ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 5 aprilie 2007, Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea

r

egională Cluj a chemat în judecată

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au aparținut cultelor

religioase din România și Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca,

solicitând anularea Deciziei nr. 1223 din 7 februarie 2007 prin care s-a

respins cererea de retrocedare a imobilului situat în Cluj-Napoca, constatarea nulității

absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1430/22 februarie 1971, constatarea preluării abuzive a imobilului, urmând a se dispune

restituirea în natură și radierea dreptului de proprietate al Statului Român.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că imobilul în litigiu, proprietatea sa din anul 1957, a fost preluat abuziv de Statul Român, donația concretizată în contractul încheiat în 1971,

nefiind urmată de nici o despăgubire sau aviz pentru întemeierea unui nou lăcaș

de cult, aceste condiții fiind esențiale la emiterea ofertei de donație.

Referitor la împrejurarea că

prin sentința civilă nr. 14980/2007 a Judecătoriei Cluj-Napoca s-a respins

cererea de constatare a nulității donației, reclamantul a arătat că instanța nu

a analizat fondul litigiului, respingând acțiunea ca prescrisă, pentru că se

referea la nulitatea relativă pentru dol.

La data de 3 martie 2008, reclamantul a precizat petitul I din acțiune, solicitând constatarea

nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 1430/22 februari e 1971 pentru lipsa cauzei și lipsa avizului ministerial prevăzut de

dispozițiile art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 478/1954.

Sub acest aspect,

reclamantul a arătat că, întrucât nu a existat un aviz de acceptare a donației

din partea Ministerului Finanțelor Publice, contractul de donație este lovit de

nulitate absolută pentru nerespectarea condițiilor de formă.

Prin sentința civilă nr. 458

din 28 mai 2008 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile lipsei calității procesuale

active și a inadmisibilității precizării de acțiune, admițând acțiunea

precizată, completată și extinsă, în sensul anulării deciziei nr. 1223 din 7

februarie 2007 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile

ce au aparținut cultelor religioase din România.

Instanța a constatat

nulitatea absolută a contractului de donație încheiat în anul 1971 pentru

imobilul în litigiu, preluat abuziv de Statul Român a dispus retrocedarea în

natură în favoarea reclamantului și totodată, radierea dreptului de proprietate

al Statului Român și a dreptului de administrare operativă al fostului Sfat

Popular al municipiului Cluj - Napoca, precum și înscrierea dreptului de

proprietate al reclamantului.

S-a constatat, de asemenea,

că imobilul retrocedat intră sub incidența prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că imobilul în litigiu a constituit

proprietatea Comunității Cultului Penticostal, Filiala Cluj - Biserica nr. 1 în

baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1197/308/1955 și a autorizației de

construire nr. 318/1957.

În anul 1959 imobilul a fost

preluat prin decizie a fostului Sfat Popular Cluj și dat în administrarea

secțiunii de învățământ și cultură, iar ulterior, donat Statului Român prin

contractul autentificat sub nr. 1430 din 22 februarie 1971.

S-a constatat de asemenea că

imobilul care în prezent, face parte din domeniul public al Județului Cluj

conform anexei 1 a H.G. nr. 969/2002, intră sub incidența art. 1 din O.U.G. nr.

94/2000 întrucât la data preluării avea destinația de lăcaș de cult.

Instanța a constatat

nulitatea absolută a donației, întrucât s-a făcut dovada că a fost încheiată în

vederea obținerii unor compensații care nu au fost acordate niciodată,

împrejurare care echivalează cu inexistența animus donandi, respectiv cu

inexistența cauzei contractului de donație, sancționată cu nulitatea absolută a

acestuia, conform dispozițiilor art. 966 C. civ.

Un al doilea motiv de

nulitate a donației l-a constituit, în opinia instanței, lipsa avizului

ministerial prevăzut de art. 4 alin. (1) din Decretul nr. 478/1954, în

condițiile în care acceptarea donației a fost avizată doar de comisia de

urbanism din cadrul fostului Sfat Popular Cluj.

