ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2011

Asupra

contestației în anulare de față;

Din actele și

lucrările dosarului, constată că:

Prin decizia

nr. 2202 din 7 iunie 2011, Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a constatat nulitatea recursului declarat de pârâții I.ȘT. și I.G.,

împotriva deciziei civile a Secției comerciale a Curții de Apel Timișoara și a

obligat recurenții-pârâți, în solidar, să-i achite reclamantei-intimate suma de

1.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, nedezvoltarea de către

recurenți a motivului de nelegalitate invocat conform cerințelor prevăzute de

art. 302

l

C. proc. civ.

Contestatorii I.Șt.

și I.G. au formulat contestație în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei

Curți de Casație și Justiție nr. 2202 din 7 iunie 2011, solicitând admiterea

contestației în anulare, anularea menționatei decizii, admiterea recursului,

modificarea, în parte, a deciziei, în sensul înlocuirii obligației pârâților la

plata sumei de 5.480 lei, reprezentând contravaloarea produselor finite și a

sumei de 13.378,53 lei, reprezentând contravaloarea stocului de grâu și

obligarea pârâților să restituie reclamantei bunurilor consemnate în

procesul-verbal încheiat la data de 29 aprilie  2009, cu cheltuieli de

judecată.

Contestatorii

au invocat dispozițiile art. 318 alin. (l) C proc. civ., prioritar menționând

necunoașterea considerentelor deciziei date în recurs supusă prezentei

contestații în anulare și arătând, strict ipotetic, că soluția contestată este

rezultatul constatării de către instanța de recurs fie a neîndeplinirii de

către recurenți a obligației de timbrare, fie a declarării recursului peste

termenul legal, ceea ce față de considerentele deciziei contestate apare ca o

reală nemotivare, simplele supoziții ale contestatorilor neechivalând cu o

potențială, plauzibilă combatere a acestora.

Din

considerentele hotărârii, în cauză, rezultă că cererea de recurs, astfel cum a

fost motivată, a fost examinată, pe deplin, de către instanță, sancțiunea

nulității aplicată cererii în temeiul art. 302

l

alin. (l) lit. c) C.

proc. civ. fiind, însuși, rezultatul acestei analize, astfel că nu se poate

reține incidența art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., în realitate,

contestatorii solicitând o rejudecare a excepției nulității cererii de recurs,

ceea ce, pe această cale, nu poate acceptată.

În consecință,

în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestația în

anulare formulată.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge

contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție nr. 2202 din 7 iunie 2011, formulată de contestatorii I.Șt. și I.G.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2011.