ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 449/2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL, a solicitat, în contradictoriu cu SC B. SA, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.553.677,50 RON, reprezentând despăgubiri decurgând din obligația de garanție născută din Contractul nr. x din 13 decembrie 2011.

Prin încheierea din data de 26 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2014, s-au respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei de interes.

Prin Sentința nr. 120/2016 de la 21 septembrie 2016 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, reprezentată de administrator judiciar C. IPURL Craiova, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.553.677,50 RON, reprezentând despăgubiri decurgând din obligația de garanție născută din Contractul nr. x din 13 decembrie 2011. A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 21.141 RON reprezentând cheltuieli de judecată, compusă din taxa de timbru și onorariu de expert.

Împotriva încheierii din data de 26 noiembrie 2014 și a Sentinței nr. 120/2016 de la 21 septembrie 2016 a formulat apel pârâta SC B. SA.

Prin Decizia nr. 307/2017 de la 19 aprilie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC B. SA

Curtea a reținut, în esență, următoarele:

Excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată.

Apelanta a invocat această excepție raportându-se la cauzele ce au făcut obiectul Dosarelor nr. x/2012, având ca obiect opoziție la executare și nr. 14460/225/2013, având ca obiect contestație la executare, adică dosare în care obiectul și cauza sunt diferite de cele ale prezentei cauze.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a considerentelor, invocată de către apelantă raportat la Sentința civilă nr. 6084 din 21 septembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2012, având ca obiect opoziție la executare, este preluat singular un paragraf din considerente, respectiv "suma înscrisă în biletul la ordin nu este susținută de raportul juridic fundamental, care a dus la semnarea biletului la ordin și care constituie cauza obligației". Această reținere este prezentată trunchiat de către apelantă, rezultând că ceea ce s-a tranșat cu autoritate de lucru judecat este faptul că biletul la ordin, emis în alb, a fost completat ulterior de creditor cu o sumă de bani care nu rezultă din "actele depuse la dosarul cauzei".

Critica apelantei privind soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei de interes este neîntemeiată.

Contrar susținerilor apelantei, în considerentele încheierii de ședință din 26 noiembrie 2014, prima instanță a prezentat împrejurările de fapt și temeiurile de drept avute în vedere la pronunțarea soluției privind excepțiile invocate de pârâtă.

Respingând excepția lipsei de interes invocată de pârâtă, prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale în materie.

Dreptul cambial pune la îndemâna creditorului cambial mai multe căi juridice de constrângere procesuală, adică condiții și proceduri specifice care au drept finalitate să asigure securitatea creditorului cambial și să faciliteze realizarea operativă a creanței cambiale. Aceste mijloace procesuale pot fi clasificate în două mari categorii: căi specifice cambiale și căi de drept comun adaptate cambiei.

Din prima categorie fac parte acțiunea cambială directă și de regres, precum și executarea cambială, devenită litigioasă prin opoziția cambială. În cea de-a doua categorie sunt cuprinse: acțiunea cauzală și acțiunea de îmbogățire fără cauză. De asemenea, fără a fi prevăzute în legea cambiei, dar privind cambia, sunt și contestația la executare și acțiunea de restituire a cambiei, ambele de drept comun.

În cauză, în mod neîntemeiat apelanta pârâtă invocă încălcarea dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934 în sensul că, punând de două ori în executare același bilet la ordin, reclamanta și-a ales modalitatea de a acționa, astfel că nu mai era îndreptățită să promoveze cererea ce face obiectul judecății.

Art. 63 din Legea nr. 58/1934 vizează prima categorie, respectiv acțiunile cambiale.

În cauză, reclamanta nu a pornit anterior vreo acțiune cambială directă, ci acțiuni de executare cambială, respectiv de punere în executare a titlului cambial, devenite litigioase prin opoziția/contestația la executare formulată de debitorul cambial, acțiuni care la data formulării cererii introductive din prezenta cauză fuseseră respinse.

