ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5644/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor

religioase din România, anularea deciziei nr. 2000 din data de 12 ianuarie 2009,

emisă de pârâtă.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că decizia nr. 2000 din data de 12 ianuarie 2009, emisă de

pârâtă, este nelegală, întrucât imobilul în litigiu (reprezentând construcție, cu

destinația de spațiu de Învățământ, situat în municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj)

nu este înscris în cartea funciară, astfel că revendicatoarea nu face dovada proprietății

la momentul preluării abuzive a acestuia în proprietatea Statului Român, în temeiul

Decretului nr. 176/1948, neîndeplinind condițiile imperative cerute de art. 1 și

art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, modificată prin Legea nr. 501/2002.

A mai arătat reclamantul

că decizia nr. 13307/1946 nu este de natură a valida titlul de proprietate, întrucât

nu poartă ștampila Primăriei Cluj și nici semnătura Primarului, nu face dovada existenței

construcției și nici a momentului în care a fost edificată.

La data de 24 mai 2009,

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului a formulat cerere

de intervenție în interes propriu solicitând ca instanța să constate că aceasta

este proprietara imobilului în litigiu și, pe cale de consecință, reclamanta să

fie obligată să încheie protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din decizia

nr. 2000/2009.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta Comisia specială de retrocedare a solicitat respingerea acțiunii.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 192/2009

pronunțată in data de 28 aprilie 2009, a respins acțiunea reclamantului Municipiul

Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de

retrocedarea a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România,

a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de Arhiepiscopia Ortodoxă

Română a Vadului, Feleacului și Clujului și, pe cale de consecință, a constat că

Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului este proprietara

imobilului restituit prin decizia nr. 2000/2009, imobil situat în Cluj-Napoca, urmând

ca reclamantul să încheie protocolul de predare-primire prevăzut de art. 2 din decizia

nr. 2000/2009.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin deciziunea nr. 13307

din 03 mai 1946, Primăria Municipiului Cluj a autorizat edificarea de către Episcopia

Ortodoxă Română din Cluj a unei clădiri cu un etaj, care urma să cuprindă la parter

4 săli de învățământ, 1 birou, wc, coridor și casa scărilor, iar la etaj 5 săli

de învățământ, 1 wc, coridor și casa scărilor.

Prin decizia nr. 2361/1947

emisă de Primăria Municipiului Cluj-Napoca s-a autorizat luarea în folosință a clădirii

construite conform deciziunii mai sus amintită, iar în anul 1948 intervenienta a

închiriat Liceului D.S. localul nou construit pentru liceu, care constă în 5 săli

la etaj și 3 săli la mansardă.

În anexa la Decretul

nr. 176/1948 pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, congregațiilor,

comunităților sau particularilor ce au servit pentru funcționarea și întreținerea

instituțiilor de învățământ general, tehnic sau profesional se menționează trecerea

în proprietatea statului a Liceului Teoretic Ortodox Cluj, cu întreaga avere.

Toate aceste documente

dovedesc faptul că imobilul în discuție a aparținut intervenientei în interes propriu

la momentul preluării abuzive de către Statul Român, în anul 1948, decizia fiind

adoptată cu respectarea dispozițiilor legale.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar,

criticând-o pentru nelegalitate, motivat de faptul că actele indicate de instanța

fondului în justificarea soluției adoptate nu fac dovada dreptului de proprietate

al intervenientei asupra imobilului în discuție și nici a momentului edificării

construcției, putându-se presupune că aceasta a fost edificată ulterior preluării

imobilului în proprietatea Statului.

În opinia recurentului,

decizia Comisiei speciale de retrocedare nu este legală, întrucât revendicatoarea

nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile

O.U.G. nr. 94/2000, aprobată și modificată prin Legea nr. 501/2002, pentru partea

din construcție neînscrisă în cartea funciară.

În drept, nu s-a făcut

referire la niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, hotărârea atacată, criticile ce i-au fost aduse - circumscrise, în condițiile

art. 306 alin. (3) C. proc. civ. motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ. - și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursul nu este fondat, în considerarea

argumentelor în continuare arătate.

Restituirea unor imobile

care au aparținut cultelor religioase din România este reglementată prin O.U.G.

nr. 94/2000, aprobată prin Legea nr. 501/2002.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din acest act normativ, imobilele care au aparținut cultelor religioase din

România și au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 06 martie

1945-22 decembrie 1989, altele decât lăcașele de cult, aflate în proprietatea statului,

a unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2 se retrocedează foștilor proprietari.

În temeiul acestor prevederi

legale, la 23 ianuarie 2003, Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului

și Clujului a solicitat restituirea unei construcții cu destinația de spații de

învățământ situată în municipiul Cluj-Napoca, edificată pe terenul înscris în C.F.

Cluj.

În conformitate cu înscrierile

din această carte funciară, imobilul nu a fost preluat niciodată de Statul Român,

aflându-se și în prezent în proprietatea tabulară a Episcopiei Ortodoxe Române a

Vadului, Feleacului și Clujului, devenită Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului,

Feleacului și Clujului.

Prin raportul de expertiză

tehnică extrajudiciară anexată cererii de restituire s-a constatat că pe teren există

două clădiri, cea revendicată nefiind evidențiată în cartea funciară.

Pe baza actelor depuse

de la dosar, indicate în considerentele hotărârii atacate, s-a concluzionat în mod

corect că această clădire a fost edificată de Episcopia Ortodoxă Română a Vadului,

Feleacului și Clujului în perioada 1946-1947, fiind în proprietatea acesteia la

momentul preluării ei de către stat, survenită în anul 1948, conform anexei la Decretul

nr. 176/1948.

Primăria Municipiului

Cluj-Napoca, Direcția patrimoniului și evidența proprietății, a precizat, de altfel,

prin adresa din 10 octombrie 2008, că nu deține acte de preluare în proprietate

a imobilului în discuție, care nu se află în administrarea Consiliului Local și

nu poate preciza din ce fonduri și în ce an a fost edificată construcția neevidențiată

în cartea funciară, folosită în prezent de Liceul de muzică.

Simplele „presupuneri”

ale recurentului în sensul că edificarea construcției s-a realizat ulterior „preluării

acesteia” în proprietatea Statului Român nu sunt de natură a impune o altă concluzie

decât cea a judecătorului fondului, care a reținut în mod corect că decizia contestată

a fost adoptată cu respectarea dispozițiilor legale.

Constatând, față de cele

expuse, că nu subzistă în cauză niciun motiv care să impună casarea sau modificarea

hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, S.A., împotriva sentinței civile

nr. 192/2009 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2009.