ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr.
1715/91/2010 reclamantul T.T.N. în contradictoriu cu STATUL ROMÂN PRIN M.F.P. a
solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 euro reprezentând
despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta urmare condamnării cu
caracter politic.
În motivarea acțiunii
a arătat că prin Sentința penală nr. 77/1952 a Tribunalului Militar Brașov
(fost Stalin) a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru uneltire contra
ordinii sociale executând 4 ani în perioada 29 decembrie 1951 - 31 decembrie
1955 în mai multe închisori în care a fost bătut, umilit și supus la munci
inumane, iar ulterior eliberării până în anul 1989, a arătat că a avut de
suferit pe plan social și profesional pierzându-și de multe ori locul de muncă
motivat de faptul că fusese deținut politic.
Prin Sentința civilă
nr. 697 din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a admis în parte
acțiunea reclamantului T.T.N., s-a constatat caracterul politic al condamnării
și a fost obligat pârâtul, STATUL ROMÂN, la plata sumei de 4000 euro cu titlu
de despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut următoarele:
Din copia extras a
Sentinței penale nr. 77/1952 și adeverința a I.P.J. Vrancea, rezultă că
inculpatul soldat T.N. a fost condamnat pentru infracțiunile de furt, călcare
de consemn și agitație publică la 6 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea
aplicându-se pentru ultima faptă care prevăzută fiind de art. 327 alin. (3) C.
pen. constituie conform art. 1 alin. (2), lit. a) Legea nr. 221/2009 condamnare
cu caracter politic.
Potrivit art. 5,
alin. (1), lit. a) reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul
moral suferit prin condamnare plafonată potrivit pct. 1 la maxim 10.000 euro la
stabilirea cuantumului efectiv urmând a se ține seama de criteriile prevăzute
de art. 5 alin. (1
1
) respectiv durata privării de libertate,
consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social precum și
măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și
O.U.G. nr. 214/1999.
În sensul celor de
mai sus, din acte rezultă că perioada executată a fost de 4 ani și 27 zile
respectiv 29 decembrie 1951 - 31 decembrie 1955 fiind de notorietate traumele
psihice și fizice la care au fost supuși ca de altfel și ulterior când s-au
adăugat și cele sociale toți deținuții politici și pe cale de consecință și
reclamantul.
Din Hotărârea nr.
135/1990, adresa din 18 noiembrie 2005 a Comisiei pentru Constatarea calității
de luptător în rezistența anticomunistă și cuponul de la pag. x rezultă că de
la 1 aprilie 1990 acesta a beneficiat de o îndemnizație de 800 RON modificată
respectiv indexată periodic, în mai 2010 fiind de 801 lei noi.
De asemenea acestuia
i s-a stabilit o vechime în muncă de 4 ani și 2 zile și a beneficiat de
drepturile prevăzute de art. 7 O.U.G. nr. 214/1999.
Raportat la aceste
date, instanța a apreciat că suma de 4000 euro constituie o satisfacție
echitabilă și suficientă.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâtul STATUL ROMÂN PRIN M.F.P. PRIN D.G.F.P. VRANCEA
- FOCȘANI.
Curtea de Apel
Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 10/A din 15 februarie 2012 a
admis apelul declarat de D.G.F.P. VRANCEA PENTRU STATUL ROMÂN împotriva
Sentinței civile nr. 697 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea
în Dosarul nr. 1715/91/2010 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins
ca nefondată acțiunea reclamantului T.T.N.
Curtea de Apel Galați
pentru a pronunța această decizie, a reținut că prin Decizia nr. 12 din 19
septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că urmare
a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010,
dispozițiile art. 5, alin. (1), lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind
condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora
și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele
nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios
constituțional în M. Of., deciziile Curții Constituționale fiind analizate și
din perspectiva dispozițiilor art. 6, art. 1 din Protocolul 1 și art. 14 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că în aceste condiții, având în
vedere caracterul obligatoriu al dezlegărilor date în recursul în interesul
legii, a admis apelul declarat de Statul Român, a schimbat în tot sentința
civilă apelată și a respins cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor
pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.
Împotriva Deciziei
civile nr. 10/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați,
secția civilă, la data de 9 mai 2012, reclamantul T.T.N., a declarat recurs, în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate,
solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate,
respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și
legală.
Întrucât Înalta
Curte, a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului,
urmează ca în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanța
se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de
fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii,
să analizeze excepția invocată.
Potrivit art. 129 C.
proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în
condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar
conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile
și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Din examinarea actelor
și lucrărilor dosarului, rezultă că Decizia civilă nr. 10/A din 15 februarie
2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, i-a fost comunicată
reclamantului la data de 21 martie 2012, sub semnătură de primire, conform
dovezii aflată la dosar apel, iar recursul a fost transmis prin poștă la data
de 9 mai 2012, dosar recurs, cu depășirea termenului de 15 zile libere pentru
declararea recursului, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Termenul de recurs
având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin.
(1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de
atac, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o
împrejurare mai presus de voința sa, excepția tardivității putând fi invocată
de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu.
Nerespectarea
termenului de exercitare a recursului, prevăzut de o normă imperativă, atrage
sancțiunea decăderii, astfel că partea în culpă pierde dreptul la recurs.
În aceste împrejurări,
Înalta Curte urmează a constata tardivitatea recursului și admițând excepția
invocată, va respinge recursul ca tardiv formulat, situație față de care este
de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv declarat, recursul formulat de
reclamantul T.T.N. împotriva Deciziei civile nr. 10/A din 15 februarie 2012
pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 26 februarie 2013.
Procesat de GGC - AA