Potrivit dispozițiilor art. 64 din Legea nr. 58/1934, dacă din raportul care a dat naștere emisiunii ...cambiei, derivă o acțiune cauzală, aceasta rămâne în ființă cu toată emiterea sau transmisiunea cambiei, afară de cazul când se dovedește novațiunea. O asemenea acțiune nu poate fi însă exercitată decât după ce se dovedește cu protestul lipsa de acceptare sau de plată.

În raport de cele arătate mai sus, Curtea a constatat că, în mod, corect prima instanță a reținut că în prezenta cauză nu este introdusă o acțiune directă în baza biletului la ordin neplătit la scadență, în temeiul dispozițiilor art. 63 din Legea nr. 58/1934, ci este introdusă o acțiune în temeiul art. 2280 din C. civ., ce se poate circumscrie acțiunii cauzale prevăzute de art. 64 din Legea nr. 58/1934.

Neîntemeiată este și susținerea apelantei privind încălcarea dispozițiilor art. 2288, 2289 și 2293 C. civ.

În susținerea acestei critici, apelanta pornește de la ipoteza greșită conform căreia, ca urmare a finalizării preluării obiectivului adjudecat de reclamantă și încheierii Procesului-verbal înregistrat sub nr. x din 8 mai 2012 s-ar fi preluat întreaga cantitate (3990 t) pentru care s-a garantat.

Nici în momentul organizării licitației și a încheierii contractului de vânzare cumpărare și nici ulterior nu s-a indicat sau menționat în vreun înscris greutatea materialelor ( mijloace fixe, echipamente tehnologice) vândute, ci dimpotrivă de la început au existat îndoieli privind greutatea acestora, motiv pentru care s-a și perfectat contractul de garanție cu livrare de mărfuri complementar la contractul de vânzare-cumpărare prin adjudecare încheiat cu SC D. SA nr. 2335 din 13 decembrie 2011.

Cu privire la Sentința nr. 120 din 21 septembrie 2016, curtea a reținut următoarele:

În ceea ce privește natura contractului ce constituie temeiul cererii introductive - nr. 2335 din 13 decembrie 2011, în mod corect prima instanță a reținut natura juridică mixtă a acestuia. Astfel, în raport de obiectul precizat la art. 2 din contract, acesta este un contract de fidejusiune, reglementat de dispozițiile art. 2280 C. civ.. În caz de executare în natură a garanției, în art. 4 s-a stipulat că " în situația în care va exista o diferență de cantitate de deșeuri metalice în minus față de cantitatea de 3990 t stabilită, garantul vânzător va pune la dispoziția beneficiarului garantat cantitatea lipsă împreună cu documentele de transport legale", ceea ce denotă faptul că în această situație obligația garantei constă livrarea de materiale, adică o operațiune ce preia caracterele unui contract de vânzare-cumpărare. Având în vedere că în prezenta cauză s-a solicitat executarea garanției în echivalent, discuția privind și natura juridică de contract de vânzare-cumpărare este lipsită de relevanță.

În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă, verificând modul de determinare de către expert a cantității preluate, Curtea a constatat că acesta a reținut că în contabilitatea societății reclamante a fost înregistrată cantitatea de 1.876.530 kg, conform NIR, astfel că a rezultat o diferență neînregistrată de 37.460 kg, care a fost imputată reclamantei.

Față de determinările expertului, cu luarea în considerare a evidențelor primare al vânzătoarei SC D. SA, susținerea apelantei privind pretinsa nerespectare în totalitate de către reclamantă a prevederilor legilor și normelor contabile atât cele privind contabilitatea sintetică, cât și contabilitatea de gestiune, a întocmirii notelor de recepție în baza avizelor de însoțire a mărfii și a notelor de cântar nu poate produce vreo consecință concretă în cauză, atât timp cât respectivele pretinse abateri nu pot influența în vreun fel calculul expertului cu privire la cantitatea preluată.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 280 din C. proc. civ., în cauză expertul a luat în considerare în primul rând evidențele primare întocmite de D. SA, corectând cantitatea înregistrată de cumpărător, în sensul măririi acesteia, de la 1.876,53 tone la 1.913,99 tone. De asemenea instanța a luat în considerare înregistrările contabile ale reclamantei doar în măsura în care se coroborau cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că nu se poate susține că s-au aplicat greșit dispozițiile art. 280 din C. proc. civ., care se referă la luarea în considerare a registrelor profesioniștilor în cadrul judecății, pentru a face dovada deplină cu privire la faptele și chestiunile legate de activitatea lor profesională.

