ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1674/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul C.Y. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Administrației și Internelor – Oficiul Român pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare solicitând recunoașterea dreptului de a primi acces la piața forței de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in România; obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe care să ateste faptul că are drept de muncă în România în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 122/2006 privind azilul in România, la acordarea unui C.N.P.

și înscrierea acestuia în legitimația de solicitant de azil. Prin sentința civilă nr. 2232 din 11 mai 2010, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins cererea reclamantului C.Y. ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că reclamantul nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 17 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 122/2006, neputând fi reținut, astfel, refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului în sensul susținerilor acestuia. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamantul, susținând că este netemeinică și nelegală, fără a depune, însă, și dovada plății taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare căii de atac exercitate.

Or, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, pentru calea de atac exercitată se plătesc taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Cum dovada timbrării nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurentul nu și-a îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși a fost citat cu mențiunea timbrării corespunzătoare (fila 4 în dosarul de recurs), devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G.

nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat ca netimbrat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul formulat de C.Y. împotriva sentinței civile nr. 2232 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2011.