Împotriva sentinței au

declarat recurs Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile ce au

aparținut cultelor religioase din România, Ministerul Finanțelor Publice în

nume propriu și al Statului Român, Județul Cluj și Consiliul local al

municipiului Cluj - Napoca, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, prima recurentă a

invocat faptul că, în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea

funciară, reclamantul nu a avut niciodată calitatea de proprietar asupra

imobilului în litigiu la data preluării acestuia de către stat.

Aceeași recurentă a

învederat că imobilul, la data trecerii în proprietatea statului, nu era

finalizat, în cauză fiind incidente prevederile potrivit cărora adăugirile

aduse construcțiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depășesc 50% din

aria desfășurată, în caz contrar nedispunându-se retrocedarea, ci

considerându-se imobil nou în raport cu cel preluat.

Sub acest aspect, a precizat

Comisia specială de retrocedare, s-a hotărât în mod greșit restituirea în

natură a imobilului, fără a se dispune pe calea unei expertize evaluarea îmbunătățirilor

aduse, natura și conținutul acestora.

O altă critică privește

constatarea nulității absolute a contractului de donație, sub care aspect

recurenta a arătat că la momentul emiterii deciziei nr. 1223 din 7 februarie

2007 nu era îndeplinită condiția ca imobilul să fi fost preluat abuziv de către

Statul Român.

M.F.P. a invocat în recursul

său lipsa calității de reprezentant al Statului Român, ca și lipsa calității

procesuale pasive în nume propriu întrucât, pe de o parte, imobilul face parte

din domeniul public de interes local și nu s-a aflat niciodată în proprietatea

statului, iar, pe de altă parte, instituția nu a fost implicată în nici un mod

în actul de preluare, nici în nume propriu, nici ca reprezentant al statului.

Recurentul a mai criticat

sentința și sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității cererii de

constatare a nulității absolute a contractului de donație pe calea unei acțiuni

în contencios administrativ, întrucât, potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr.

94/2002 pot fi contestate doar deciziile emise în urma analizării cererii, a

motivelor invocate și a probelor administrate.

Au fost menționate în acest

sens și dispozițiile art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, recurentul

precizând că se poate constata nulitatea actelor juridice de înstrăinare a

imobilelor care fac obiectul ordonanței fie de către Comisia specială de

retrocedare prin decizie, fie de instanța de judecată, pe calea acțiunii de

drept comun.

În acest sens, recurentul a

criticat respingerea excepției necompetenței materiale a curții de apel ca

instanță de contencios administrativ de a se pronunța asupra cererii de constatare

a nulității absolute a contractului de donație. De asemenea, s-a învederat că

instanța a greșit, respingând excepția tardivității cererii de constatare a nulității

absolute a contractului de donație, deși, potrivit art. 3 Titlul II din Legea nr.

247/2005, dreptul la acțiune prevăzut de art. 4

1

alin. (2) din O.U.G.

nr. 94/2000, indiferent de cauza de nulitate, se prescrie în termen de 6 luni

de la data intrării în vigoare a legii.

Greșita respingere a

excepției necompetenței materiale a fost invocată și în recursul promovat de

Județul Cluj, în care s-a arătat că acțiunea în constatarea nulității absolute

a contractului de donație nu are natura unei cereri incidentale. Dimpotrivă,

contestația împotriva deciziei emise de Comisia specială de retrocedare este o

cerere accesorie, deoarece soluția asupra acesteia depinde de rezolvarea petitului

de constatare a nulității actului de donație, care este de competența instanței

de drept comun.

Și în acest recurs s-a

invocat respingerea greșită a lipsei calității procesuale active a

reclamantului și a inadmisibilității cererii de constatare a nulității absolute

a contractului de donație, neexistând identitate între titularul dreptului de proprietate

din oferta de donație și titularul dreptului pretins a fi încălcat și având în

vedere și faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă

anterior o altă asemenea cerere.

