ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.01.2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2013

HOTĂRÂRE
22.01.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25

noiembrie 2011, reclamanții S.D., S.A.D. și S.L.E., în contradictoriu cu pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat să fie obligată

pârâta la trimiterea dosarului de despăgubire având Dispoziția nr. 3014 din 27

mai 2011 emisă de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca la un evaluator

acreditat de către A.N.R.P. în vederea întocmirii unui raport de evaluare -

potrivit art 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și la soluționarea

dosarului de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011

de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca prin emiterea Titlului de

Despăgubire pentru suma ce va fi stabilită prin raportul de evaluare pentru

imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp situat în Cluj-Napoca, Colonia

Borhanci A, jud. Cluj, înscris în C.F. Cluj în termen de cel mult 30 de zile de

la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că, urmare a derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001

de către antecesorii lor, le-a fost emisă dispoziția nr. 3014 din data de 27

mai 2011 de către Primarul municipiului Cluj-Napoca.

În vederea derulării

procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,

dosarul ce a fost soluționat prin emiterea dispoziției amintite anterior, a

fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale la data de 02 august 2011.

La o dată ulterioară,

reclamanții au solicitat pârâtei C.C.S.D. soluționarea cererii în regim de

urgență având în vedere starea precară de sănătate a beneficiarilor măsurilor

reparatorii, însă, fără nici un rezultat.

Reclamanții au

susținut că acest refuz de a soluționa dosarul de despăgubire reprezintă o

tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția

Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) și cele ale art. 1 alin. (1) din

Protocolul aditional nr. 1 al C.E.D.O.

instanței de fond

Prin sentința nr. 760

din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., prin T.D.F. și a fost obligată pârâta să

trimită dosarul reclamanților la un evaluator acreditat A.N.R.P. în vederea

întocmirii raportului de evaluare potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

A respins petitul privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de

despăgubire.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că de la momentul începerii

procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative

reparatorii au trecut mai bine de 10 ani, prima cerere de revendicare a

drepturilor fiind notificată la data de 08 noiembrie 2001.

Prin nesoluționarea

într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul

la respectarea bunurilor lor.

Reclamanții, deși

sunt îndreptățiți în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații,

interesul patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui

un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în

mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.

În considerarea art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1

din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi

toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de

apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat

de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

Curtea a apreciat că

cererea privitoare la dreptul invocat de reclamanți nu poate fi soluționată cu

respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin

general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.

Întrucât întreaga

procedură se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, prima instanță a reținut că obligarea pârâtei la emiterea titlului

de despăgubire este prematură, urmând ca după etapa evaluării bunului și

stabilirea irevocabilă a cuantumului despăgubirilor datorate, pârâta să emită

titlul de despăgubire aferent.

împotriva sentinței civile nr. 760 din data de 19 decembrie 2011 a Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat recurs reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., precum

și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

3.1. Recursul

declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E.

În motivarea cererii

de recurs, reclamanții au arătat, în esență, că instanța de fond a greșit

atunci când a reținut că cererea privind obligarea pârâtei la emiterea titlului

de despăgubire este prematură, motivat de faptul că etapa emiterii titlului de

despăgubire este ulterioră etapei procedurii de evaluare.

Recurenții au

susținut că diligența în ceea ce privește valorificarea drepturilor în instanță

nu poate fi calificată ca act prematur introdus, în condițiile în care această

etapă constituie o obligație a acestei autorități a statului, care a dat dovadă

de pasivitate în soluționarea dosarului timp de 10 ani.

Au invocat cauza

Maria Atanasiu și alții împotriva României, soluționată de C.E.D.O. la data de

12 octombrie 2010, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Reclamanții au mai

susținut că nesoluționarea dosarului de către pârâtă reprezintă o încălcare a art.

6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 alin. (1)

din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O. De asemenea, au arătat că refuzul de

soluționare a dosarului de despăgubire constituie o încălcare a dreptului lor

de proprietate asupra unui bun patrimonial.

3.2. Recursul

declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În susținerea cererii

de recurs, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat,

în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a

nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

A mai arătat că

dosarul reclamantei privind acordarea despăgubirii face parte din categoria

dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se

respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.

