ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 806/2013

Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Decizia nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010 a fost respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâta Societatea Cooperativă C.M. și a fost obligată recurenta-pârâtă la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți H.G. și G.H. La data de 23 noiembrie 2012, împotriva acestei decizii, Societatea Cooperativă C.M. a formulat contestației în anulare, invocând în drept dispozițiile art. 317 alin. (2) și art. 319 C. proc. civ., art. 101 alin. (1) și (5) C. proc. civ. În motivare, contestatoarea a susținut, în esență, că decizia recurată a fost comunicată la data de 26 ianuarie 2012, termenul s-a împlinit la data de 11 februarie 2012 (sâmbăta), recursul fiind declarat în termen la data de 13 februarie 2012 (luni).

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele care succed: Potrivit dispozițiilor art. 317 alin. (1) C. proc. civ.

"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență". Conform alin. (2) al aceluiași articol "contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța Ie-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond." Cu titlu preliminar, este de reținut că, deși contestatoarea a invocat dispozițiile art. 317 alin. (2) C. proc.

civ., având în vedere că susținerile privesc termenul de declarare a recursului, care, în opinia contestatoarei nu a fost corect calculat, aceste critici vor fi încadrate în dispozițiile art. 318 teza I C. proc. civ., conform cărora "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale (...)". Din perspectiva acestui motiv de contestație se rețin următoarele: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, fiind deschisă exclusiv pentru situațiile prevăzute limitativ de art. 317 - 318 C. proc. civ. Este de necontestat că greșeala materială vizată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și nu la greșeli de judecată sau de interpretare a dispozițiilor legale.

Astfel, greșeala materială la care se referă textul de lege evocat, poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Atunci când instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul legii, ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale (în speță, art. 101 C. proc. civ.) datorită cărora reținerile instanței de recurs ar fi neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Legiuitorul, prin dispozițiile art. 318 C. proc. civ. care au un câmp limitat de acțiune, nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs.

În speța de față, recursul formulat de recurenta-pârâtă Societatea Cooperativă C.M. a fost respins ca tardiv declarat, ca urmare a modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs (art. 101 C. proc. civ. invocat de contestatoare), dar pe calea contestației în anulare, aceeași instanță nu poate să cerceteze dacă modul de stabilire a datei de la care a început să curgă termenul a fost greșit sau eronat. Contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. invocă în realitate modul eronat în care instanța de recurs a rezolvat excepția tardivității recursului, a aplicat dispozițiile art. 101 C. proc. civ. și modul în care a apreciat elementele în funcție de care a rezolvat incidentul tardivității fără a arăta un element nou care să nu fi fost analizat în recurs.

Contestatoarea s-a rezumat să menționeze dovezile de comunicare a deciziei recurate și declarării recursului, care, însă, au fost verificate de instanță, așa cum rezultă din decizia atacată. În cauză, nu se poate reține vreo neobservare a vreunui înscris existent la dosar care să atragă un alt fel de tranșare a problemei discutate, singurele temeiuri care ar putea fi reținute în judecata contestației în anulare.

Dimpotrivă, instanța de recurs a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere (procesul-verbal din care rezultă comunicarea hotărârii recurate la 25 ianuarie 2012 și data declarării recursului - 13 februarie 2012 - plic), prin urmare, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul legii, ci de o pretinsă eroare de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale datorită cărora reținerile instanței de recurs ar fi neconforme cu realitatea, împrejurare care însă nu poate fi valorificată pe calea contestației în anulare. Distinct de cele reținute, este de menționat că, dovada comunicării se face prin procesul-verbal întocmit în condițiile art. 100 C. proc.

civ., acesta fiind singurul act ce constituie, în sensul legii dovada comunicării actelor de procedură, or, din procesul-verbal aflat la dosar apel, contrar susținerilor contestatoarei, rezultă în mod evident că hotărârea recurată a fost comunicată la data de 25 ianuarie 2012, potrivit consemnărilor agentului procedural (iar nu la data de 26 ianuarie 2012 cum pretinde contestatoarea), ștampilele poștei pe aceste acte nemaiavând relevanță în cauză. Prin urmare, pe calea contestației în anulare specială, aceeași instanță nu poate să verifice modalitatea în care instanța de recurs a aplicat dispozițiile legale privitoare la calcularea termenului de recurs și modul în care a fost soluționată excepția tardivității, criticile contestatoarei împotriva deciziei irevocabile, fiind în realitate un recurs la recurs.

Motivele invocate nu reprezintă greșeli materiale evidente în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte constatând că nu sunt întrunite prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ., conform considerentelor anterior expuse, în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. împotriva Deciziei nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Societatea Cooperativă C.M. împotriva Deciziei nr. 4428 din 8 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 6055/100/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN