ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.04.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2494/2013

HOTĂRÂRE
24.04.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2494/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Decizia civilă

nr. 6786 din 6 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins

recursul declarat de reclamanta B.G. împotriva Deciziei nr. 48A din 6 februarie

2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, reținând, în esență, că

instanțele de fond au apreciat corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 24

alin. (4) din Legea nr. 33/1994, întrucât acestea nu pot fi aplicate imobilelor

expropriate în temeiul Legii nr. 198/2004. De asemenea, criticile referitoare

la aspectele de fapt ale cauzei, după abrogarea prevederilor pct. II al art.

304 C. proc. civ., nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs.

S-a mai reținut că

susținerea recurentei privind faptul că suma stabilită cu titlu de despăgubiri

în cuantum de 54.345,32 RON nu a fost încasată întrucât expropriatorul nu a

comunicat originalul recipisei de consemnare nu este o critică de nelegalitate

care să poată fi încadrată în pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., iar motivul de

recurs încadrat de recurentă în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. nu poate fi

reținut, deoarece nu a fost dezvoltată nici o critică de natură a se circumscrie

ipotezei pe care acest motiv o reglementează.

Împotriva acestei

decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta B.G., în temeiul art. 322

pct. 2 și 4 C. proc. civ., susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra

capătului de cerere privind exproprierea terenului rămas la care nu mai are

acces, iar expertul F.R. a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu întrucât a

efectuat măsurătorile în sistem stereografic.

Față de dispozițiile

art. 137 C. proc. civ., conform cărora instanța are obligația de a se pronunța

mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond

a pricinii, Înalta Curte va analiza, cu prioritate, excepția invocată cu

privire la inadmisibilitatea cererii de revizuire.

Potrivit art. 322

alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs

se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea

unei alte stări de fapt decât cea care fusese în fazele de judecată anterioare,

fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră

stabilite în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului

juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până la acel moment.

Prin urmare, din

analiza textului legal citat, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri

date de instanța de recurs, legiuitorul a impus o condiție imperativă și anume,

ca această instanță să fi evocat fondul.

Hotărârile

instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit

recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte

hotărârea recurată, nefăcând obiectul cererii de revizuire deciziile prin care

recursul a fost respins, în această ipoteză calea de atac fiind inadmisibilă.

Dacă s-ar admite

formularea unei cereri de revizuire și împotriva deciziilor pronunțate în

recurs prin care nu s-a evocat fondul, s-ar ajunge să se încalce principiul

legalității căilor de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi

exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de

aceasta.

În speță, cererea de

revizuire a fost formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de

recurs, decizie prin care recursul a fost respins ca nefondat, fără a se putea

reține faptul că instanța de recurs a pronunțat ea însăși o hotărâre asupra

fondului cauzei, fiind analizate doar motivele de casare invocate prin cererea

de recurs și menținându-se decizia atacată.

Pentru argumentele

expuse, cererea de revizuire se va respinge ca inadmisibilă.

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.G. împotriva

Deciziei nr. 6786 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, în Dosarul nr. 207/122/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-06
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6786/2012
deciziei menționate mai sus a declarat recurs, în termen legal, reclamanta B.G., invocând dispozițiile art. 304 pct. 1, 3, 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticii întemeiate pe art. 304 pct. 1 C. proc. civ., reclamanta a arătat c
ÎCCJ 2012-11-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7262/2012
de altă parte, în contextul legii speciale privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, persoana ce sesizează instanța de judecată, nemulțumită fiind de cuantumul despăgubirilor acordate de către expropriator, are obligația să in
ÎCCJ 2015-05-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1282/2015
a verifica suprafața de teren expropriată din proprietatea reclamantei, și nu dreptul de proprietate al acesteia asupra întregului teren. Din expunerea criticii din recurs, Înalta Curte constată că reclamanta invocă o greșită interpretare a
ÎCCJ 2013-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5764/2013
fie de a dispune refacerea expertizei, excluzând posibilitatea instanței de a stabili valoarea pe baza concluziilor minoritare, cum s-a întâmplat în cauză. Recurentul-reclamant a mai susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a
ÎCCJ 2014-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1359/2014
iza judiciară administrată în cauză în condiții de contradictorialitate. Împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal reclamanta D.M. și pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. Prin recursul său, reclamanta D.M. a criti
Sursă