Inadvertențele privind înregistrările contabile ale intimatei reclamante sunt invocate formal, fără a dovedi că vreuna din aceste fapte ar putea influența stabilirea de către expert a cantității preluate de la SC D. SA

Prin urmare, Curtea a constatat că în temeiul art. 2 din Contractul nr. x din 13 decembrie 2011, raportat la dispozițiile art. 2280 C. civ., apelanta-pârâtă avea obligația de a asigura și livra intimatei-reclamante diferența de cantitate de deșeuri metalice în minus față de cantitatea de 3990 tone, diferență stabilită corect de prima instanță ca fiind de 1913,99 tone, adică în valoare de 1.553.677,50 RON.

Pârâta SC B. SA a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 307/2017 de la 19 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că instanța a încălcat dispozițiile art. 63 - 64 din Legea nr. 58/1934, coroborate cu Norma B.N.R. nr. 6/1994 pct. 332 - 334, reținând că acțiunile cambiale și cauzale pot fi realizate succesiv și nu a interpretat corect acțiunile formulate de intimată de punere în executare a biletului la ordin ca fiind acțiuni cambiale.

Recurenta invocă faptul că o primă executare cambială este reprezentată de executarea biletului la ordin emis la data de 14 noiembrie 2011 de SC B. SA, în baza Contractului nr. x din 13 decembrie 2011, prin intermediul Biroului Executorilor Judecătorești E.

Această executare a fost anulată în mod irevocabil de instanțele de judecată.

A doua executare cambială a fost realizată prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc F., în Dosarul execuțional nr. x/2013

Prin încheierea din 12 noiembrie 2013, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, în Dosarul x/2013, a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării.

Instanța a reținut că, prin hotărârile judecătorești pronunțate în cauză, s-a reținut cu putere de lucru judecat faptul că biletul la ordin pus în executare nu este titlu executoriu și nu îndeplinește condițiile legale.

Prin Sentința civilă nr. 543 pronunțată la data de 6 februarie 2014 în Dosarul nr. x/2013, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis contestația la executare formulată de SC B. SA, a dispus anularea formelor de executare din Dosarul de executare nr. y/E/2013 și anularea titlului executoriu bilet la. Împotriva acestei sentințe nu a fost exercitată calea de atac prevăzută de lege.

Astfel, intimata-reclamantă a formulat două cereri de executare a biletului la ordin emis la data de 14 noiembrie 2011 de SC B. SA

Având în vedere faptul că intimata a solicitat plata directă a biletului la ordin și a pornit executarea silită în vederea punerii în executare a acestui bilet la ordin, aceste două acțiuni nu pot constitui decât acțiuni cambiale, conform art. 63 din Legea nr. 58/1934.

Instanța a greșit în aplicarea art. 63 - 64 din Legea nr. 58/1934, inclusiv a normei B.N.R. nr. 6/1994, emisă în aplicarea acestei legi, pct. 332 - 334, prin reținerea dreptului de a parcurge cumulativ atât acțiunea cambială, cât și cea cauzală.

Potrivit dispozițiilor art. 63 - 64 din Legea nr. 58/1934, care se aplică și biletului la ordin, neplata la scadență a sumei prevăzute în titlul executoriu deschide posesorului acestuia dreptul la acțiunea cambială sau la acțiunea cauzală.

Modul de interpretare al acestor dispoziții se regăsește în Norma B.N.R. nr. 6/1994 - pct. 332, 333, pct. 334.

Aceste norme reglementează cu titlu de principiu care sunt categoriile de acțiuni care se pot exercita de titularul biletului la ordin, respectiv acțiunea cambială și acțiunea cauzală. Pe lângă această enumerare a categoriilor de acțiuni care pot fi exercitate, legiuitorul a menționat în mod expres faptul că aceste acțiuni nu se pot cumula, una excluzând-o pe cealaltă.

