ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând asupra plângerii
de față ;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele :
Cu cererea înregistrată
sub nr. 10143/1/2010 petiționarul G.I. a formulat plângere, în conformitate cu
prevederile art. 278
1
C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 760/P/2010
din 23 septembrie 2010 și respectiv din 4 noiembrie 2010, adoptate de Parchetul
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii magistrați N.M. și D.L. de la Judecătoria Buzău, I.M. de la Tribunalul Buzău, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 246 C. pen.
Petentul arată în
plângerea sa că rezoluțiile atacate sunt date în baza unor probe mincinoase
consemnate în sentința civilă nr. 3025 din 10 iunie 2004 pronunțată de
Judecătoria Buzău, probe „fabricate” de făptuitorii D.L., N.M. și fosta
președintă a tribunalului, I.M., în prezent avocata pârâtei.
În cuprinsul
plângerii petentul își manifestă nemulțumirea cu privire la modul în care au
fost efectuate actele premergătoare în cauză, în sensul că pretinșii făptuitori
nu ar fi fost cercetați de către Parchet și Inspecția judiciară și nici
petentul nu ar fi fost chemat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție pentru a avea posibilitatea de a face dovada plângerii sale cu
probe înscrisuri și martori.
La dosarul cauzei au
fost depuse o serie de memorii și s-a dispus atașarea dosarului nr. 760/P/2010
al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și
Criminalistică.
Prioritar examinării
plângerii formulate de petent în temeiul art. 278 C. proc. pen., Înalta Curte
constată :
Plângerea a fost
înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 9 decembrie 2010, fiind
înaintată de către petent prin poștă la o dată ulterioară celei din 25 noiembrie
2010, când a intrat în vigoare Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru
accelerarea soluționării proceselor (publicate în M.Of. nr. 714 din 26
octombrie 2010).
În acord cu actuala
reglementare, respectiv dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen. – competența
în cazul infracțiunii săvârșită de judecătorii de la judecătorii și tribunale
și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe,
precum și de avocați, notari publici, executori judecătorești și de controlori
financiari ai Curții de Conturi aparține, în primă instanță Curții de Apel.
În cauză, petentul,
în conformitate cu art. 278
1
C. proc. pen. solicită exercitarea controlului
jurisdicțional asupra unei soluții de neîncepere a urmăririi penale dispusă cu
privire la magistrații judecători din cadrul Judecătoriei Buzău, respectiv
Tribunalul Buzău – pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.
Dispozițiile art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen. prevăd că după respingerea plângerii făcute conform
art. 275-278 C. proc. pen. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi
penale ori a ordonanței, după caz, a rezoluției, de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată,
precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot
face plângere, în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului
de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278 C. proc. pen., la instanța căreia
i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Prin urmare, în cauză
competența de soluționare a plângerii formulate de petentul G.I. aparține
Curții de Apel Ploiești.
Având în vedere
considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cauza privind
plângerea petiționarului G.I. împotriva rezoluției nr. 760/P/2010 din 23
septembrie 2010 adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică - spre competentă
soluționare – la Curtea de Apel Ploiești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Trimite cauza privind plângerea
formulată de petiționarul G.I. împotriva rezoluției nr. 760/P/2010 din 23
septembrie 2010 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă
soluționare, la Curtea de Apel Ploiești.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 7 februarie 2011.