ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1565/2013

Asupra contestației

în anulare constată următoarele:

Prin Decizia nr. 659 din 14 februarie 2012,

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca

nefondat, recursul declarat de reclamantul I.A. împotriva Deciziei comerciale

nr. 256 din 8 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și

a obligat pe recurent la plata sumei de 820 RON cu titlu cheltuieli de judecată

în recurs.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare I.A.

Intimata SC R. SRL a

depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității declarării

contestației în anulare.

La termenul din 10

aprilie 2013, contestatorul a formulat cerere de repunere în termenul de

declarare a contestației în anulare, motivat de faptul că a luat cunoștință de

hotărârea redactată la data de 13 februarie.

Înalta Curte, în

prealabil analizei motivelor contestației în anulare, constată că această

cerere este tardiv formulată.

Prioritar se constată

că cererea de repunere în termenul de declarare a contestației în anulare

formulată de către contestator nu este întemeiată pentru următoarele

considerente:

Conform dispozițiilor

art. 261 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea se comunică părților, în copie, în

cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului

și recursului.

Decizia a cărei

anulare se solicită, fiind pronunțată în recurs, este irevocabilă conform

dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și nu se comunică pentru

că nu este susceptibilă de exercitarea apelului sau recursului.

Contestatorul susține

că a luat cunoștință de hotărârea redactată la data de 13 februarie 2013.

Înalta Curte reține

că legea, respectiv art. 319 alin. (2) C. proc. civ. impune un termen numai

pentru declararea acestei căi de atac extraordinare de retractare. Legea nu

prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea

contestației în anulare a cărui nerespectare să atragă sancțiunea tardivității

motivării, iar în lipsă de stipulație contrară contestația în anulare poate fi

motivată până la momentul soluționării ei.

Față de aceste

aspecte teoretice, contestatorul avea obligația legală de a formula această

cale de atac înăuntrul termenului prevăzut de lege, chiar dacă motivele

contestației în anulare urmau a fi depuse după luarea la cunoștință a hotărârii

pronunțate în recurs, așa încât în cauză nu se poate reține îndeplinirea

cerințelor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., astfel că cererea de repunere în

termenul de declarare a contestației în anulare nu poate fi primită.

Astfel, așa cum

rezultă din actele dosarului, hotărârea atacată, respectiv Decizia civilă nr.

659 a Înaltei Curți a fost pronunțată la data de 14 februarie 2012.

Potrivit art. 319

alin. (2) teza a doua C. proc. civ., "împotriva hotărârilor irevocabile

care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate

fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat

cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a

rămas irevocabilă".

Or, în speță,

contestația în anulare a fost depusă la poștă la data de 28 februarie 2013,

după expirarea termenului de 1 an de la data când hotărârea atacată a rămas

irevocabilă, termen calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ. și

care se împlinea la 14 februarie 2013.

Pentru aceste

considerente, contestația în anulare urmează a fi respinsă ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv

formulată, contestația în anulare formulată de contestatorul I.A. împotriva

Deciziei nr. 659 din 14 februarie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 aprilie 2013.

Procesat de GGC - AS