În ceea ce privește acțiunea cambială, aceasta a fost exercitată de către intimată prin învestirea biletului la ordin și punerea lui în executare de două ori.

Acțiunea directă a fost exercitată de către intimată, în baza raportului juridic fundamental dintre părți, respectiv contractul de fidejusiune, introducând acțiunea de față.

Odată ce intimata a optat pentru executarea biletului la ordin, respectiv executarea cambială, aceasta nu mai avea posibilitatea introducerii unei alte acțiuni în baza contractului de fidejusiune, în literatura de specialitate fiind emise opinii în același sens.

În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4085 din 12 decembrie 2006.

Instanța a încălcat dispozițiile art. 1168 și art. 2280 C. civ.

Potrivit dispozițiilor 1168 C. civ., "Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult".

În speță ne aflăm în prezența unui contract de garanție cu livrare de mărfuri, contract nereglementat de lege și, pe cale de consecință, acestui contract i se vor aplica atât regulile de interpretare generale, cât și cele ale contractului de fideiusiune, reglementat de dispozițiile art. 2280 C. civ., întrucât, din lecturarea clauzelor contractuale se desprinde asemănarea și similitudinea cu contractul reglementat de dispozițiile art. 2280 C. civ.

Natura contractului nu poate fi decât una singură, respectiv a unui contract de fideiusiune.

Calificarea contractului este una fundamentală, de aici rezultând dispozițiile legale aplicabile contractului.

Instanța a încălcat dispozițiile art. 2288, 2289 și 2293 din noul C. civ.

Ca urmare a stabilirii tipului de contract încheiat între părți, acesta fiind unul de fideiusiune, instanța era obligată să verifice dacă în cauză sunt justificate apărările formulate de societate în temeiul art. 2288, art. 2289 și 2293 C. civ.

Toate obligațiile SC D. SA au fost îndeplinite, fapt recunoscut de intimata în cauză, motiv pentru care nu mai există nicio obligație de executat, debitorul principal al obligației îndeplinindu-și toate obligațiile contractuale, aspect recunoscut de SC A. SRL, prin semnarea procesului-verbal de finalizare a preluării obiectivului, astfel încât recurenta nu mai are ce garanta ca și executare.

Pe cale de consecință, ne aflăm în prezența unui contract care a rămas fără obiect, odată ce vânzătorul și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor ce au făcut obiectul contractului și în condițiile în care debitul garantat de fideiusor nu poate depăși debitul asumat de debitorul principal.

În caz contrar, s-ar executa de două ori obligația asumata de SC D. SA, atât prin furnizarea bunurilor care au făcut obiectul contractului, cât și prin obligarea recurentei la plata sumei de bani solicitate.

Instanța a aplicat/interpretat greșit normele juridice care reglementează activitatea contabilă, respectiv dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 (lipsa foi parcurs), art. 27 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003- Codul fiscal și normele de aplicare- art. 49.2, Ordin nr. 2.226/2006, Ordin nr. 3.512/2008 (lipsă avize de însoțire a mărfii).

În contabilitatea SC A. SRL au fost identificate mai multe nereguli, referitoare la lipsa foilor de parcurs, lipsa avizelor de însoțire a mărfii pentru o parte din transporturile efectuate etc., nereguli care nu pot fi reținute împotriva recurentei, conform art. 280 din C. proc. civ.

Cu privire la modul de înregistrare în contabilitate a executării Contractului nr. x din 10 ianuarie 2012, recurenta arată că experții nu pot stabili cu certitudine care este cantitatea de deșeuri care a fost preluată de către societatea reclamanta de la D. Tg. Jiu.

Instanța a încălcat dispozițiile legale referitoare la înregistrarea în conturile de gestiune, dând o interpretare greșită acestora, în neconcordanță cu Legea nr. 82/1991.

Arată, în acest sens, recurenta că intimata a înregistrat în contabilitate, în contul 301.01 - materii prime - suma de 2.069.991 RON și în contul 371 - mărfuri - suma de 930.009 RON, conturi specifice care țin evidenta stocurilor, motiv pentru care instanța nu putea să aprecieze dacă aceste înregistrări sunt sau nu corecte sau să nu țină cont de ele. Înregistrările sunt ținute de operatorii economici, care răspund de acestea și care produc efecte, iar instanța nu se poate substitui nici operatorului economic și nici organului fiscal în verificările pe care le poate face.

