ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25 noiembrie 2011, reclamanții S.D., S.A.D. și S.L.E., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat să fie obligată pârâta la trimiterea dosarului de despăgubire având Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 emisă de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca la un evaluator acreditat de către A.N.R.P.

în vederea întocmirii unui raport de evaluare - potrivit art 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și la soluționarea dosarului de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca prin emiterea Titlului de Despăgubire pentru suma ce va fi stabilită prin raportul de evaluare pentru imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci A, jud. Cluj, înscris în C.F. Cluj în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, urmare a derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 de către antecesorii lor, le-a fost emisă dispoziția nr. 3014 din data de 27 mai 2011 de către Primarul municipiului Cluj-Napoca.

În vederea derulării procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul ce a fost soluționat prin emiterea dispoziției amintite anterior, a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale la data de 02 august 2011. La o dată ulterioară, reclamanții au solicitat pârâtei C.C.S.D. soluționarea cererii în regim de urgență având în vedere starea precară de sănătate a beneficiarilor măsurilor reparatorii, însă, fără nici un rezultat. Reclamanții au susținut că acest refuz de a soluționa dosarul de despăgubire reprezintă o tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) și cele ale art. 1 alin. (1) din Protocolul aditional nr. 1 al C.E.D.O.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 760 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., prin T.D.F. și a fost obligată pârâta să trimită dosarul reclamanților la un evaluator acreditat A.N.R.P. în vederea întocmirii raportului de evaluare potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. A respins petitul privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a constatat că de la momentul începerii procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative reparatorii au trecut mai bine de 10 ani, prima cerere de revendicare a drepturilor fiind notificată la data de 08 noiembrie 2001. Prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul la respectarea bunurilor lor. Reclamanții, deși sunt îndreptățiți în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații, interesul patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.

În considerarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor. Curtea a apreciat că cererea privitoare la dreptul invocat de reclamanți nu poate fi soluționată cu respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției. Întrucât întreaga procedură se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, prima instanță a reținut că obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire este prematură, urmând ca după etapa evaluării bunului și stabilirea irevocabilă a cuantumului despăgubirilor datorate, pârâta să emită titlul de despăgubire aferent.

3. Recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 760 din data de 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., precum și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. 3.1. Recursul declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E. În motivarea cererii de recurs, reclamanții au arătat, în esență, că instanța de fond a greșit atunci când a reținut că cererea privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire este prematură, motivat de faptul că etapa emiterii titlului de despăgubire este ulterioră etapei procedurii de evaluare.

Recurenții au susținut că diligența în ceea ce privește valorificarea drepturilor în instanță nu poate fi calificată ca act prematur introdus, în condițiile în care această etapă constituie o obligație a acestei autorități a statului, care a dat dovadă de pasivitate în soluționarea dosarului timp de 10 ani. Au invocat cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, soluționată de C.E.D.O. la data de 12 octombrie 2010, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. Reclamanții au mai susținut că nesoluționarea dosarului de către pârâtă reprezintă o încălcare a art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 alin. (1) din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O.

De asemenea, au arătat că refuzul de soluționare a dosarului de despăgubire constituie o încălcare a dreptului lor de proprietate asupra unui bun patrimonial. 3.2. Recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. În susținerea cererii de recurs, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat, în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. A mai arătat că dosarul reclamantei privind acordarea despăgubirii face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor după intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor. În drept, cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ. Recurenta – pârâtă a depus la dosar note de ședință prin care a învederat că prin O.U.G. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, emiterea titlurilor de despăgubire a fost suspendată până la data de 15 mai 2013. II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Necontestat este faptul că, ulterior emiterii Dispoziției nr. 3014 din data de 27 mai 2011 de către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dosarul de despăgubire nr. 49912/CC a fost înregistrat la data de 02 august 2011 de Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Înalta Curte constată că, deși nu au fost parcurse etapele procedurii administrative pentru emiterea titlului de despăgubire solicitat, acțiunea formulată nu poate fi apreciată ca fiind prematură în condițiile în care a fost înregistrat Dosarul de despăgubire nr. 49912/CC/2011 la autoritatea pârâtă și au existat demersuri ale recurenților-reclamanți pentru soluționarea acestuia.

Instanța de fond în mod eronat a respins cererea privind emiterea titlului de despăgubire, deși atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului operativității, ca principiu care trebuie să guverneze activitatea organelor administrației publice și care obligă orice structură administrativă ca, în scopul realizării interesului general, dar și al drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient. De altfel, această atitudine nu satisface nici exigențele dreptului la o bună administrare ca drept fundamental, de care trebuie să beneficieze și cetățenii români în raport cu statutul lor de cetățenii europeni, în contextul aderării României la U.E.

și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a T.U.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 unde, la art. 41 pct. 1 este prevăzut că orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un termen rezonabil. În consecință, Înalta Curte apreciază ca fiind greșită soluția pronunțată de instanța de fond privitor la acest capăt de cerere.

În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Înalta Curte, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Momentul începerii procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative reparatorii îl constituie notificarea nr. 2438 din data de 08 noiembrie 2001, formulată de antecesoarea reclamanților, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci A, județul Cluj. Prin Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 emisă în favoarea reclamantei, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul anterior menționat.

Dosarul a fost înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 49912/CC la data de 02 august 2011, reclamanții solicitând la o dată ulterioară soluționarea cererii în regim de urgență. Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 247/2005. În jurisprudența sa constantă, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.

Este real că legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru analizarea și soluționarea acestor dosare, însă aceasta nu înseamnă că durata acestor proceduri poate fi atât de mare încât să aducă atingere dreptului reclamantei la aceste măsuri reparatorii, ea trebuind să se înscrie într-un termen rezonabil, termen care se consacră în practică în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți întâmpinate în soluționarea cererilor, de numărul acestora.

Toate considerentele care constituie motive de întârziere în soluționarea dosarelor sunt aspecte care nu sunt imputabile reclamantei, iar până la un punct nici pârâtei, trecând însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei astfel de cereri, termen a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu, peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de instituția pârâtă, mai exact ele nu o pot exonera sine die de obligațiile sale, statul trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației. Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare.

În ceea ce privește O.U.G. nr. 4/2012, aceasta a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură. Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat și se va admite recursul declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca pentru imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp, situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci A, județul Cluj, înscris în C.F. Cluj, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 760/2011 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de S.D., S.A.D. și S.L.E. declarat împotriva aceleiași sentințe. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca pentru imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp, situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci A, județul Cluj, înscris în C.F.

Cluj. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.