ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2011

Asupra recursului de

față:

Analizând actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

cauzei. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă

nr. 198 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiesti, sectia comercială de

contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta V.N. în contradictoriu cu Administrația Națională a

Penitenciarelor prin care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute

a calificativului final „Bun” ce i-a fost acordat și implicit a notei finale a

evaluării stabilite prin fișa de evaluare de către contrasemnatar, privind

performanțele profesionale individuale ale funcționarilor publici precum și

obligarea autorității pârâte la menținerea notei finale și a calificativului

final acordat de către evaluator, respectiv nota finală evaluare 3,63, și

calificativul final evaluare „Foarte Bine”.

Reclamanta a criticat

modul de stabilire a calificativului „Bun”, prin fișa de evaluare a

performanțelor profesionale individuale, pentru perioada 01 decembrie 2008-01

decembrie 2009, întrucât vine în contradicție cu cele reținute de către

evaluatorul - directorul Penitenciarului de Femei Târgșor, P.M., care, la

întocmirea fișei de evaluare, a stabilit calificativul "Foarte bun" .

Reclamanta a susținut

că directorul Direcției Economico-Administrativă, Ș.I. nu are calitatea de contrasemnatar,

potrivit prevederilor art. 14, pct. 2 din Ordinului Ministrului Justiției nr. 2792/C

din 08 octombrie 2004, pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor

activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare,

precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar, această calitate revenindu-i

funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, astfel că în opinia sa evaluarea

este lovită de nulitate absolută.

Totodată reclamanta a

susținut că este lovită de nulitate absolută aceasta evaluare (atât nota finală

cât și calificativul final) întrucât, în cauză, nu s-a respectat procedura de evaluare

prevăzută în ordinul mai sus menționat, sens în care se poate constata că interviul

prevăzut la art. 9, lit. b), nu a avut loc, evaluarea făcută de d-na director P.M.

fiindu-i adusă la cunoștință de șeful biroului resurse umane B.C., astfel că schimbul

de informații între evaluator și persoana evaluată nu a avut loc, caz în care diferențele

de opinie ar fi putut fi soluționate de comun acord, conform prevederilor art. 13

din același ordin.

A mai arătat reclamanta,

cu referire la calificativul „Bun" acordat de Directorul de direcție Ș.I.,

că acesta a fost acordat pe criterii pur subiective deoarece contrasemnatara nu

a vizitat unitatea, nu îi cunoaște activitatea, nu o cunoaște personal, nu au discutat

niciodată, nici măcar telefonic, nu știe cu ce probleme și greutăți de ordin profesional

s-a confruntat în anul 2009, în calitate de director adjunct economico-administrativ

al Penitenciarului Târgșor, astfel că evaluarea pe care i-a făcut-o este absolut

neconformă cu situația reală de fapt.

În motivarea soluției de respingere a acțiunii

reclamantei, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor legale în materie,

instanța de judecată poate cenzura doar legalitatea raportului de evaluare, nu modalitatea

concretă în care s-au stabilit criteriile de calitate ale activității profesionale

ale reclamantei pe perioada evaluării, neputându-se substitui persoanei care are

această competență. De asemenea instanța a constatat că nu poate aprecia asupra

calității și respectării sarcinilor și atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa

postului reclamantei, în lipsa unor prevederi legale exprese.

Or, potrivit dispozițiilor art. 14 din Ordinul

Ministrului

Justiției

nr. 2792/C/2004,

a reținut instanța de fond, aceste competențe aparțin șefului ierarhic superior,

singurul în măsură să cunoască activitatea și performanțele profesionale ale funcționarului

public cu statut special.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal

a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate,

recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond, justificat de împrejurarea

că motivarea acesteia este fundamentată pe o cu totul altă cerință decât cea cuprinsă

în acțiunea introductivă, deși s-a arătat că aceasta se subscrie obiectului cererii.

În opinia recurentei instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra dispozițiilor art. 14 pct. 2, art. 9 lit. b) și art. 13 din Ordinul

Ministrului

Justiției

nr. 2792/C/8

octombrie 2004, ce demonstrau nelegalitatea și practic nulitatea raportului de evaluare,

prin raportare la lipsa calității de contrasemnatar a persoanei care și-a însușit

și exercitat această calitate. Drept urmare recurenta-reclamantă a solicitat, ca

o consecință a admiterii recursului său, casarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

recurs

Recursul este fondat.

Înalta Curte, examinând sentința atacată în

raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de textele de lege incidente din materia supusă,

analizei, reține că potrivit art. 312 alin. (3), teza finală, C. proc. civ. se impune

admiterea recursului de față, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei

spre rejudecare, în considerarea celor în continuare arătate.

Analizând cererea reclamantei-recurente prin

prisma actelor și lucrărilor dosarului și cu referire la prevederile art. 1 și 6

din Ordinul

Ministrului

Justiției

nr. 2792/C/2004

(art. 1 și 6 din Anexa 1 la acest ordin), prima instanță a stabilit că aceasta nu

este întemeiată în condițiile în care judecătorul nu poate cenzura decât legalitatea

raportului de evaluare nu și modalitatea concretă în care s-au stabilit criteriile

de calitate ale activității profesionale.

Este adevărat că în această materie, după

cum a reținut de altfel și Înalta Curte în jurisprudența sa, judecătorul nu se poate

substitui persoanei legal competente în cadrul autorității publice vizate, în determinarea

criteriilor de evaluare și de performanță profesională pe baza cărora se va stabili

și calificativul ce se impune a fi acordat funcționarului public.

Totodată însă criticile recurentei-reclamante

sunt întemeiate întrucât considerentele sumare ale sentinței atacate relevă că judecătorul

fondului nu a analizat și nu a verificat în ce măsură procedura de evaluare, în

cazul recurentei a fost urmată în concordanță cu prevederile Ordinului

Ministrului Justiției

nr. 2792/C din 8 octombrie 2004.

Recurenta-reclamantă, contestând calificativul

ce i-a fost acordat a indicat, punctual, aspecte procedurale în legătură cu întocmirea

raportului de evaluare, care, în opinia sa sunt de natură a atrage nulitatea acestuia

însă prima instanță nu s-a preocupat de examinarea acestora.

Din perspectiva prevederilor art. 129

alin. (4) și (5) cu referire la art. 312 alin. (3) teza a II-a, C. proc. civ., în

opinia Înaltei Curți această abordarea echivalează cu neexaminarea, cel puțin în

parte, a acțiunii reclamantei-recurente în condițiile în care aceasta, după cum

rezultă fără echivoc din expunerea rezumativă a conținutului hotărârii recurate,

de mai sus, în mod expres a contestat procedura urmată și aplicată în procesul său

de evaluare a performanțelor profesionale.

Casarea cu trimitere este astfel justificată

de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție.

Drept urmare, pe temeiurile legale sus arătate

Înalta Curte, apreciind întemeiate criticile recurentei-reclamante și potrivit examinării

realizate în condițiile art. 304

1

C. proc. civ., va admite recursul de

față, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza pentru rejudecarea fondului,

aceleiași instanțe.

Urmează ca instanța de rejudecare, în cadrul

prerogativelor conferite potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,

republicată, și în condițiile în art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., să examineze

aspectele de procedură pretinse a fi fost încălcate în cursul evaluării profesionale

a recurentei-reclamante și să se pronunțe asupra solicitării exprese de constatare

a nulității fișei de evaluare conținând calificativul final „Bun” stabilit de contrasemnatar,

sens în care va putea dispune efectuarea oricăror probe apreciate ca necesare în

scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de V.N. împotriva sentinței civile nr. 198 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 mai

2011.