ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 714/2015

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 30

octombrie 2009, r

eclamanții

P.D.M. și P.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, solicitând

anularea parțială a hotărârii de stabilire a despăgubirilor din 30 iulie 2009,

în privința cuantumului acestora; să se stabilească valoarea despăgubirilor, la

echivalentul în RON al sumei 40.400 euro, compusă, potrivit art. 26 din Legea

nr. 33/1994, din valoarea reală a imobilului-teren expropriat în sumă de 26.000

euro, și prejudiciul cauzat prin expropriere în sumă de 14.400 euro.

Reclamanții au susținut

că despăgubirea stabilită la nivelul sumei de 3,91 euro/mp este inferioară valorii

reale a terenului, având în vedere prețurile pieței imobiliare la data exproprierii,

respectiv de aprox. 25-30 euro/mp. La evaluare s-au avut în vedere criterii abstracte,

care au condus la stabilirea unor despăgubiri fără legătură cu valoarea reală a

imobilului expropriat. Totodată, nu a fost avut în vedere nici prejudiciul cauzat

reclamanților prin expropriere, încălcându-se dispozițiile legale în materie.

Prin sentința civilă

nr. 1006 din 29 iunie 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis

în parte acțiunea formulată de reclamanții P.D.M. și P.M., a stabilit cuantumul

despăgubirilor pentru terenul în suprafață de 1040 mp situat în comuna Moara Vlăsiei,

tarla AA, parcela XX, județ Ilfov, cu număr cadastral BB, ca fiind de 24.173 euro,

din care 23.920 euro, valoarea terenului expropriat, iar 253 euro, prejudiciu produs

reclamanților, echivalent în RON la data plății, la cursul RON/euro stabilit de

Banca Națională a României.

Tribunalul a constatat

că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, la data transferului dreptului

de proprietate, valoarea de circulație a terenului expropriat era de 61.207 RON

(14.560 euro), iar la data efectuării raportului de expertiză era de 98.754 RON

(23.920 euro). Totodată s-a concluzionat că, în urma exproprierii, reclamanților

li s-a produs un prejudiciu de 17.623 euro, în raportul de expertiză arătându-se

că terenul rămas în proprietatea reclamanților, 2 suprafețe, din care una de 11

mp și una de 944 mp, se află în totalitate în „zona de protecție a drumului”, definită

prin O.G. nr. 43/1997, devenind neutilizabil.

Instanța a reținut că

experții au calculat valoarea despăgubirii ținând cont de prețurile cu care se vând

în mod obișnuit imobile de același fel cu cel expropriat, în acest sens fiind anexate

raportului de expertiză oferte de vânzare ale unor terenuri similare celui expropriat,

valoarea propusă, de 23.920 euro, încadrându-se între cea stabilită de expropriator

și cea solicitată de reclamanți.

Cu privire la prejudiciul

invocat de contestatori, evaluat la 17.623 euro, din care 253 euro, reprezintă valoarea

suprafeței de 11 mp, iar 17.370 euro, valoarea suprafeței de 944 mp, tribunalul

a apreciat pretenția întemeiată numai în parte. Tribunalul a constatat că valoarea

de circulație a celor 11 mp de teren a fost stabilită la suma de 253 euro, pe care

tribunalul a reținut-o ca un prejudiciu pentru care trebuie să fie despăgubiți reclamanții.

În schimb, lotul de 944 mp poate fi folosit ca și înainte de expropriere, pentru

exploatare agricolă, după cum rezultă și din dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 43/1997,

care definesc „zona de protecție”.

Apelul declarat de reclamanți

a fost respins prin decizia civilă nr. 324/2012 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a IV-a civilă. Prin aceeași decizie s-a admis apelul pârâtei și a fost micșorat

cuantumul despăgubirilor.

Decizia a fost casată

prin decizia civilă nr. 2865/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția I civilă, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanța de apel.

Instanța de recurs a stabilit

că se impune efectuarea unei noi expertize topografice, cu respectarea prevederilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994, care să se bazeze pe prețurile de vânzare efectiv

practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din

contracte autentice de vânzare–cumpărare de la epoca efectuării expertizei, iar,

în situația unei imposibilități obiective de obținere a unor comparabile adecvate

exigențelor normei, raportul de expertiză să aibă în vedere și o analiză de piață

pe baza ofertelor supuse tranzacționării, o medie ponderală a ofertelor imobiliare

de o manieră echilibrată, care să reflecte o echivalență rezonabilă în raport de

elementele caracteristice ale proprietății, valorificând alte probe administrate

de părți și aplicând corecțiile de rigoare.

S-a mai reținut că se

impune rejudecarea motivat de faptul că instanța de apel nu a argumentat de ce a

fost respins apelul reclamanților, ce conținea ca unic motiv, faptul că instanța

de apel nu a răspuns criticii reclamanților privind prejudiciul suferit urmare a

faptului că nu pot folosi nici de parcela de 944 mp neexpropriată, fapt ce echivalează

cu nemotivarea deciziei recurate.

Prin decizia civilă

nr. 541 din 17 decembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanții-reclamanți și a admis apelul

declarat de apelantul-pârât, a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit

valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat la suma de 14.529 euro, respectiv

64.426 RON, respingând capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor cu titlu

de prejudiciu, ca nefondat.

Instanța a dispus efectuarea

unei noi expertize tehnice de evaluare a imobilului expropriat la data întocmirii

raportului de expertiză și stabilire a eventualului prejudiciu. A reținut instanța

că expertiza s-a efectuat pe baza unor contracte de contracte de vânzare-cumpărare

încheiate pentru imobile similare ca locație și regim juridic celui în litigiu.

