ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2013

Asupra contestației

în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 4428 din 8 noiembrie 2012

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în

Dosarul nr. 6055/100/2010 a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat

de pârâta Societatea Cooperativă C.M. și a fost obligată recurenta-pârâtă la

plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți H.G.

și G.H.

La data de 23

noiembrie 2012, împotriva acestei decizii, Societatea Cooperativă C.M. a

formulat contestației în anulare, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin.

(2) și art. 319 C. proc. civ., art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ.

În motivare,

contestatoarea a susținut, în esență, că decizia recurată a fost comunicată la

data de 26 ianuarie 2012, termenul s-a împlinit la data de 11 februarie 2012

(sâmbăta), recursul fiind declarat în termen la data de 13 februarie 2012

(luni).

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge

contestația în anulare pentru considerentele care succed:

Potrivit dispozițiilor

art. 317 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu

contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste

motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită

potrivit cu cerințele legii;

fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare

la competență".

Conform alin. (2) al

aceluiași articol "contestația poate fi primită pentru motivele mai

sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de

recurs, dar instanța Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt

sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."

Cu titlu preliminar,

este de reținut că, deși contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 alin.

(2) C. proc. civ., având în vedere că susținerile privesc termenul de declarare

a recursului, care, în opinia contestatoarei nu a fost corect calculat, aceste

critici vor fi încadrate în dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., conform

cărora "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale

(...)".

Din perspectiva acestui

motiv de contestație se rețin următoarele:

Contestația în

anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă

exclusiv pentru situațiile prevăzute limitativ de art. 317 - 318 C. proc. civ.

Este de necontestat

că greșeala materială vizată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se referă

la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării

recursului și nu la greșeli de judecată sau de interpretare a dispozițiilor

legale.

Astfel, greșeala

materială la care se referă textul de lege evocat, poate consta în neobservarea

de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio

judecată.

Atunci când instanța

a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere,

nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul legii, ci de o

pretinsă eroare de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor

legale (în speță, art. 101 C. proc. civ.) datorită cărora reținerile instanței

de recurs ar fi neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi

valorificată pe calea contestației în anulare.

Legiuitorul, prin

dispozițiile art. 318 C. proc. civ. care au un câmp limitat de acțiune, nu a

urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs.

În speța de față,

recursul formulat de recurenta-pârâtă Societatea Cooperativă C.M. a fost

respins ca tardiv declarat, ca urmare a modului în care instanța de recurs a

înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de

recurs (art. 101 C. proc. civ. invocat de contestatoare), dar pe calea

contestației în anulare, aceeași instanță nu poate să cerceteze dacă modul de

stabilire a datei de la care a început să curgă termenul a fost greșit sau

eronat.

Contestatoarea

Societatea Cooperativă C.M. invocă în realitate modul eronat în care instanța

de recurs a rezolvat excepția tardivității recursului, a aplicat dispozițiile

art. 101 C. proc. civ. și modul în care a apreciat elementele în funcție de

care a rezolvat incidentul tardivității fără a arăta un element nou care să nu

fi fost analizat în recurs.

Contestatoarea s-a

rezumat să menționeze dovezile de comunicare a deciziei recurate și declarării

recursului, care, însă, au fost verificate de instanță, așa cum rezultă din

decizia atacată.

În cauză, nu se poate

reține vreo neobservare a vreunui înscris existent la dosar care să atragă un

alt fel de tranșare a problemei discutate, singurele temeiuri care ar putea fi

reținute în judecata contestației în anulare.

Dimpotrivă, instanța

de recurs a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o

apreciere (procesul-verbal din care rezultă comunicarea hotărârii recurate la

25 ianuarie 2012 și data declarării recursului - 13 februarie 2012 - plic),

prin urmare, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul legii,

ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor și de interpretare a

dispozițiilor legale datorită cărora reținerile instanței de recurs ar fi

neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe

calea contestației în anulare.

Distinct de cele

reținute, este de menționat că, dovada comunicării se face prin procesul-verbal

întocmit în condițiile art. 100 C. proc. civ., acesta fiind singurul act ce

constituie, în sensul legii dovada comunicării actelor de procedură, or, din

procesul-verbal aflat la dosar apel, contrar susținerilor contestatoarei,

rezultă în mod evident că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 25

ianuarie 2012, potrivit consemnărilor agentului procedural (iar nu la data de

26 ianuarie 2012 cum pretinde contestatoarea), ștampilele poștei pe aceste acte

nemaiavând relevanță în cauză.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare specială, aceeași instanță nu poate să verifice

modalitatea în care instanța de recurs a aplicat dispozițiile legale privitoare

la calcularea termenului de recurs și modul în care a fost soluționată excepția

tardivității, criticile contestatoarei împotriva deciziei irevocabile, fiind în

realitate un recurs la recurs.

Motivele invocate nu

reprezintă greșeli materiale evidente în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., astfel că, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite prevederile art.

317 - 318 C. proc. civ., conform considerentelor anterior expuse, în temeiul

dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare

formulată contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. împotriva Deciziei nr.

4428 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. împotriva

Deciziei nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN