ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.12.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4876/2012

HOTĂRÂRE
06.12.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4876/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Tribunalul

București, secția a VI-a comercială, a respins cererea principală formulată de

reclamanta-pârâtă SC L. SRL București, ca neîntemeiată, a admis cererea

reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC E.C.S. SRL în contradictoriu

cu reclamanta-pârâtă, obligând-o pe reclamanta-pârâtă la plata sumei de

65.801,96 lei, reprezentând chirie și utilități, cât și a sumei de 12.997,58

lei cu titlu de penalități, cu cheltuieli de judecată în valoare de 5.140,4610

lei. A respins celelalte cereri.

Apelul

declarat de reclamanta-pârâtă SC L.D. SRL București a fost respins ca nefondat

de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 84

din 23 februarie 2012, prin care a fost obligată apelanta la plata

cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei.

Împotriva acestei decizii reclamanta-pârâtă a declarat

recurs, pe care nu l-a timbrat.

La data de 26 septembrie 2012 recurenta-reclamantă a

fost citată cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 6.486,86 lei taxă

judiciară de timbru și de a depune timbrul judiciar în valoare de 5 lei (fila

16 dosar recurs), obligație pe care aceasta nu a îndeplinit-o.

La termenul de judecată de la 6 decembrie 2012

recurenta a precizat, în scris, că nu înțelege să timbreze recursul.

Având în vedere că instanța este legal învestită pentru soluționarea

„Recursului doar după achitarea taxei judiciare de timbru, chestiunea

timbrajului fiind prioritară discutării oricăror cereri sau motive de recurs, Înalta

Curte va analiza excepția nulității recursului pentru netimbrare, constatând

următoarele:

Art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

modificată, prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat,

neîndeplinirea acestei obligații fiind sancționată cu anularea acțiunii sau a

cererii.

Potrivit art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar, cererile pentru care se datorează timbrul judiciar nu vor fi primite

și înregistrate dacă nu sunt timbrate corespunzător, nerespectarea acestei

dispoziții urmând a fi sancționată conform prevederilor legale în vigoare

referitoare la taxa de timbru.

Ca urmare, dispozițiile art. 20 pct. 1 și 3 din Legea nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, reglementează obligația achitării taxei judiciare de

timbru și depunerii timbrului judiciar sub sancțiunea anulării cererii ca

netimbrată.

În

speță, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de

timbru și de a depune timbrul judiciar, dar nu s-a conformat dispozițiilor instanței

de judecată, devenind astfel incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 146/1997, împrejurare față de care recursul va fi anulat ca netimbrat.

Înalta

Curte constată că intimata-pârâtă a solicitat cheltuieli de judecată în sumă de

2.500 lei depunând la dosarul cauzei chitanța din 14 noiembrie 2012 și factura

din 14 noiembrie 2012 reprezentând achitarea contravalorii asistenței juridice

exercitată conform art. 47 din 14 noiembrie 2012.

Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. partea care cade în

pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.

Alin. (3) al aceluiași articol prevede că judecătorul

are dreptul să mărească sau să micșoreze onorariul de avocat, potrivit cu cele

prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori va constata că sunt

nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea sau munca îndeplinită de

avocat.

Ca urmare, partea care pierde procesul este în culpă

procesuală, suportând atât cheltuielile proprii cât și pe cele făcute de partea

care a câștigat procesul.

Art. 274 alin. (3) dă dreptul judecătorilor să mărească sau

să micșoreze onorariile avocaților.

În

speță, onorariul de avocat achitat de pârâtă în sumă de 2.500 lei este apreciat

de instanță, ca nepotrivit de mare în raport de actele procedurale depuse la

dosarul cauzei, având în vedere însă și faptul că recurenta a renunțat la calea

de atac prin netimbrare la ohmul termen de judecată, simplificând astfel munca

îndeplinită de avocat în recurs.

În aceste împrejurări, Înalta Curte apreciază că recurenta

este căzută în pretenții și în raport de art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va

stabili cheltuielile de judecată în cuantum de 1.000 lei în sarcina acesteia.

ÎN

D E C

I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de

reclamanta SC L.

2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Obligă

recurenta-reclamanta să plătească intimatei-pârâte SC E.C.S. SRL suma de 1.000

lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 6 decembrie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-07
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4392/2012
completare a dispozitivului deciziei civile nr. 356 din 10 octombrie 2011 formulată de petenta SC C.C.D. SRL și a fost dispusă completarea dispozitivului hotărârii anterior menționate, în sensul obligării apelantei-reclamante la plata sumei
ÎCCJ 2011-04-14
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1626/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 6958 din 10 iunie 2010 a admis acțiunea reclamantei A.E. și a obligat pârâta
ÎCCJ 2012-12-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4890/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a respins ca nefondată acțiunea în anulare formulată de petenta pârâtă SC A. SRL Unipersonale It
ÎCCJ 2011-02-03
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 498/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 257 din 7 ianuarie 2009 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea reclamantei A.V.A.S. București și a
ÎCCJ 2012-12-06
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4891/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr.7811 din 8 iunie 2011 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC E
Sursă