Instanța, în mod obligatoriu, trebuia să aprecieze că intimata a primit mărfuri pe care le-a înregistrat în contul 371, în suma de 930.009 RON, această sumă, împreună cu cea menționată la 301 închizând contul 321 (materii prime în curs de aprovizionare) cu valoarea contractului D. de 3.000.000 RON.

Instanța nu a aplicat în cauză dispozițiile legale referitoare la angajamente primite - Legea nr. 82/1991 - art. 1, 2, 10.

La data de 13 decembrie 2011 a fost înregistrat extrabilanțier, în contul 8021 - giruri și garanții primite - în debitul contului, valoarea de 3.000.000 RON, în momentul primirii lor de către unitate.

În data de 14 mai 2012 a fost înregistrat extrabilanțier, în contul 8021 - giruri și garanții primite - în creditul contului, valoarea de 3.000.000 RON, valoarea angajamentelor în momentul încetării lor.

Conform evidenței contabile a SC A. SRL, soldul contului 8021 la data de 14 mai 2012 este 0 RON. Astfel, chiar și luând în calcul doar acest cont, instanța trebuia să constate că la data de 14 mai 2012 însăși intimata menționează că nu mai are vreo garanție în legătură cu contractul D., deci, nici recurenta nu mai avea ce garanta. După cum responsabilitatea ținerii contabilității aparține operatorului economic, instanța trebuia să ia act inclusiv de această înregistrare.

În drept, a fost invocat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 27 septembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere cu privire la raport.

Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2017 a fost admis în principiu recursul de face obiectul prezentei cauze, fixându-se termen la data de 21 februarie 2018.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care urmează:

Un prim argument, care nu poate fi reținut, vizează faptul că instanța a aplicat greșit dispozițiile art. 63 - 64 din Legea nr. 58/1934, întrucât nu a considerat că acțiunea inițială promovată de intimată este o acțiune cambială.

Potrivit legii, pentru valorificarea drepturilor cambiale, posesorul cambiei poate folosi, pe lângă acțiunile cambiale - directe și de regres - și calea executării nemijlocite a cambiei. Această procedură este o procedură simplificată, care evită procesul judiciar și executarea silită în temeiul unei hotărâri judecătorești obținute ca urmare a procesului. Pe calea executării cambiale, posesorul cambiei trece direct la executare, cambia având valoarea unui titlu executoriu.

Reiese, așadar, că în mod corect curtea de apel a reținut că, anterior, reclamanta nu a pornit o acțiune cambială direct, ci acțiuni de executare cambială, respectiv de punere în executare a titlului cambial, devenite litigioase prin contestația la executare formulate de către debitor, aceste acțiuni fiind respinse.

Alegațiile recurentei privitoare la greșita aplicare a dispozițiilor art. 63 - 64 din Legea nr. 58/1934, inclusiv a Normei BNR nr. 6/1994 - pct. 332 - 334, prin reținerea dreptului de a parcurge cumulativ atât acțiunea cambială, cât și pe cea cauzală, sunt nefondate.

Art. 63 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 statuează că: "În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acțiune, fie pe cale de opoziție la somația de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepțiunile de nulitatea titlului, potrivit dispozițiunilor art. 2, precum și cele care nu sunt oprite de art. 19."

Potrivit art. 64 din aceeași lege, "Dacă din raportul care a dat naștere emisiunii sau transmisiunii cambiei, derivă o acțiune cauzală, aceasta rămâne în ființă cu toată emiterea sau transmisiunea cambiei, afară de cazul când se dovedește novațiunea.

O asemenea acțiune nu poate fi însă exercitată decât după ce se dovedește cu protestul lipsa de acceptare sau de plată.

Posesorul cambiei nu poate exercita acțiunea cauzală decât oferind debitorului restituirea cambiei, depunând-o la grefa instanței competente, justificând în același timp îndeplinirea formalităților necesare pentru conservarea față de debitor a acțiunilor de regres ce-i pot aparține."

