ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 735/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la nr. 1715/91/2010 reclamantul T.T.N. în contradictoriu cu STATUL ROMÂN PRIN M.F.P. a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 600.000 euro reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de acesta urmare condamnării cu caracter politic. În motivarea acțiunii a arătat că prin Sentința penală nr. 77/1952 a Tribunalului Militar Brașov (fost Stalin) a fost condamnat la 6 ani închisoare pentru uneltire contra ordinii sociale executând 4 ani în perioada 29 decembrie 1951 - 31 decembrie 1955 în mai multe închisori în care a fost bătut, umilit și supus la munci inumane, iar ulterior eliberării până în anul 1989, a arătat că a avut de suferit pe plan social și profesional pierzându-și de multe ori locul de muncă motivat de faptul că fusese deținut politic.

Prin Sentința civilă nr. 697 din 21 octombrie 2010 a Tribunalului Vrancea s-a admis în parte acțiunea reclamantului T.T.N., s-a constatat caracterul politic al condamnării și a fost obligat pârâtul, STATUL ROMÂN, la plata sumei de 4000 euro cu titlu de despăgubiri bănești pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: Din copia extras a Sentinței penale nr. 77/1952 și adeverința a I.P.J. Vrancea, rezultă că inculpatul soldat T.N. a fost condamnat pentru infracțiunile de furt, călcare de consemn și agitație publică la 6 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea aplicându-se pentru ultima faptă care prevăzută fiind de art. 327 alin. (3) C. pen.

constituie conform art. 1 alin. (2), lit. a) Legea nr. 221/2009 condamnare cu caracter politic. Potrivit art. 5, alin. (1), lit. a) reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare plafonată potrivit pct. 1 la maxim 10.000 euro la stabilirea cuantumului efectiv urmând a se ține seama de criteriile prevăzute de art. 5 alin. (1 1 ) respectiv durata privării de libertate, consecințele negative produse în plan fizic, psihic și social precum și măsurile reparatorii deja acordate în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 și O.U.G. nr. 214/1999. În sensul celor de mai sus, din acte rezultă că perioada executată a fost de 4 ani și 27 zile respectiv 29 decembrie 1951 - 31 decembrie 1955 fiind de notorietate traumele psihice și fizice la care au fost supuși ca de altfel și ulterior când s-au adăugat și cele sociale toți deținuții politici și pe cale de consecință și reclamantul.

Din Hotărârea nr. 135/1990, adresa din 18 noiembrie 2005 a Comisiei pentru Constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă și cuponul de la pag. x rezultă că de la 1 aprilie 1990 acesta a beneficiat de o îndemnizație de 800 RON modificată respectiv indexată periodic, în mai 2010 fiind de 801 lei noi. De asemenea acestuia i s-a stabilit o vechime în muncă de 4 ani și 2 zile și a beneficiat de drepturile prevăzute de art. 7 O.U.G. nr. 214/1999. Raportat la aceste date, instanța a apreciat că suma de 4000 euro constituie o satisfacție echitabilă și suficientă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul STATUL ROMÂN PRIN M.F.P. PRIN D.G.F.P. VRANCEA

- FOCȘANI.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 10/A din 15 februarie 2012 a admis apelul declarat de D.G.F.P. VRANCEA PENTRU STATUL ROMÂN împotriva Sentinței civile nr. 697 din 21 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 1715/91/2010 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată acțiunea reclamantului T.T.N.

Curtea de Apel Galați pentru a pronunța această decizie, a reținut că prin Decizia nr. 12 din 19 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5, alin. (1), lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în M. Of., deciziile Curții Constituționale fiind analizate și din perspectiva dispozițiilor art. 6, art. 1 din Protocolul 1 și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că în aceste condiții, având în vedere caracterul obligatoriu al dezlegărilor date în recursul în interesul legii, a admis apelul declarat de Statul Român, a schimbat în tot sentința civilă apelată și a respins cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare.

Împotriva Deciziei civile nr. 10/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, la data de 9 mai 2012, reclamantul T.T.N., a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie, admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Întrucât Înalta Curte, a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului, urmează ca în conformitate cu art. 137 C. proc. civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, să analizeze excepția invocată.

Potrivit art. 129 C. proc. civ., părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar conform dispozițiilor art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că Decizia civilă nr. 10/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă, i-a fost comunicată reclamantului la data de 21 martie 2012, sub semnătură de primire, conform dovezii aflată la dosar apel, iar recursul a fost transmis prin poștă la data de 9 mai 2012, dosar recurs, cu depășirea termenului de 15 zile libere pentru declararea recursului, prevăzut de art. 301 C. proc.

civ. Termenul de recurs având caracter imperativ, nerespectarea acestuia atrage potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ., decăderea părții din dreptul de a exercita această cale de atac, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa, excepția tardivității putând fi invocată de orice parte interesată, precum și de instanță, din oficiu. Nerespectarea termenului de exercitare a recursului, prevăzut de o normă imperativă, atrage sancțiunea decăderii, astfel că partea în culpă pierde dreptul la recurs. În aceste împrejurări, Înalta Curte urmează a constata tardivitatea recursului și admițând excepția invocată, va respinge recursul ca tardiv formulat, situație față de care este de prisos cercetarea în fond a pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca tardiv declarat, recursul formulat de reclamantul T.T.N. împotriva Deciziei civile nr. 10/A din 15 februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 26 februarie 2013. Procesat de GGC - AA