Conform opiniei majoritare a comisiei de experți, valoarea terenului calculată prin

comparare cu terenuri tranzacționate și aplicarea de corecții pozitive și negative

este de 14.529 euro (64.426 echivalent în RON), prejudiciul calculat fiind de 154

euro (683 echivalent RON), opinie omologată de instanță motivat de faptul că judecătorul,

în domeniul tehnic, nu are abilitarea necesară pentru a aprecia, considerent pentru

care se impune opinia majoritară exprimată în raportul de expertiză.

În legătură cu prejudiciul

solicitat, instanța a constatat că nici în opinia majoritară a expertizei, nici

în cea separată, nu sunt aduse argumente privind existența prejudiciului, valorile

invocate pentru cei 11 mp de teren, la care reclamanții nu au acces, vizând doar

prețul de vânzare-cumpărare pe metru pătrat.

Prin recursul declarat

la data de 23 decembrie 2015,

întemeiat de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

intimatul-pârât

Statul Român prin Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, a solicitat modificarea

deciziei nr. 541A, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

în sensul stabilirii unor despăgubiri de 35.318 RON pentru suprafața de teren de

1040 mp, motivat de faptul că instanța de apel, la pronunțarea deciziei recurate,

a încălcat dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994.

Recurentul a arătat că,

în rejudecarea după casare, instanța a stabilit un cuantum al despăgubirilor de

64.426 RON pentru suprafața de teren de 1040 mp situată în comuna Moara Vlăsiei,

jud. Ilfov, omologând raportul de expertiză conform opiniei majoritare formulată

de doi dintre cei trei experți, opinie care contravine dispozițiilor art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994.

Deși au avut în vedere

aceleași contracte de vânzare-cumpărare ca și expertul desemnat de intimată, experții

care au formulat opinia majoritară au stabilit o valoare unitară a despăgubirilor

de 13,97 euro/mp pentru terenul expropriat în suprafață de 1040 mp, aplicând indici

de corecție în mod nejustificat. Trebuia avută în vedere opinia separată formulată

de către expertul parte al intimatei, întrucât acesta a aplicat corect metoda comparației

directe a vânzărilor ținând cont, la stabilirea valorii unitare de 7,60 euro/mp,

de toate caracteristicile terenurilor avute în vedere drept comparabile. Între cele

două valori, de 13,97 euro/mp și de 7,60 euro/mp, este o diferența foarte mare,

ceea ce denotă o nerespectare a dispozițiilor legale în materie.

S-a mai susținut că motivarea

instanței de apel, potrivit căreia „singura opțiune de a omologa raportul de expertiză

o constituie omologarea opiniei majoritare a comisiei de experți„ este total greșită

întrucât instanța de apel ar fi trebuit să constate care dintre cele două opinii

formulate de către experți este cea care respectă dispozițiile legale, instanța

de judecată având posibilitatea să cenzureze o probă administrată cu încălcarea

dispozițiilor legale.

Examinând

modul în care recurentul a înțeles să motiveze recursul și având în vedere prevederile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) raportate la art. 306 C. proc. civ., Înalta

Curte constată că este fondată excepția nulității recursului, urmând să o admită

având în vedere următoarele considerente:

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., „cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității (…) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat”.

Dezvoltarea

motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor prevederilor legale încălcate

și a interpretării pe care recurenții apreciază că trebuia dată, pentru a combate

punctual argumentele de drept invocate de instanță în susținerea soluției pronunțate

și a argumenta că hotărârea pronunțată de instanța de apel este nelegală, nefiind

suficientă indicarea formală a prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul

este, în realitate, nemulțumit de modalitatea în care instanța de apel a analizat

probatoriile administrate în cauză, solicitarea acestuia fiind în sensul de a se

reaprecia aceste probe, în sensul de a stabili că opinia minoritară exprimată prin

raportul de expertiză trebuia luată în considerare, iar nu cea majoritară.

Înalta Curte

apreciază că respectivelor critici nu le este adăugat vreun element suplimentar

de analiză care să exprime un motiv de nelegalitate subsumat dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ., devreme ce recursul nu indică critica efectivă din punctul

de vedere al modului greșit de interpretare și aplicare a unor texte legale, sau

al lipsei de temei legal, pentru care instanța trebuia să aprecieze în sensul celor

solicitate de parte.

Aprecierea

probelor nu constituie un aspect de nelegalitate a hotărârii pronunțate, cu atât

mai puțin susceptibil de a fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., ci un aspect de netemeinicie a hotărârii, ceea ce nu poate face obiect de

analiză pentru instanța de recurs.

Este nepermisă

însă critica de netemeinicie efectuată în recurs, în raport de calificarea recursului

drept cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru

motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege, în condițiile

art. 299 alin. (1) și art. 304 C. proc. civ. În calea extraordinară de atac a recursului

nu are loc reluarea fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind doar

legalitatea hotărârii pronunțate în apel.

În consecință,

Înalta Curte reține că reclamantul nu s-a conformat exigențelor cerute de art. 302

1

C. proc. civ., motivele invocate neîncadrându-se în dispozițiile art. 304

pct. 1-9 C. proc. civ.

Se reține

totodată faptul că nu au putut fi găsite motive de ordine publică, în condițiile

art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Văzând dispozițiile

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., precum și pe cele ale

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea căii de atac

exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea hotărârii

atacate sub vreun aspect de nelegalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de pârâtul Statul Român prin Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA împotriva deciziei civile nr. 541 A din 17 decembrie 2014

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.