ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5644/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, anularea deciziei nr. 2000 din data de 12 ianuarie 2009, emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că decizia nr. 2000 din data de 12 ianuarie 2009, emisă de pârâtă, este nelegală, întrucât imobilul în litigiu (reprezentând construcție, cu destinația de spațiu de Învățământ, situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj) nu este înscris în cartea funciară, astfel că revendicatoarea nu face dovada proprietății la momentul preluării abuzive a acestuia în proprietatea Statului Român, în temeiul Decretului nr. 176/1948, neîndeplinind condițiile imperative cerute de art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 501/2002. A mai arătat reclamantul că decizia nr. 13307/1946 nu este de natură a valida titlul de proprietate, întrucât nu poartă ștampila Primăriei Cluj și nici semnătura Primarului, nu face dovada existenței construcției și nici a momentului în care a fost edificată.

La data de 24 mai 2009, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând ca instanța să constate că aceasta este proprietara imobilului în litigiu și, pe cale de consecință, reclamanta să fie obligată să încheie protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din decizia nr. 2000/2009. Prin întâmpinarea formulată, pârâta Comisia specială de retrocedare a solicitat respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 192/2009 pronunțată in data de 28 aprilie 2009, a respins acțiunea reclamantului Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedarea a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului și, pe cale de consecință, a constat că Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului este proprietara imobilului restituit prin decizia nr. 2000/2009, imobil situat în Cluj-Napoca, urmând ca reclamantul să încheie protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din decizia nr. 2000/2009.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin deciziunea nr. 13307 din 03 mai 1946, Primăria Municipiului Cluj a autorizat edificarea de către Episcopia Ortodoxă Română din Cluj a unei clădiri cu un etaj, care urma să cuprindă la parter 4 săli de învățământ, 1 birou, wc, coridor și casa scărilor, iar la etaj 5 săli de învățământ, 1 wc, coridor și casa scărilor. Prin decizia nr. 2361/1947 emisă de Primăria Municipiului Cluj-Napoca s-a autorizat luarea în folosință a clădirii construite conform deciziunii mai sus amintită, iar în anul 1948 intervenienta a închiriat Liceului D.S. localul nou construit pentru liceu, care constă în 5 săli la etaj și 3 săli la mansardă.

În anexa la Decretul nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor, comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional se menționează trecerea în proprietatea statului a Liceului Teoretic Ortodox Cluj, cu întreaga avere. Toate aceste documente dovedesc faptul că imobilul în discuție a aparținut intervenientei în interes propriu la momentul preluării abuzive de către Statul Român, în anul 1948, decizia fiind adoptată cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că actele indicate de instanța fondului în justificarea soluției adoptate nu fac dovada dreptului de proprietate al intervenientei asupra imobilului în discuție și nici a momentului edificării construcției, putându-se presupune că aceasta a fost edificată ulterior preluării imobilului în proprietatea Statului. În opinia recurentului, decizia Comisiei speciale de retrocedare nu este legală, întrucât revendicatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile O.U.G. nr. 94/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 501/2002, pentru partea din construcție neînscrisă în cartea funciară.

În drept, nu s-a făcut referire la niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, hotărârea atacată, criticile ce i-au fost aduse - circumscrise, în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, în considerarea argumentelor în continuare arătate. Restituirea unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România este reglementată prin O.U.G. nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.

Potrivit art. 1 alin. (1) din acest act normativ, imobilele care au aparținut cultelor religioase din România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 se retrocedează foștilor proprietari. În temeiul acestor prevederi legale, la 23 ianuarie 2003, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului a solicitat restituirea unei construcții cu destinația de spații de învățământ situată în municipiul Cluj-Napoca, edificată pe terenul înscris în C.F.

Cluj. În conformitate cu înscrierile din această carte funciară, imobilul nu a fost preluat niciodată de Statul Român, aflându-se și în prezent în proprietatea tabulară a Episcopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului și Clujului, devenită Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului. Prin raportul de expertiză tehnică extrajudiciară anexată cererii de restituire s-a constatat că pe teren există două clădiri, cea revendicată nefiind evidențiată în cartea funciară. Pe baza actelor depuse de la dosar, indicate în considerentele hotărârii atacate, s-a concluzionat în mod corect că această clădire a fost edificată de Episcopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului în perioada 1946-1947, fiind în proprietatea acesteia la momentul preluării ei de către stat, survenită în anul 1948, conform anexei la Decretul nr. 176/1948.

Primăria Municipiului Cluj-Napoca, Direcția patrimoniului și evidența proprietății, a precizat, de altfel, prin adresa din 10 octombrie 2008, că nu deține acte de preluare în proprietate a imobilului în discuție, care nu se află în administrarea Consiliului Local și nu poate preciza din ce fonduri și în ce an a fost edificată construcția neevidențiată în cartea funciară, folosită în prezent de Liceul de muzică. Simplele „presupuneri” ale recurentului în sensul că edificarea construcției s-a realizat ulterior „preluării acesteia” în proprietatea Statului Român nu sunt de natură a impune o altă concluzie decât cea a judecătorului fondului, care a reținut în mod corect că decizia contestată a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale.

Constatând, față de cele expuse, că nu subzistă în cauză niciun motiv care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., împotriva sentinței civile nr. 192/2009 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 decembrie 2009.