S-au formulat critici, atât

în acest recurs, cât și în cel formulat de Consiliul local al municipiului

Cluj-Napoca asupra constatării nulității absolute a donației, în condițiile în

care din cuprinsul ofertei de donație nu rezultă nici o sarcină impusă

donatorului, neîndeplinirea obligațiilor asumate de fostul Sfat Popular Cluj

neconstituind motiv de nulitate.

Prin întâmpinare,

reclamantul a solicitat respingerea tuturor celor patru recursuri ca nefondate.

În plus, referitor la recursul declarat de M.F.P. în nume propriu, reclamantul

a invocat excepția lipsei calității procesuale active a instituției de a

promova această cale de atac în raport de împrejurarea că ministerul nu a stat

în judecată decât ca reprezentant al Statului Român.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt

fondate, urmând a fi admise și a se dispune casarea sentinței și pe fond,

respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Referitor la excepția

invocată de reclamant privind recursul declarat de M.F.P. – în nume propriu,

Curtea constată că această instituție a formulat un unic recurs în care a

criticat sentința sub mai multe aspecte. În consecință, recursul urmează a fi

privit și analizat în ansamblu,  neputându-se pronunța două soluții diferite

asupra aceleiași căi de atac.

Excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a fost corect respinsă, acțiunea fiind formulată de

reclamant în baza art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 republicată, potrivit

căruia deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu

contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială

este situat imobilul, hotărârea fiind supusă căilor de atac potrivit Legii nr. 554/2004.

Curtea reține că prin decizia

nr. 1223 din 7 februarie 2007 s-a respins cererea de retrocedare depusă de

Cultul Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea Regională

Cluj cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în cartea funciară

aflat în proprietatea statului și având destinația de școală populară de artă.

În faza administrativă,

Comisia specială de retrocedare nu a contestat calitatea reclamantului de

persoană îndreptățită a apela la prevederile O.U.G. nr. 94/2000, motivele

reținute la emiterea deciziei privind faptul că imobilul nu a fost preluat în

mod abuziv de Statul Român, întrucât a fost donat de către solicitant prin act

încheiat în formă autentică. La emiterea deciziei, Comisia specială de

retrocedare a avut în vedere și împrejurarea că prin sentința civilă nr. 14980

din 4 decembrie 1997 a Judecătoriei Cluj - Napoca, definitivă și irevocabilă, a

fost respinsă acțiunea de constatare a nulității absolute a donației intentată

de reclamant.

În consecință, apare ca

neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului,

soluția instanței de fond fiind justificată sub aspectul respingerii acestei

excepții.

Curtea reține că s-au depus

la dosar extras de carte funciară din care rezultă că imobilul este intabulat

pe numele Statului Român, fiind donat conform actului autentificat sub nr. 3712

din 7 decembrie 1971, conexat cu nr. 3891/1973, precum și oferta de donație

autentificată sub nr. 1430/22 februarie 1971 încheiată între Statul Român și Cultul Penticostal – Comunitatea nr. 1 Cluj, ca proprietar în baza contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1197/1955.

Din hotărârile judecătorești

depuse la dosar rezultă că prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 10126/1997, reclamantul a chemat în judecată Statul Român,

solicitând constatarea nulității absolute a donației privind imobilul în

litigiu, cu motivarea că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația asumată de a

atribui Cultului Penticostal un teren pentru construirea unui lăcaș de cult și

contravaloarea materialelor înglobate în clădire. Acțiunea a fost respinsă prin

sentința civilă nr. 14980/1997, cu motivarea că neîndeplinirea acestei

obligații nu constituie motiv de nulitate absolută a ofertei de donație, iar

din cuprinsul acestei oferte nu rezultă nici o sarcină impusă donatarului.

Apelul declarat de reclamant

a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 806 din 20 mai 1998 a Tribunalului Cluj, iar Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat recursul aceleiași părți prin

Decizia nr. 1537 din 21 octombrie 1998, în care se menționează că donația s-a

făcut unei persoane juridice de drept public și că s-a făcut dovada că oferta a

fost acceptată prin decizia organului administrativ competent.

