ÎCCJ, decizie (scj.ro #82807)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82807) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Clauză
compromisorie. Incidența prevederilor art. 342 din Codul de procedură
civilă. Consecințe
Cuprins pe materii:
Drept procesual civil. Arbitrajul
Index alfabetic:
acțiune în pretenții
- contract de comision
- clauză compromisorie
- excepția lipsei
competenței materiale
C.
proc. civ., art. 159 alin. (1) pct. 1, art. 342, art. 343
3
, art. 343
4
Din
economia art. 342 C. proc. civ. rezultă că pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea
arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanța de
judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost
competentă să judece litigiul în fond, în primă
instanță.
Astfel,
în cazul în care părțile unui contract de comision au prevăzut
că orice litigiu în legătură cu acest contract se
soluționează prin arbitraj de către un Tribunal Arbitral
învestit de către Asociația Română de Arbitraj Comercial, iar
arbitrajul nu mai este posibil să se realizeze
în
condițiile în care Asociația Română de Arbitraj Comercial nu mai
funcționează, prevederile art. 342 C. proc. civ. devin aplicabile în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze
litigiul.
Secția a II-a
civilă, Decizia nr.1287 din 27 martie 2013
Notă
: În decizie au
fost avute în vedere dispozițiile din vechiul Cod de procedură
civilă, care a fost abrogat de Legea nr. 76/2012 la data de 15 februarie
2013
Prin
sentința nr. 1081 din 20 septembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. xx50/101/2011, s-a admis
excepția necompetenței Tribunalului Mehedinți invocată de
pârâta SC M. SA, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC L.H.
2002 SRL.
Pentru
a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta
SC L.H. 2002 SRL a chemat în judecată pe pârâta SC M. SA, pentru a se
dispune obligarea pârâtei la plata sumei 436.428,849 lei, reprezentând
echivalentul sumei de 102.646,788 euro, aceasta fiind datorată în baza
contractului de comision.
La
termenul din 20.09.2011 pârâta a formulat întâmpinare și cerere
reconvențională, invocând excepția de necompetență
materială a Tribunalului Mehedinți și excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantei, iar reconvențional a
solicitat să se dispună rezilierea contractului de comision nr.
17/20.03.2009 încheiat între SC L.H.2000 SRL pe de o parte, în calitate de
prestator (comisionar) și SC M. SA, în calitate de beneficiar (comitent).
Împotriva
acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC L.H.2000 SRL, criticând-o
ca netemeinică și nelegală, susținând că, în mod
nefondat, instanța a admis excepția necompetenței materiale a
Tribunalului Mehedinți.
Prin
decizia nr. 200/2011 din 6 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de
Apel Craiova, Secția a III-a civilă, s-a admis apelul formulat de
reclamanta SC L.H. 2000 SRL prin administrator D.L., împotriva sentinței
nr. 1081 din 20 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul
Mehedinți în dosarul nr. xx50/101/2011, în contradictoriu cu pârâta SC M.S
SA Drobeta Turnu Severin, a fost schimbată sentința în sensul că
a fost declinată competența în favoarea Asociației Române de
Arbitraj Comercial.
Împotriva
acestei decizii ambele părți au declarat recurs.
Recurenta-reclamantă
a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu
obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea
că nu mai este posibil să se realizeze arbitrajul de către un
Tribunal Arbitral investit de către Asociația Română de Arbitraj
Comercial, în condițiile în care Asociația Română de Arbitraj
Comercial nu mai funcționează.
Recurenta-pârâtă
a susținut că hotărârea instanței de apel este dată cu
interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a
prevederilor art. 343
3
– 343
4
C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 159 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) și a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei,
respingerea apelului formulat de reclamanta-pârâtă SC L.H. 2000 SRL
și, pe fond, menținerea sentinței comerciale nr. 1081/20.09.2011
pronunțată de Tribunalul Mehedinți în sensul admiterii
excepției de necompetență materială a Tribunalului
Mehedinți și al respingerii cererii de chemare în judecată ca
fiind exclusă din competența instanțelor
judecătorești, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de
judecată.
