ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1086/2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7 martie

2006, reclamanta SC T.A. SRL Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâta SC E.F.

SRL Cluj-Napoca, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se

dispună obligarea pârâtei să înceteze actele de concurență neloială față de

reclamantă, constând în comercializarea de produse similare cu cele

comercializate de reclamantă, respectiv rochii de mireasă, la punctul de lucru

situat în Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că, împreună cu pârâta exploatau același spațiu

și vad comercial, dar fiecare cu produse specifice, pentru a nu-și face

concurență și anume reclamanta comercializa în principal rochii de mireasă iar

pârâta decorațiuni, aranjamente florale, servicii foto, etc.

Începând cu luna

ianuarie 2006, pârâta cu spațiu închiriat a comercializat și rochii de mireasă,

încălcând convenția existentă a săvârșit fapte de concurență neloială.

Prin sentința civilă nr.

3976 din 3 octombrie 2006 Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că potrivit art. 1 lit. a) din Legea

nr. 11/1991 este considerată ca fiind contrară uzanțelor comerciale cinstite

utilizarea în mod neloial a secretelor comerciale ale unui comerciant prin

practici de genul: neexecutării unilaterale a contractului, utilizarea unor

proceduri neloiale precum și abuzul de încredere. Cele două societăți își

desfășoară activitatea în incinta aceluiași imobil, la apartamente diferite și

au ca obiect de activitate comercializarea produselor și serviciilor privind

organizarea de nunți.

Instanța a reținut că

între părți nu s-a încheiat nici un contract cu privire la activitățile

desfășurate în incinta aceluiași imobil, existând doar o relație de colaborare,

derulată inițial în incinta sediului social al reclamantei și care a constat,

pe fondul unor relații de prietenie, permiterea reprezentantului pârâtei să

desfășoare o activitate strictă în acea incintă care avea ca scop atragerea de

către pârâtă a clientelei pentru Revista „N.” în folosul reclamantei.

În lipsa unei

convenții invocată de reclamantă în sensul că pârâta nu ar avea voie să

comercializeze rochii de mireasă, nu s-a putut concluziona că prin desfășurarea

de către aceasta din urmă a unei activități de comercializare a produselor

similare cu cele ale produselor comercializate de reclamantă într-un spațiu

situat în același imobil se comite un act de concurență neloială, ci pur și

simplu este vorba despre o concurență comercială normală între societăți cu același

obiect de activitate.

Împotriva acestei

sentințe, reclamanta a declarat apel care a fost respins de Curtea de Apel

Cluj, secția comercială, contencios, administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 31

din 12 februarie 2007, cu obligarea apelantei la plata sumei de 700 lei,

cheltuieli de judecată.

În pronunțarea

deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că a

încheiat cu pârâta o convenție privind necomercializarea rochiilor de mireasă.

Fapta pârâtei nu constituie concurență neloială, întrucât nu se încadrează în

prevederile Legii nr. 11/1999 privind concurența neloială.

Împotriva deciziei

instanței de apel, reclamanta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., formulând următoarele critici:

- greșit instanța de

apel a găsit ca nefiind utilă cauzei audierea martorului C.M., prin depoziția

căruia urma să se confirme existența convenției de neconcurență. Martorul a

participat la negocierile dintre pârâtă și proprietara spațiului legat de

închirierea acestuia, ocazie cu care s-a precizat că se vor comercializa numai

costume de bărbați;

- martorii audiați

confirmă convenția de neconcurență dintre părți, astfel că fapta pârâtei se

încadrează în abuzul de încredere în sensul Legii nr. 11/1991.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele motive:

Prin acțiune

reclamanta a solicitat în temeiul art. 6 din Legea nr. 11/1991 privind

combaterea concurenței neloiale obligarea pârâtei să înceteze actele de

concurență neloială, constând în comercializarea de produse similare cu cele

comercializate de reclamantă.

Interzicerea

concurenței neloiale poate avea ca temei un contract sau dispoziții legale.

Reclamanta a invocat

existența între părți a unei convenții prin care pârâta s-a obligat să nu

comercializeze aceleași produse, respectiv rochii de mireasă.

Contractul invocat nu

a fost încheiat cum întemeiat a reținut instanța de apel.

Depozițiile

martorilor în sensul că pârâta s-ar fi obligat să nu comercializeze anumite

produse, întemeiat nu au fost luate în considerare.

Obligațiile asumate

de pârâtă trebuiau să fie prevăzute într-o convenție scrisă între părți pentru

ca să fie analizate de către instanță, clauzele restrictive sau limitative de

concurență și valabilitatea lor.

În activitatea

comercială, în economia de piață liberă, rivalitatea dintre comercianți pentru

câștigarea, extinderea și conservarea clientelei este acceptată și sunt

incriminate numai faptele de concurență neloială, prevăzute de lege, care

presupun reaua-credință, intenția de a cauza un prejudiciu.

Prin art. 4 din Legea

nr. 11/1991 sunt prevăzute faptele ce constituie concurență neloială, or, între

acestea, nu se înscrie și concurența comercială invocată de reclamantă și în

lipsa unei convenții între părți, cererea de a interzice pârâtei

comercializarea unor produse este fără temei, astfel că respingerea acțiunii

este întemeiată.

Așa fiind, hotărârea

atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta SC T.A. SRL Cluj-Napoca împotriva Deciziei

civile nr. 31/2007 din 12 februarie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 martie 2008.