În raport de înscrisurile și

hotărârile judecătorești susmenționate, Curtea reține că sunt întemeiate

criticile aduse sentinței sub aspectul constatării caracterului nelegal al

actului administrativ atacat, decizia nr. 1223/2007 a Comisiei de retrocedare,

deși nu s-a făcut dovada trecerii imobilului în proprietatea statului, în mod

abuziv.

Instanța de contencios

administrativ avea a se pronunța doar asupra legalității actului administrativ

unilateral, de natură să vatăme drepturi recunoscute de lege ale reclamantului

și eventual, asupra despăgubirilor pentru daune materiale și morale, dacă s-ar

fi solicitat, iar nu să se substituie instanței civile de drept comun, în

condițiile existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile cu privire la

oferta de donație.

Verificarea legalității

actului administrativ presupune examinarea acestuia în raport cu actul normativ

în baza căruia a fost emis.

În speță, referitor la

decizia emisă de Comisia specială de retrocedare, instanța trebuia să verifice

dacă, la data emiterii acestuia, erau îndeplinite condițiile prevăzute de

O.U.G. nr. 94/2000, respectiv dacă bunul se aflase în patrimoniul reclamantului

și, dacă s-a dovedit preluarea abuzivă.

Or, preluarea abuzivă nu a

fost demonstrată, Statul Român dobândind dreptul de proprietate asupra

imobilului prin act autentic de donație.

Este real că potrivit art. 6

alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, actele juridice de înstrăinare a imobilelor

care intră sub incidența acestui act normativ sunt lovite de nulitate absolută

dacă au fost încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data

înstrăinării. Dar, persoanei îndreptățite îi este deschis dreptul la acțiune,

indiferent de cauza de nulitate, pe calea ordonanței, doar dacă nu ar fi

promovat anterior, o altă acțiune în justiție cu același obiect.

Or, în cauză, reclamantul

s-a adresat instanței de drept comun, solicitând constatarea nulității absolute

a donației, pentru aceleași motive invocate și în prezentul litigiu, cerere

respinsă prin hotărâre judecătorească irevocabilă, de care nu putea face

abstracție nici Comisia specială de retrocedare, nici instanța de contencios

administrativ.

În consecință, Curtea

constată că petitul privind constatarea nulității absolute a donației asupra

imobilului în discuție a fost greșit admis, instanța de contencios

administrativ nefiind abilitată să se pronunțe asupra acestei cereri, o acțiune

cu asemenea obiect fiind deja soluționată irevocabil.

De asemenea, Curtea constată

că nici prin celelalte capete de cerere și motivele invocate nu s-a contestat

legalitatea Deciziei nr. 1223/2007, ci s-au formulat petite ale unei acțiuni de

drept comun, care exced cadrului legal stabilit prin O.U.G. nr. 94/2000, astfel

încât instanța de fond a dispus în mod eronat retrocedarea imobilului, radierea

dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierea dreptului de

proprietate al reclamantului.

În raport de probele

administrate în cauză, Curtea reține că nu s-a făcut dovada caracterului

nelegal al actului administrativ atacat, Comisia specială de retrocedare

respingând în mod justificat cererea reclamantului, nefiind dovedită preluarea

abuzivă a imobilului în domeniul public al statului.

Față de cele expuse mai sus,

Curtea va admite recursurile formulate, va casa sentința atacată și va respinge

acțiunea ca neîntemeiată, soluție în raport de care nu va mai analiza și

celelalte motive de recurs invocate.

Văzând și dispozițiile art. 274

C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor

Religioase din România, de Ministerul Finanțelor Publice, de Județul Cluj -

Consiliul Județean și de Consiliul Local al municipiului Cluj - Napoca

împotriva sentinței civile nr. 458 din 28 mai 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

pe fond respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Cultul

Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Comunitatea regională Cluj.

Obligă intimatul - reclamant

la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 442,40 lei către Județul Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2009.