ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 752/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Decizia nr. 3642 din 26 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC V. SA București împotriva Deciziei civile nr. 430 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, fiind obligată recurenta reclamantă SC V. SA București la cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 RON către intimata pârâtă SC S.R. SRL Lupeni. Împotriva Deciziei nr. 3642 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a formulat contestație în anulare contestatoarea SC V. SA București, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., prin care a solicitat admiterea acesteia, anularea deciziei pronunțate în recurs și stabilirea unui termen de judecată pentru soluționarea recursului. În criticile formulate, contestatoarea a susținut că deși instanța de recurs s-a referit în mod expres la motivul de recurs încadrat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în realitate nu a făcut decât să afirme că decizia instanței de apel este corectă pe acest aspect, fără să indice argumentele care au condus-o la această soluție și fără să indice considerentele pentru care a respins raționamentul juridic propus de SC V. SA.

În acest sens, contestatoarea a precizat că decizia instanței de apel este greșită, urmare a aprecierii eronate a instanței asupra naturii juridice a obligației în cauză, recurenta arătând în mod explicit că, potrivit contractului dintre părți, obligația în sarcina intimatei apelante era o obligație de a face, și nu de a da, obiectul contractului constând în executarea de lucrări de tâmplărie, precizând raționamentul pentru care, în raport de complexitatea raportului juridic dedus judecății, a apreciat că instanța de apel a schimbat natura juridică a actului juridic dedus judecății, decizia fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a analizat nici motivul de recurs încadrat de societatea sa în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., prin care a invocat aspecte de procedură esențiale, de natură a schimba soluția pronunțată în recurs, cu referire expresă la instanța de apel care în mod greșit a omologat o expertiză extrajudiciară, pe care de altfel și-a întemeiat și soluția, iar prin încheierea interlocutorie din 20 septembrie 2010, prima instanță a respins proba cu înscrisuri și proba cu martori, solicitate de pârâta SC S.R. SRL. De asemenea, instanța de apel a ignorat și consemnările din aceiași încheiere, în care reprezentantul legal al pârâtei a recunoscut în mod clar sistarea livrării mărfurilor, respectiv a tâmplăriei PVC, după primirea invitației la conciliere. Înalta Curte, deliberând asupra excepției inadmisibilității cererii, apreciază că, contestația în anulare, nu poate fi socotită inadmisibilă sub motiv că abuziv partea a invocat pe cale așa-zisa neregularitate cu privire la neanalizarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., în soluționarea litigiului, deoarece prin declararea contestației în anulare, contestatoarea luând act de soluția pronunțată asupra propriului său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac, conferită de lege. Examinând contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V. SA București, împotriva Deciziei nr. 3642 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație Curte și Justiție, secția a II-a civilă, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Temeiul de drept al contestației în anulare formulată în cauză, îl constituie art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În sensul textului de mai sus, greșeală materială înseamnă greșeală de fapt și nu de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Art. 318 C. proc. civ., urmărește cu alte cuvinte, neregularitățile evidente privind actele de procedură și nu cele referitoare la problemele de fond, întrucât pe această cale legală nu s-a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs sub motivul că nu s-a stabilit corect situația de fapt. Înalta Curte, analizând decizia atacată, constată că instanța de recurs a examinat toate motivele de recurs invocate, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Cu privire la prima critică a contestatoarei, constând în neanalizarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., este de observat că în decizia atacată s-a reținut că nici una din ipotezele menționate nu este confirmată în cauză, considerentele deciziei din apel răspunzând exigențelor art. 261 C. proc. civ., axate pe existența unui contract de vânzare-cumpărare dintre părți, a unor bunuri viitoare (emptio - venditio rei future), respectiv a unor bunuri ce urmau a fi executate de către vânzătorul producător în urma lansării comenzii ferme de către cumpărătorul beneficiar, așa încât s-a reținut că față de natura contractului, obligația pârâtei este o obligație de a da, constând în transmiterea mărfii după executare, transferul proprietății amânându-se până la împlinirea termenului suspensiv prevăzut de art. 4 alin. (1) din contract, momentul lichidării plății.

Nu poate fi reținută nici critica constând în neexaminarea motivului de recurs încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., avându-se în vedere reținerea instanței de recurs, că soluția curții de apel a fost rezultatul interpretării corecte a clauzelor contractuale, a art. 1.1 și art. 1.4, din care rezulta în mod clar că reclamanta avea obligația să lanseze o comandă fermă pentru începerea executării contractului, care să prevadă o dată și un grafic, pentru livrarea produselor executate.

Analizând criticile prin care contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu s-a pronunțat punctual asupra fiecărei critici din motivele de recurs, făcând referire la așa numitele aspecte de procedură esențiale, de natură a schimba soluția pronunțată în cauză, cu referire expresă la omologarea expertizei extrajudiciare de instanța de apel, pe care aceasta și-a întemeiat soluția și la încheierea interlocutorie din 20 septembrie 2010, prin care prima instanță a respins proba cu înscrisuri și martori, solicitate de pârâta SC S.R. SRL, se reține că, întreaga argumentare duce cu evidență la concluzia că se tinde la reformarea soluției din recurs, contestatoarea solicitând în realitate o reexaminare a fondului, o reapreciere a probelor, aspecte ce nu pot fi corectate în această cale de atac, contestația în anulare fiind o cale de retractare și nu de reformare a soluției atacate.

Însăși invocarea acestor aspecte, formează convingerea că prin această cale de atac contestatoarea tinde la rejudecarea în fond a recursului urmare a unor greșeli de judecată, ceea ce este inadmisibil. Revenind la motivele contestației în anulare se mai poate observa că, în toate punctele dezvoltate de contestatoare s-au pus în discuție situații de fapt, înscrisuri, conținutul acestora, apărări de fond asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat în limitele controlului de legalitate trasate de art. 304 C. proc. civ. Or, în condițiile în care există aprecieri exacte, neechivoce cu privire la criticile SC V. SA încadrate în pct. 8 și 9 din art. 304 C. proc. civ., decizia instanței de recurs fiind legală și cum motivele invocate nu se circumscriu dispozițiilor art. 318 teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte, urmează să respingă contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC V. SA București împotriva Deciziei nr. 3642 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - AS