ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4909/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele.

Compania

Națională de Căi Ferate C.F.R. SA București - Sucursala Centrul Regional de

Exploatare, întreținere și Reparații C.F. Timișoara a chemat-o în judecată, pe

pârâta SC V.G. SRL, solicitând obligarea acesteia din urmă la plata sumei de

8.171,75 lei pretenții și cheltuieli de judecată.

Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a admis excepția

necompetenței teritoriale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea

Judecătoriei Petroșani, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 18632/2012 din

20 august 2012.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 7

C. proc. civ. regula în materie de competență teritorială este introducerea

cereri la instanța în a cărei circumscripție se află sediul principal al

pârâtei, apreciind și că locul executării contractului se află în

circumscripția aceleiași instanțe.

Judecătoria

Petroșani, prin sentința civilă nr. 4990/2012 din 25 octombrie 2012, a admis

excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Timișoara, apreciind că dispozițiile art. 7 C. proc. civ. nefiind

de ordine publică, nu puteau fi invocate din oficiu doar de pârâtă, care însă

nu a înțeles să ridice excepția necompetenței teritoriale.

A

reținut instanța, că părțile au convenit prin contractul ca acțiunea să fie

judecată de Judecătoria Timișoara, convenția părților nefiind contrară

dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., întrucât litigiul nu privește bunuri

imobile, o moștenire, cereri în materie de societate sau cereri în materie de

reorganizare în faliment, astfel că în mod greșit Judecătoria Timișoara s-a

dezînvestit în ceea ce privește soluționarea prezentei cauze.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, tribunalul a înaintat dosarul spre

soluționarea conflictului înaltei Curți de Casație și Justiție.

Având

în vedere conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, în

conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte de

Casație și Justiție, analizând actele și lucrările dosarului, stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timișoara.

Potrivit

Condițiilor generale, alin. (3) din contract părțile contractante au stabilit

că „orice litigiu intervenit între părți va fi supus spre rezolvare instanței

de drept comun, de la sediul Regionalei CF Timișoara".

Potrivit

art. 19 C. proc. civ. „părțile pot conveni, prin înscris . ca pricinile

privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care,

potrivit legii, au competența teritorială, afară de cazurile

prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16

4

C.

proc. civ.".

Cum,

în speță, părțile au convenit că litigiile ivite între ele să fie judecate la

instanța din raza teritorială a Regionalei CF Timișoara și cum potrivit art. 19

C. proc. civ., părțile pot conveni asupra instanței competente să judece

litigiile privitoare la bunuri și cum convenția părților cu privire la instanța

competentă nu contravine dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., competența de

soluționare a litigiului se stabilește în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Motivarea

instanței de fond în sensul că aplicabile în speță sunt dispozițiile art. 7 C.

proc. civ. stabilesc regula în materie de competență teritorială, ignoră

dispozițiile art. 10 C. proc. civ. care reglementează competența alternativă și

art. 19 C. proc. civ. privind convenția părților în stabilirea instanței

competente a soluționa litigiile dintre ele.

Constatând

că ipoteza în care părțile convin asupra instanței competente în soluționarea

litigiilor ivite între ele este un caz de competență alternativă în care

părțile pot introduce acțiunea atât la sediul pârâtei dar și la sediul ales de

ele în raza teritorială a Regionalei CF Timișoara, în mod legal reclamanta a

ales Judecătoria Timișoara ca instanță competentă pentru judecarea litigiului

privind acțiunea în pretenții formulată.

Pentru

aceste motive înalta Curte de Casație și Justiție stabilește competența în

favoarea Judecătoriei Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a litigiului ivit între reclamanta Compania Națională

de Căi Ferate C.F.R. SA București - CREIR CF Timișoara, în favoarea

Judecătoriei Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.