martorul a participat la negocierile dintre pârâtă și proprietara spațiului legat de închirierea acestuia, ocazie cu care s-a precizat că se vor comercializa numai costume de bărbați; - martorii audiați confirmă convenția de neconcurență dintre părți, astfel că fapta pârâtei se încadrează în abuzul de încredere în sensul Legii nr. 11/1991.

Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive: Prin acțiune reclamanta a solicitat în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale obligarea pârâtei să înceteze actele de concurență neloială, constând în comercializarea de produse similare cu cele comercializate de reclamantă. Interzicerea concurenței neloiale poate avea ca temei un contract sau dispoziții legale. Reclamanta a invocat existența între părți a unei convenții prin care pârâta s-a obligat să nu comercializeze aceleași produse, respectiv rochii de mireasă. Contractul invocat nu a fost încheiat cum întemeiat a reținut instanța de apel. Depozițiile martorilor în sensul că pârâta s-ar fi obligat să nu comercializeze anumite produse, întemeiat nu au fost luate în considerare.

Obligațiile asumate de pârâtă trebuiau să fie prevăzute într-o convenție scrisă între părți pentru ca să fie analizate de către instanță, clauzele restrictive sau limitative de concurență și valabilitatea lor. În activitatea comercială, în economia de piață liberă, rivalitatea dintre comercianți pentru câștigarea, extinderea și conservarea clientelei este acceptată și sunt incriminate numai faptele de concurență neloială, prevăzute de lege, care presupun reaua-credință, intenția de a cauza un prejudiciu. Prin art. 4 din Legea nr. 11/1991 sunt prevăzute faptele ce constituie concurență neloială, or, între acestea, nu se înscrie și concurența comercială invocată de reclamantă și în lipsa unei convenții între părți, cererea de a interzice pârâtei comercializarea unor produse este fără temei, astfel că respingerea acțiunii este întemeiată.

Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.A. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 31/2007 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2008.