Analizând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de
Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta SC
L.H. 2000 SRL București și a respins recursul declarat de pârâta SC
M. SA Drobeta Turnu Severin, răspunzând printr-un considerent comun
ambelor recursuri.
În
contractul de comision intervenit între părți, la punctul 6, se prevede
că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest
contract, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea, executarea ori
desființarea lui se soluționează pe cale amiabilă, iar unde
nu este posibil acest lucru se va soluționa prin arbitraj de către un
Tribunal Arbitral investit de către Asociația Română de Arbitraj
Comercial, în condițiile prevăzute în Regulamentul privind
organizarea și administrarea desfășurării arbitrajelor
comerciale.
Prin
sentința nr. 1081/2011 pronunțată de Tribunalul Mehedinți
în dosarul nr. xx50/101/2011 a fost respinsă acțiunea formulată
de reclamanta SC L.H. 2000 SRL.
În condițiile în
care nu mai funcționează Asociația Română de Arbitraj,
menționată în contractul de comision, devin aplicabile prevederile
art. 342 C. proc. civ., potrivit cărora, pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi în organizarea și desfășurarea
arbitrajului, partea interesată poate sesiza instanța de
judecată care, în lipsa convenției arbitrale, ar fi fost
competentă să judece litigiul în fond, în primă
instanță, respectiv Tribunalul Mehedinți.
Din
adresa cu nr. 367801/30.09.2011 emisă de O.R.C. de pe lângă
Tribunalul Mehedinți reiese că, potrivit datelor din registrul
comerțului computerizat ținut de O.R.C. de pe lângă Tribunalul
București, nu este înregistrată nicio societate comercială cu
denumirea de Asociația Română de Arbitraj.
Totodată,
din lista cu arbitrii de la Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă
Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Mehedinți reiese
că dl. avocat G.V., de la G. și Asociații SCA, societatea care a
reprezentat intimata-pârâtă la Tribunalul Mehedinți în acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, este arbitru
la această Curte de Arbitraj, situație în care nu se mai poate
realiza procedura arbitrajului la această Curte de Arbitraj.
Pentru
aceste considerente, prevederile punctului 6 din contract nu mai pot fi
aplicate, iar instanța competentă să soluționeze litigiul
pe fond este Tribunalul Mehedinți.
Deși
recurenta-reclamantă a invocat faptul că nu mai este posibil să
se realizeze arbitrajul de către un Tribunal Arbitral învestit de
către Asociația Română de Arbitraj Comercial, în condițiile
în care Asociația Română de Arbitraj Comercial nu mai
funcționează și a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la
instanța de fond, respectiv Tribunalul Mehedinți, acest motiv de apel
nu a fost considerat întemeiat de către instanța de apel.
Mai
mult, prin decizia recurată, deși se admite apelul declarat de
apelanta-recurentă, se dă apelantei-reclamante mai mult decât a cerut,
prin declinarea de competență către Asociația Romană
de Arbitraj Comercial, deși prin apelul formulat s-a solicitat trimiterea
cauzei spre rejudecare la instanța de fond competentă.
Pentru
considerentele reținute, conform art. 312 C. proc. civ., s-a admis recursul declarat de reclamanta
SC L.H. 2000 SRL
București
împotriva deciziei nr. 200/2011 din 6 decembrie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Secția a III-a
civilă, s-a modificat decizia atacată, în sensul că s-a admis
apelul reclamantei împotriva sentinței nr. 1081 din 20.09.2011 a
Tribunalului Mehedinți pe care a schimbat-o în tot. S-a respins
excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Mehedinți
și s-a trimis cauza spre soluționare acestei instanțe.
Pentru
aceleași considerente s-a respins recursul declarat de pârâta
SC
M. SA Drobeta Turnu Severin
împotriva aceleiași
decizii, ca nefondat.