ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2633/2011

Asupra recursului de față: Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința civilă nr. 198 din 23 septembrie 2010, Curtea de Apel Ploiesti, sectia comercială de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta V.N. în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor prin care reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a calificativului final „Bun” ce i-a fost acordat și implicit a notei finale a evaluării stabilite prin fișa de evaluare de către contrasemnatar, privind performanțele profesionale individuale ale funcționarilor publici precum și obligarea autorității pârâte la menținerea notei finale și a calificativului final acordat de către evaluator, respectiv nota finală evaluare 3,63, și calificativul final evaluare „Foarte Bine”.

Reclamanta a criticat modul de stabilire a calificativului „Bun”, prin fișa de evaluare a performanțelor profesionale individuale, pentru perioada 01 decembrie 2008-01 decembrie 2009, întrucât vine în contradicție cu cele reținute de către evaluatorul - directorul Penitenciarului de Femei Târgșor, P.M., care, la întocmirea fișei de evaluare, a stabilit calificativul "Foarte bun" . Reclamanta a susținut că directorul Direcției Economico-Administrativă, Ș.I. nu are calitatea de contrasemnatar, potrivit prevederilor art. 14, pct. 2 din Ordinului Ministrului Justiției nr. 2792/C din 08 octombrie 2004, pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar, această calitate revenindu-i funcționarul public ierarhic superior evaluatorului, astfel că în opinia sa evaluarea este lovită de nulitate absolută.

Totodată reclamanta a susținut că este lovită de nulitate absolută aceasta evaluare (atât nota finală cât și calificativul final) întrucât, în cauză, nu s-a respectat procedura de evaluare prevăzută în ordinul mai sus menționat, sens în care se poate constata că interviul prevăzut la art. 9, lit. b), nu a avut loc, evaluarea făcută de d-na director P.M. fiindu-i adusă la cunoștință de șeful biroului resurse umane B.C., astfel că schimbul de informații între evaluator și persoana evaluată nu a avut loc, caz în care diferențele de opinie ar fi putut fi soluționate de comun acord, conform prevederilor art. 13 din același ordin.

A mai arătat reclamanta, cu referire la calificativul „Bun" acordat de Directorul de direcție Ș.I., că acesta a fost acordat pe criterii pur subiective deoarece contrasemnatara nu a vizitat unitatea, nu îi cunoaște activitatea, nu o cunoaște personal, nu au discutat niciodată, nici măcar telefonic, nu știe cu ce probleme și greutăți de ordin profesional s-a confruntat în anul 2009, în calitate de director adjunct economico-administrativ al Penitenciarului Târgșor, astfel că evaluarea pe care i-a făcut-o este absolut neconformă cu situația reală de fapt. În motivarea soluției de respingere a acțiunii reclamantei, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor legale în materie, instanța de judecată poate cenzura doar legalitatea raportului de evaluare, nu modalitatea concretă în care s-au stabilit criteriile de calitate ale activității profesionale ale reclamantei pe perioada evaluării, neputându-se substitui persoanei care are această competență.

De asemenea instanța a constatat că nu poate aprecia asupra calității și respectării sarcinilor și atribuțiilor de serviciu stabilite prin fișa postului reclamantei, în lipsa unor prevederi legale exprese. Or, potrivit dispozițiilor art. 14 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/2004, a reținut instanța de fond, aceste competențe aparțin șefului ierarhic superior, singurul în măsură să cunoască activitatea și performanțele profesionale ale funcționarului public cu statut special. 2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-reclamantă Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a criticat soluția instanței de fond, justificat de împrejurarea că motivarea acesteia este fundamentată pe o cu totul altă cerință decât cea cuprinsă în acțiunea introductivă, deși s-a arătat că aceasta se subscrie obiectului cererii.

În opinia recurentei instanța de fond nu s-a pronunțat asupra dispozițiilor art. 14 pct. 2, art. 9 lit. b) și art. 13 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/8 octombrie 2004, ce demonstrau nelegalitatea și practic nulitatea raportului de evaluare, prin raportare la lipsa calității de contrasemnatar a persoanei care și-a însușit și exercitat această calitate. Drept urmare recurenta-reclamantă a solicitat, ca o consecință a admiterii recursului său, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. 3. Considerentele și soluția instanței de recurs Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând sentința atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., de textele de lege incidente din materia supusă, analizei, reține că potrivit art. 312 alin. (3), teza finală, C. proc. civ. se impune admiterea recursului de față, casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare, în considerarea celor în continuare arătate. Analizând cererea reclamantei-recurente prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și cu referire la prevederile art. 1 și 6 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/2004 (art. 1 și 6 din Anexa 1 la acest ordin), prima instanță a stabilit că aceasta nu este întemeiată în condițiile în care judecătorul nu poate cenzura decât legalitatea raportului de evaluare nu și modalitatea concretă în care s-au stabilit criteriile de calitate ale activității profesionale.

Este adevărat că în această materie, după cum a reținut de altfel și Înalta Curte în jurisprudența sa, judecătorul nu se poate substitui persoanei legal competente în cadrul autorității publice vizate, în determinarea criteriilor de evaluare și de performanță profesională pe baza cărora se va stabili și calificativul ce se impune a fi acordat funcționarului public.

Totodată însă criticile recurentei-reclamante sunt întemeiate întrucât considerentele sumare ale sentinței atacate relevă că judecătorul fondului nu a analizat și nu a verificat în ce măsură procedura de evaluare, în cazul recurentei a fost urmată în concordanță cu prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2792/C din 8 octombrie 2004. Recurenta-reclamantă, contestând calificativul ce i-a fost acordat a indicat, punctual, aspecte procedurale în legătură cu întocmirea raportului de evaluare, care, în opinia sa sunt de natură a atrage nulitatea acestuia însă prima instanță nu s-a preocupat de examinarea acestora. Din perspectiva prevederilor art. 129 alin. (4) și (5) cu referire la art. 312 alin. (3) teza a II-a, C. proc.

civ., în opinia Înaltei Curți această abordarea echivalează cu neexaminarea, cel puțin în parte, a acțiunii reclamantei-recurente în condițiile în care aceasta, după cum rezultă fără echivoc din expunerea rezumativă a conținutului hotărârii recurate, de mai sus, în mod expres a contestat procedura urmată și aplicată în procesul său de evaluare a performanțelor profesionale. Casarea cu trimitere este astfel justificată de necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție. Drept urmare, pe temeiurile legale sus arătate Înalta Curte, apreciind întemeiate criticile recurentei-reclamante și potrivit examinării realizate în condițiile art. 304 1 C. proc. civ., va admite recursul de față, va casa hotărârea primei instanțe și va trimite cauza pentru rejudecarea fondului, aceleiași instanțe.

Urmează ca instanța de rejudecare, în cadrul prerogativelor conferite potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, și în condițiile în art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ., să examineze aspectele de procedură pretinse a fi fost încălcate în cursul evaluării profesionale a recurentei-reclamante și să se pronunțe asupra solicitării exprese de constatare a nulității fișei de evaluare conținând calificativul final „Bun” stabilit de contrasemnatar, sens în care va putea dispune efectuarea oricăror probe apreciate ca necesare în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de V.N. împotriva sentinței civile nr. 198 din 23 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 mai 2011.