ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4048/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din actele și lucrările dosarului, constată că: Prin decizia nr. 2202 din 7 iunie 2011, Secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat nulitatea recursului declarat de pârâții I.ȘT. și I.G., împotriva deciziei civile a Secției comerciale a Curții de Apel Timișoara și a obligat recurenții-pârâți, în solidar, să-i achite reclamantei-intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, nedezvoltarea de către recurenți a motivului de nelegalitate invocat conform cerințelor prevăzute de art. 302 l C. proc. civ. Contestatorii I.Șt. și I.G.

au formulat contestație în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2202 din 7 iunie 2011, solicitând admiterea contestației în anulare, anularea menționatei decizii, admiterea recursului, modificarea, în parte, a deciziei, în sensul înlocuirii obligației pârâților la plata sumei de 5.480 lei, reprezentând contravaloarea produselor finite și a sumei de 13.378,53 lei, reprezentând contravaloarea stocului de grâu și obligarea pârâților să restituie reclamantei bunurilor consemnate în procesul-verbal încheiat la data de 29 aprilie 2009, cu cheltuieli de judecată. Contestatorii au invocat dispozițiile art. 318 alin. (l) C proc.

civ., prioritar menționând necunoașterea considerentelor deciziei date în recurs supusă prezentei contestații în anulare și arătând, strict ipotetic, că soluția contestată este rezultatul constatării de către instanța de recurs fie a neîndeplinirii de către recurenți a obligației de timbrare, fie a declarării recursului peste termenul legal, ceea ce față de considerentele deciziei contestate apare ca o reală nemotivare, simplele supoziții ale contestatorilor neechivalând cu o potențială, plauzibilă combatere a acestora. Din considerentele hotărârii, în cauză, rezultă că cererea de recurs, astfel cum a fost motivată, a fost examinată, pe deplin, de către instanță, sancțiunea nulității aplicată cererii în temeiul art. 302 l alin. (l) lit. c) C. proc.

civ. fiind, însuși, rezultatul acestei analize, astfel că nu se poate reține incidența art. 318 alin. (l) teza I C. proc. civ., în realitate, contestatorii solicitând o rejudecare a excepției nulității cererii de recurs, ceea ce, pe această cale, nu poate acceptată. În consecință, în baza art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată. Așa fiind, PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2202 din 7 iunie 2011, formulată de contestatorii I.Șt. și I.G. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2011.