ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2164/2011

Prin Sentința civilă

nr. 94 din 25 iunie 2009 Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea de revizuire a

Sentinței civile nr. 9 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Bacău, în Dosarul

nr. 4460/110/2007, formulată de F.V. - Primarul Comunei O., în contradictoriu

cu intimatul F.M.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Bacău a reținut că prin Sentința civilă nr. 238 din 4

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul al Bacău în Dosarul nr. 2449/110/2006,

irevocabilă prin respingerea recursului, a fost respinsă acțiunea formulată de

reclamantul F.M. în contradictoriu cu pârâții F.V., C.M., D.G.D., acțiunea

având ca obiect aprobarea dreptului privind ajutorul social acordat în baza

Legii 416/2001.

Prin Sentința civilă

nr. 9 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr.

4460/110/2007, irevocabilă prin respingerea recursului, a fost admisă cererea

reclamantului F.M. în contradictoriu cu pârâtul F.V. - Primarul comunei O. și

în baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a aplicat pârâtului amenda de

78 lei/zi de întârziere începând cu data de 2 iulie 2007 și până la executarea

dispozițiilor Sentinței civile nr. 236 din 1 iunie 2007, pronunțată de

Tribunalul Bacău.

Prin Sentința civilă

nr. 433 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în Dosarul nr.

284/110/2008 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul F.M. în

contradictoriu cu F.V. - Primarul comunei O., a fost anulată Decizia nr. 1 din

3 ianuarie 2008 și a fost obligat pârâtul să stabilească și să achite

reclamantului ajutorul social conform art. 15 din H.G. nr. 1010/2006, începând

cu data de 26 iunie 2006 conform valorilor aferente fiecărei perioade prevăzute

de H.G. nr. 1770/2005 și H.G. nr. 5/2007.

Motivul de revizuire

prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. impune îndeplinirea cumulativă a condițiilor

privind existența hotărârilor definitive contradictorii, pronunțate în același

litigiu, având aceleași părți, obiect și cauză, dar în procese diferite, iar în

al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii de lucru judecat sau dacă

a fost ridicată să nu se fi discutat.

Din perspectiva

acestor condiții instanța de revizuire a constatat că deși în toate litigiile

au figurat ca părți revizuentul și intimatul, iar acestea au avut drept cauză

modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor Legii nr. 416/200,

obiectul acestora a fost diferit. Astfel, în Dosarul 3484/110/2007 obiectul

acțiunii precizate a constat în anularea dispoziției nr. 185/2006, obligarea

pârâtului să-i acorde ajutorul social, prin Sentința civilă nr. 236 din 1 iunie

2007, intrată în puterea lucrului judecat, fiind anulată dispoziția nr.

185/2006 și obligat pârâtul să reanalizeze cererea reclamantului privind

acordarea ajutorului social.

În Dosarul nr.

2449/110/2006 obiectul acțiunii soluționate prin Sentința civilă nr. 238 din 4

iunie 2007 constă în aprobarea dreptului privind ajutorul social acordat în

baza Legii nr. 416/2001, diferit de cel din dosarul nr. 3484/110/2007.

Prin Sentința civilă

nr. 9 din 30 noiembrie 2007 a cărei revizuire se solicită s-a soluționat cererea

de aplicare a sancțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

obiectul fiind diferit de cele analizate anterior.

În consecință, nu

este îndeplinită nici condiția triplei identități de părți, obiect și cauză și

nici cea privitoare la existența hotărârilor potrivnice.

A mai reținut că dacă

prin Sentința civilă nr. 23 8/2007 a fost respinsă cererea de aprobare a

dreptului privind ajutorul social, prin Sentința civilă nr. 236/2007 a fost

obligat pârâtul la reanalizarea cererii de acordare, iar prin Sentința civilă

nr. 9/2007 a fost aplicată sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs revizuentul F.V., fără a depune motivele de recurs.

La termenul din 26

ianuarie 2010, pentru lipsa nejustificată a părților, s-a dispus suspendarea

judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Cauza a fost repusă

pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum, în cauză, nu

s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea,

potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu

perimarea cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de F.V. - Primarul Comunei O., împotriva Deciziei nr. 94 din

25 iunie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 aprilie 2011.

Procesat de GGC - DG