ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

Pe baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

P

rin rezoluția nr. 60/P/2009

din 05 ianuarie 2010, procurorul militar șef adjunct al Secției Parchetelor

Militare a dispus neînceperea urmăririi penale față de general de brigadă

magistrat V.I., sub aspectul infr. prev. de art. 246, art. 264, art. 271 și art.

289 C. pen., deoarece din cercetările efectuate cu privire la plângerea

formulată de numitul A.I. a rezultat că aspectele reclamate de către petiționar

nu se confirmă.

Concret, petentul îl reclamase pe

gl.bg.mag. V.I. în legătură cu modul în care acesta a rezolvat plângerea sa împotriva

soluției dispusă în dos. nr. 9/P12008 al Secției Parchetelor Militare. Astfel,

prin rezoluția nr. 261/VIII- l/2009, procurorul militar șef al Secției

Parchetelor Militare, general de brigadă magistrat V.I., a respins ca

neîntemeiată plângerea lui A.I. împotriva rezoluției nr. 9/P/2008 din 07 august

2008, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de general de

brigadă magistrat J.S., reclamat la rândul său de către petent pentru infr.

prev. de art. 246, art. 264 și art. 289 C. pen.

În ceea

ce privește fondul nemulțumirilor petiționarului, analizând lungul șir al

plângerilor formulate de acesta de-a lungul timpului, se constată că ele au

avut ca punct de plecare dosarul nr. 409/P/1999 al Parchetului Militar

Timișoara, dosar având ca obiect plângerea lui A.I. împotriva unui lucrător de

poliție și în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Toate plângerile

formulate ulterior de petent împotriva acestei soluții au fost respinse atât de

către procurorii ierarhici superiori cât și de către instanțele de judecată.

Totodată

au fost respinse și cererile de revizuire formulate de petiționar împotriva

hotărârilor pronunțate.

Pe acest

fond numitul A.I. a înțeles să-i reclame pe toți procurorii implicați în vreun

fel în soluționarea plângerilor și cererilor sale pentru pretinse abuzuri ori

alte infracțiuni, în ciuda faptului că soluțiile dispuse au fost de fiecare

dată de neîncepere a urmăririi penale, iar plângerile împotriva acestor soluții

au fost în mod constant respinse ca neîntemeiate.

În

susținerea plângerii sale, numitul A.I. a invocat și încheierea nr. 244 din 10

martie 2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a

trimis plângerea sa împotriva gl.bg.mag. J.S. la Secția Parchetelor Militare, "pentru efectuarea urmăririi penale". Petentul

consideră că în această situație procurorul era obligat să dispună începerea

urmăririi penale și că, neprocedând astfel, se fac vinovați de comiterea infr.

prev. de art. 246, art. 264, art. 271 și art. 289 C. pen. atât procurorul care a dispus neînceperea urmăririi penale, cât și cel care a respins

ulterior plângerea sa împotriva acestei soluții.

Plângerea

petentului a fost examinată și în cadrul procedurii de la nivelul procurorului

general fiind respinsă prin rezoluția din 3 februarie 2010.

În continuare

petentul a înțeles a promova și plângere la nivelul instanței de judecată

grefat pe disp. art. 278/1 C. proc. pen.

Doar în scris a

susținut plângerea, arătând că soluția procurorului este „netemeinică, ilegală

și abuzivă, adoptarea s-a făcut cu nerspectarea hotărârilor judecătorești

definitive și executorii prin încheierea nr. 224 a I.C.C.J.”. În concluzie „s-a emis un act fals și abuziv împotriva actelor probatorii cu

nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii”.

Ori, este de

consemnat, la nivelul I.C.C.J. unde se instrumentează plângerea acestuia, că

în realitate, hotărârea instanței supreme, la care face

referire petentul, privește trimiterea unei plângeri greșit îndreptate la

organul competent să efectueze urmărirea penală, conform art. 285 C. proc. pen.,

situație ce nu implică nicidecum obligația procurorului de a dispune începerea

urmăririi penale în cauză, cum apreciază numitul A.I.

Astfel,

nu se poate pune nici problema nerespectării acestei hotărâri de către procuror

în sensul celor reclamate de petiționar și nici nu poate fi vorba de comiterea

vreunui abuz sau a altei infracțiuni în legătură cu soluționarea respectivei

plângeri ori a plângerii ulterioare împotriva soluției.

Se constată

deci că plângerea formulată de numitul A.I. este neîntemeiată, soluția de

neîncepere a urmăririi penale dispusă în dosarul nr. 60/P/2009 al Secției

Parchetelor Militare fiind temeinică și legală, deoarece faptele imputate

generalului de brigadă magistrat V.I. nu există.

În aceste

condiții soluția legală a instanței de judecată nu poate fi alta decât aceea de

respingere a plângerii împotriva soluției procurorului de neîncepere a

urmăririi penale propusă în cauza nr. 60/P/2009 a Parchetului de pe lângă I.C.C.J.,

ce urmează a fi menținută.

Văzând și

disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea

formulată de petiționarul A.I. împotriva rezoluției din 5 ianuarie 2010 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Parchetelor Militare,

pronunțată în dosarul nr. 60/P/2009, pe care o menține.

Obligă petiționarul la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 aprilie 2010.