Recurenta – pârâtă a

depus la dosar note de ședință prin care a învederat că prin O.U.G. 4/2012,

aprobată prin Legea nr. 117/2012, emiterea titlurilor de despăgubire a fost

suspendată până la data de 15 mai 2013.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., în raport de

criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de

apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este

fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Necontestat este

faptul că, ulterior emiterii Dispoziției nr. 3014 din data de 27 mai 2011 de

către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dosarul de despăgubire nr. 49912/CC a

fost înregistrat la data de 02 august 2011 de Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii administrative

prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Înalta Curte constată

că, deși nu au fost parcurse etapele procedurii administrative pentru emiterea

titlului de despăgubire solicitat, acțiunea formulată nu poate fi apreciată ca

fiind prematură în condițiile în care a fost înregistrat Dosarul de despăgubire

nr. 49912/CC/2011 la autoritatea pârâtă și au existat demersuri ale

recurenților-reclamanți pentru soluționarea acestuia.

Instanța de fond în

mod eronat a respins cererea privind emiterea titlului de despăgubire, deși

atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului

operativității, ca principiu care trebuie să guverneze activitatea organelor

administrației publice și care obligă orice structură administrativă ca, în

scopul realizării interesului general, dar și al drepturilor și intereselor

legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și

eficient.

De altfel, această

atitudine nu satisface nici exigențele dreptului la o bună administrare ca

drept fundamental, de care trebuie să beneficieze și cetățenii români în raport

cu statutul lor de cetățenii europeni, în contextul aderării României la U.E.

și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din

versiunea consolidată a T.U.E., recunoaște drepturile, libertățile și

principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din

7 decembrie 2000 unde, la art. 41 pct. 1 este prevăzut că orice persoană are

dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un

termen rezonabil.

În consecință, Înalta

Curte apreciază ca fiind greșită soluția pronunțată de instanța de fond

privitor la acest capăt de cerere.

În ceea ce privește

recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

Înalta Curte, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale

incidente, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Momentul începerii

procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative

reparatorii îl constituie notificarea nr. 2438 din data de 08 noiembrie 2001,

formulată de antecesoarea reclamanților, prin care a solicitat restituirea în

natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci A, județul Cluj.

Prin Dispoziția nr. 3014

din 27 mai 2011 emisă în favoarea reclamantei, s-au acordat măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul anterior menționat.

Dosarul a fost

înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 49912/CC

la data de 02 august 2011, reclamanții solicitând la o dată ulterioară

soluționarea cererii în regim de urgență.

Înalta Curte constată

că autoritatea pârâtă nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

247/2005.

În jurisprudența sa constantă,

Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și

Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii

de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire reprezintă o încălcare a

principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Este real că

legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru analizarea și soluționarea acestor

dosare, însă aceasta nu înseamnă că durata acestor proceduri poate fi atât de

mare încât să aducă atingere dreptului reclamantei la aceste măsuri

reparatorii, ea trebuind să se înscrie într-un termen rezonabil, termen care se

consacră în practică în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți

întâmpinate în soluționarea cererilor, de numărul acestora.

Toate considerentele

care constituie motive de întârziere în soluționarea dosarelor sunt aspecte

care nu sunt imputabile reclamantei, iar până la un punct nici pârâtei, trecând

însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei astfel de cereri, termen

a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu,

peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de instituția

pârâtă, mai exact ele nu o pot exonera sine die de obligațiile sale, statul

trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației.

Curtea Europeană a

Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de

admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy

împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a

unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei,

respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare.

În ceea ce privește

O.U.G. nr. 4/2012, aceasta a fost adoptată în contextul implementării

hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care

va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și

modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură.

Într-adevăr, instanța

europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria

Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă

largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din

țară și pentru punerea lor în aplicare.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul declarat de pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat și se va admite recursul

declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., se va modifica în parte

sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru care s-a emis

Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca

pentru imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp, situat în Cluj-Napoca,

Colonia Borhanci A, județul Cluj, înscris în C.F. Cluj, fiind menținute

celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

Respinge recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței

civile nr. 760/2011 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul

declarat de S.D., S.A.D. și S.L.E. declarat împotriva aceleiași sentințe.

Modifică în parte

sentința atacată, în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr.

3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca pentru imobilul

teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp, situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci

A, județul Cluj, înscris în C.F. Cluj.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4618/2012
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, su
ÎCCJ 2012-11-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4831/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 19 octombrie 2011, reclamanta T.O., în contradictoriu
ÎCCJ 2012-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj
ÎCCJ 2012-06-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3347/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii și procedura derulată în primul ciclu procesual 1.1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj
ÎCCJ 2013-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 527/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 27 septembrie 2011 pe rolul Curț
Sursă