ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1287/2013

Asupra

recursurilor de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința

nr. 1081 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul

nr. 5750/101/2011, s-a admis excepția necompetenței Tribunalului Mehedinți

invocată de pârâta SC M. SA, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC

L.H. SRL.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta SC L.H. SRL a chemat în

judecată pe pârâta SC M. SA, pentru a se dispună obligarea pârâtei la plata

sumei 436.428,849 RON, reprezentând echivalentul sumei de 102.646,788 euro,

aceasta fiind datorată în baza contractului de comision.

La termenul din

20 septembrie 2011 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, invocând

excepția de necompetență materială a Tribunalului Mehedinți și excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei, iar reconvențional a solicitat să se dispună rezilierea

contractului de comision din 20 martie 2009 încheiat între SC L.H. SRL pe de o parte,

în calitate de prestator (comisionar) și SC M. SA, în calitate de beneficiar (comitent).

Împotriva acestei

sentințe, a formulat apel reclamanta SC L.H. SRL, criticând-o ca netemeinică și

nelegală, susținând că în mod nefondat, instanța a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Mehedinți.

Prin decizia

nr. 200/2011 din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a

lll-a civilă, s-a admis apelul formulat de reclamanta SC L.H. SRL prin administrator

L.D., împotriva sentinței nr. 1081 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți în Dosarul nr. 5750/101/2011, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA Drobeta

Turnu Severin, a fost schimbată sentința în sensul că a fost declinată competența

în favoarea Asociației Române de Arbitraj Comercial.

Împotriva acestei

decizii ambele părți au declarat recurs.

Recurenta reclamantă

a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ. admiterea recursului și trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor

de judecată, cu motivarea că nu mai este posibil să se realizeze arbitrajul de către

un Tribunal Arbitraj investit de către Asociația Română de Arbitraj Comercial, în

condițiile în care Asociația Română de Arbitraj Comercial nu mai funcționează.

Recurenta pârâtă

a susținut că hotărârea instanței de apel este dată cu interpretarea și aplicarea

greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 343

3

-343

4

din

C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 159 alin. (1) pct. 1 din C. proc.

civ. (art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.) și a solicitat admiterea recursului, modificarea

deciziei, respingerea apelului formulat de reclamanta-pârâtă SC L.H. SRL și pe fond,

menținerea sentinței comerciale nr. 1081 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul

Mehedinți în sensul admiterii excepției de necompetență materială a Tribunalului

Mehedinți și al respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind exclusă din

competența instanțelor judecătorești, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor

de judecată.

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va

admite recursul declarat de reclamanta SC L.H. SRL București și va respinge recursul

declarat de pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin, răspunzând printr-un considerent

comun ambelor recursuri.

În contractul

de comision intervenit între părți, la punctul 6, se prevede că orice litigiu decurgând

din sau în legătură cu acest contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea,

executarea ori desființarea lui se soluționează pe cale amiabilă, iar unde nu este

posibil acest lucru se va soluționa prin arbitraj de către un Tribunal Arbitraj

investit de către Asociația Română de Arbitraj Comercial, în condițiile prevăzute

în Regulamentul privind organizarea și administrarea desfășurării arbitrajelor comerciale.

Prin sentința

nr. 1081/2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 5750/101/2011 a

fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC L.H. SRL.

În condițiile

în care nu mai funcționează Asociația Română de Arbitraj, menționată în contractul

de comision, devin aplicabile prevederile art. 342 din C. proc. civ., potrivit cărora,

pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea arbitrajului,

partea interesată poate sesiza instanța de judecată care, în lipsa convenției arbitrale,

ar fi fost competentă să judece litigiul în fond, în primă instanță, respectiv Tribunalul

Mehedinți.

Din adresa cu

nr. 367801 din 30 septembrie 2011 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe

lângă Tribunalul Mehedinți, reiese că potrivit datelor din registrul comerțului

computerizat ținut de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București,

nu este înregistrată nicio societate comercială cu denumirea de Asociația Română

de Arbitraj (dosar).

Totodată, din

lista cu arbitrii de la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț,

Industrie și Agricultură Mehedinți, reiese că dl. avocat G.V., de la G. și Asociații

SCA, societatea care a reprezentat intimata-pârâtă la Tribunalul Mehedinți în acțiunea

ce face obiectul prezentului dosar, este arbitru la această Curte de Arbitraj, situație

în care nu se mai poate realiza procedura arbitrajului la această Curte de Arbitraj.

Pentru aceste

considerente, prevederile punctului 6 din contract nu mai pot fi aplicate, iar instanța

competentă să soluționeze litigiul pe fond este Tribunalul Mehedinți.

Deși recurenta

reclamantă a invocat faptul că nu mai este posibil să se realizeze arbitrajul de

către un Tribunal Arbitraj învestit de către Asociația Română de Arbitraj Comercial,

în condițiile în care Asociația Română de Arbitraj Comercial nu mai funcționează

și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv

Tribunalul Mehedinți, acest motiv de apel nu a fost considerat întemeiat de către

instanța de apel.

Mai mult, prin

decizia recurată, deși se admite apelul declarat de apelanta recurentă, se dă apelantei

reclamante, mai mult decât a cerut, prin declinarea de competență către Asociația

Romană de Arbitraj Comercial, deși prin apelul formulat s-a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de fond competentă.

Pentru considerentele

reținute, conform art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul declarat de reclamanta

SC L.H. SRL București împotriva deciziei nr. 200/2011 din 6 decembrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă, se va modifica decizia atacată,

în sensul că se va admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 1081 din 20

septembrie 2011 a Tribunalului Mehedinți pe care o va schimba în tot. Se va respinge

excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Mehedinți și se va trimite

cauza spre soluționare acestei instanțe.

Pentru aceleași

considerente se va respinge recursul declarat de pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin

împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC L.H. SRL București împotriva deciziei nr. 200/2011 din

6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă.

Modifică decizia

atacată, în sensul că admite apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 1081 din

20 septembrie 2011 a Tribunalului Mehedinți pe care o schimbă în tot.

Respinge excepția

lipsei competenței materiale a Tribunalului Mehedinți și trimite cauza spre soluționare

acestei instanțe.

Respinge recursul

declarat de pârâta SC M. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 200/2011

din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a lll-a civilă,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 martie 2013.