Din textele de lege mai sus menționate, reiese că, pe lângă mijloacele cambiale, legea reglementează și mijloace extracambiale pentru valorificarea de către posesorul cambiei a drepturilor sale.

Aceste mijloace sunt anumite acțiuni de drept comun, care pot fi folosite de către posesorul cambiei, respectiv acțiunea cauzală și acțiunea de îmbogățire fără justă cauză.

În cazul în care obligația cambială nu s-a executat, posesorul cambiei are la îndemână, pe lângă acțiunile cambiale, și o acțiune bazată pe raportul fundamental, denumită acțiune cauzală.

Așa cum reiese din art. 64 din Legea nr. 58/1934, dacă posesorul cambiei nu a obținut suma de bani prevăzută în cambie, poate intenta o acțiune împotriva debitorului, în temeiul raportului fundamental.

Prin exercitarea acțiunii cauzale, ca și prin folosirea acțiunilor cambiale, se urmărește satisfacerea dreptului posesorului cambiei la plata sumei de bani menționate în cambie. În consecință, posesorul cambiei nu ar putea folosi cumulativ acțiunea cauzală și acțiunea cambială, deoarece ar însemna ca debitorul să fie obligat să plătească de două ori suma menționată în cambie. Cele două acțiuni ar putea face, însă, obiectul unei singure cereri, dar cu caracter alternativ, adică una în principal, iar alta în subsidiar.

În acest sens sunt și prevederile Normei BNR nr. 6/1994 - pct. 332 - 334, potrivit cărora:

"Pct. 332. Titularul creanței, care rezultă din raportul fundamental care stă la baza emiterii cambiei, poate exercita pe lângă o acțiune cambială și o acțiune cauzală. Acțiunea cauzală este acțiunea pe care titularul creanței exprimă în forma cambială o poate exercita în legătură cu raportul fundamental, conform regimului care-l guvernează.

Pct. 333. Pentru a putea exercita acțiunea cauzală, posesorul cambiei are obligația de a restitui debitorului cambiei titlul, prin depunerea la grefă judecătoriei competente, dovedind totodată că a îndeplinit formalitățile necesare pentru conservarea față de debitor a acțiunilor de regres ce-i pot aparține și la care ar putea recurge."

Încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1168 și art. 2280 din C. civ. nu poate fi, de asemenea, reținută.

Art. 1168 din noul C. civ. statuează:

"Contractelor nereglementate de lege li se aplică prevederile prezentului capitol, iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult."

Potrivit art. 1169 din același cod, "Părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri."

Raportat la textele de lege mai sus enunțate, față de conținutul art. 4 din "Contractul de Garanție cu Livrare de Mărfuri Complementar la Contractul de vânzare-cumpărare prin Adjudecare încheiat cu SC D. SA nr. 2335 din 13 decembrie 2011", în mod corect instanța de apel a calificat acest contract ca având o natură mixtă, respectiv contract de fideiusiune și de vânzare-cumpărare.

Având în vedere aceste aspecte, precum și natura mixtă a contractului încheiat de părți, nu se poate reține nici încălcarea dispozițiilor art. 2288, art. 2289, art. 2293 din noul C. civ., care reglementează exclusiv contractul de fideiusiune.

Greșita aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002, a art. 27 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 și a normelor de aplicare, a Ordinului nr. 2.226/2006, a Ordinului nr. 3.512/2008, a Legii nr. 82/1991 și a Ordinului MFP nr. 3.055/2009 este invocată în mod formal de către recurentă, argumentele vizând aspecte de netemeinicie, ce se referă la probele administrate în cauză și modul de apreciere a acestora de către instanța de apel.

Susținerile prezentate nu pot face obiectul controlului judiciar în recurs, reprezentând aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate, fapt ce excede motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 din noul C. proc. civ., acestea situându-se în afara competențelor instanței de recurs.

În consecință, în raport de rațiunile înfățișate, Înalta Curte, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 307/2017 din 19 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă SC B. SA împotriva Deciziei nr. 307/2017 din 19 aprilie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM