ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 123 din 31 martie 2011 Curtea de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta S.V.E., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că analizând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii, este întemeiată, deoarece procedura de exercitare a acțiunii împotriva ordonanțelor Guvernului este prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

În alin. (5) se prevede că acțiunea prevăzută de art. 9 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

În prezenta cauză, contrar prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii îl constituie anularea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010, precum și a Ordonanței Guvernului nr. 107/2010, pe calea ordonanței președințiale, nu acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ori anularea actelor administrative emise în baza acestora sau, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, capăt de cerere care să fie însoțit de excepția de neconstituționalitate a actelor normative criticate prin cererea de chemare în judecată.

Având în vedere că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu permit ca acțiunea la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal, pe calea acțiunii în contencios administrativ ori a ordonanței președințiale, anularea unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță de Guvern, Curtea de a apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.V.E. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului reclamanta arată că din vina Guvernului României a ajuns în sapă de lemn, îmbătrânind prin instanțele din România și din străinătate în speranța că își va găsi dreptatea.

Prin acțiunea dosarului nr. 186/45/2011 al Curții de Apel Iași a solicitat anularea O.G. nr. 62/2010 prin care s-au sistat despăgubirile bănești de la ANRP București. Ca și persoană cu handicap gradul II în baza Legii nr. 57/1992 Casa de Pensii Iași i-au luat 15 ani din 35 de ani vechime totală grupa a II-a 25 ani. Recurenta mai susține că nici una dintre ordonanțe guvernamentale nu se emit cu dezbatere publică, motiv pentru care solicită anularea O.G. nr. 62/2010 și a celorlalte ca neconstituționale. Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Ordonanțele și ordonanțele de urgență fac parte conform art. 108 din Constituția României din categoria actelor care se emit de Guvernul României. Ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituția României care reglementează delegarea legislativă. Prin urmare, Ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern în temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporară a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern. În perioada în care ordonanțele sunt în vigoare ele au aceeași putere ca și legea. Instanța de contencios administrativ are competența potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate.

Trebuie precizat că în baza art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege acel act emis de o autoritate publică în vederea organizării executării legii . Ordonanțele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece prin ordonanțe Guvernul legiferează în baza legii speciale de abilitare a delegării legislative. Altfel spus, într-o anumită perioadă și într-o anumită chestiune Parlamentul are dreptul constituțional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului. Ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul că nu sunt acte administrative de autoritate emise în vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.

Legile și Ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d) din Constituția României. În cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională. Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.V.E. împotriva sentinței civile nr. 123 din 31 martie 2011 a Curții de Apel Iași - Secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2011.