ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 25
noiembrie 2011, reclamanții S.D., S.A.D. și S.L.E., în contradictoriu cu pârâta
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat să fie obligată
pârâta la trimiterea dosarului de despăgubire având Dispoziția nr. 3014 din 27
mai 2011 emisă de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca la un evaluator
acreditat de către A.N.R.P. în vederea întocmirii unui raport de evaluare -
potrivit art 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, precum și la soluționarea
dosarului de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011
de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca prin emiterea Titlului de
Despăgubire pentru suma ce va fi stabilită prin raportul de evaluare pentru
imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp situat în Cluj-Napoca, Colonia
Borhanci A, jud. Cluj, înscris în C.F. Cluj în termen de cel mult 30 de zile de
la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În motivarea cererii,
reclamanții au arătat că, urmare a derulării procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001
de către antecesorii lor, le-a fost emisă dispoziția nr. 3014 din data de 27
mai 2011 de către Primarul municipiului Cluj-Napoca.
În vederea derulării
procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005,
dosarul ce a fost soluționat prin emiterea dispoziției amintite anterior, a
fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale la data de 02 august 2011.
La o dată ulterioară,
reclamanții au solicitat pârâtei C.C.S.D. soluționarea cererii în regim de
urgență având în vedere starea precară de sănătate a beneficiarilor măsurilor
reparatorii, însă, fără nici un rezultat.
Reclamanții au
susținut că acest refuz de a soluționa dosarul de despăgubire reprezintă o
tergiversare gravă care încalcă prevederile art. 6 paragraf 1 din Convenția
Europeana a Drepturilor Omului (C.E.D.O.) și cele ale art. 1 alin. (1) din
Protocolul aditional nr. 1 al C.E.D.O.
Hotărârea
instanței de fond
Prin sentința nr. 760
din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de
contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea formulată de
reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., prin T.D.F. și a fost obligată pârâta să
trimită dosarul reclamanților la un evaluator acreditat A.N.R.P. în vederea
întocmirii raportului de evaluare potrivit art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
A respins petitul privind obligarea pârâtei la emiterea titlului de
despăgubire.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a constatat că de la momentul începerii
procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative
reparatorii au trecut mai bine de 10 ani, prima cerere de revendicare a
drepturilor fiind notificată la data de 08 noiembrie 2001.
Prin nesoluționarea
într-un termen rezonabil a cererii privitoare la emiterea deciziei reprezentând
titlul de despăgubire autoritatea administrativă încalcă reclamantului dreptul
la respectarea bunurilor lor.
Reclamanții, deși
sunt îndreptățiți în a avea o speranță legitimă la obținerea unei indemnizații,
interesul patrimonial suficient de important și recunoscut pentru a constitui
un bun aflat sub protecția instituită de art. 1 din Protocolul nr. 1 este în
mod vădit încălcat prin decizia autorității administrative.
În considerarea art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și a dispozițiilor art. 1
din Protocolul nr. 1, autoritatea administrativă are obligația legală de a găsi
toate mijloacele necesare soluționării cererilor și de a exercita dreptul de
apreciere privitor la procedura de soluționare a cererilor în cadrul legii dat
de limitele drepturilor fundamentale ale cetățenilor.
Curtea a apreciat că
cererea privitoare la dreptul invocat de reclamanți nu poate fi soluționată cu
respectarea principiului celerității procedurilor, ca și garanție de ordin
general înscrisă în art. 6 paragraful 1 al Convenției.
Întrucât întreaga
procedură se finalizează prin emiterea deciziei reprezentând titlu de
despăgubire, prima instanță a reținut că obligarea pârâtei la emiterea titlului
de despăgubire este prematură, urmând ca după etapa evaluării bunului și
stabilirea irevocabilă a cuantumului despăgubirilor datorate, pârâta să emită
titlul de despăgubire aferent.
Recursul declarat
împotriva sentinței civile nr. 760 din data de 19 decembrie 2011 a Curții de
Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva hotărârii
instanței de fond au declarat recurs reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., precum
și pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
3.1. Recursul
declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E.
În motivarea cererii
de recurs, reclamanții au arătat, în esență, că instanța de fond a greșit
atunci când a reținut că cererea privind obligarea pârâtei la emiterea titlului
de despăgubire este prematură, motivat de faptul că etapa emiterii titlului de
despăgubire este ulterioră etapei procedurii de evaluare.
Recurenții au
susținut că diligența în ceea ce privește valorificarea drepturilor în instanță
nu poate fi calificată ca act prematur introdus, în condițiile în care această
etapă constituie o obligație a acestei autorități a statului, care a dat dovadă
de pasivitate în soluționarea dosarului timp de 10 ani.
Au invocat cauza
Maria Atanasiu și alții împotriva României, soluționată de C.E.D.O. la data de
12 octombrie 2010, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reclamanții au mai
susținut că nesoluționarea dosarului de către pârâtă reprezintă o încălcare a art.
6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 1 alin. (1)
din Protocolul adițional nr. 1 al C.E.D.O. De asemenea, au arătat că refuzul de
soluționare a dosarului de despăgubire constituie o încălcare a dreptului lor
de proprietate asupra unui bun patrimonial.
3.2. Recursul
declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În susținerea cererii
de recurs, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat,
în esență, că instanța de fond în mod greșit a reținut că autoritatea pârâtă a
nesocotit termenul rezonabil reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a
Drepturilor Omului.
A mai arătat că
dosarul reclamantei privind acordarea despăgubirii face parte din categoria
dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, urmând a se
respecta ordinea de înregistrare a dosarelor.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041 C. proc. civ.
Recurenta – pârâtă a
depus la dosar note de ședință prin care a învederat că prin O.U.G. 4/2012,
aprobată prin Legea nr. 117/2012, emiterea titlurilor de despăgubire a fost
suspendată până la data de 15 mai 2013.
II. Decizia instanței
de recurs
Înalta Curte,
analizând recursul declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., în raport de
criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de
apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este
fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Necontestat este
faptul că, ulterior emiterii Dispoziției nr. 3014 din data de 27 mai 2011 de
către Primarul municipiului Cluj-Napoca, Dosarul de despăgubire nr. 49912/CC a
fost înregistrat la data de 02 august 2011 de Secretariatul Comisiei Centrale
pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea derulării procedurii administrative
prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Înalta Curte constată
că, deși nu au fost parcurse etapele procedurii administrative pentru emiterea
titlului de despăgubire solicitat, acțiunea formulată nu poate fi apreciată ca
fiind prematură în condițiile în care a fost înregistrat Dosarul de despăgubire
nr. 49912/CC/2011 la autoritatea pârâtă și au existat demersuri ale
recurenților-reclamanți pentru soluționarea acestuia.
Instanța de fond în
mod eronat a respins cererea privind emiterea titlului de despăgubire, deși
atitudinea autorității pârâte nu corespunde exigențelor principiului
operativității, ca principiu care trebuie să guverneze activitatea organelor
administrației publice și care obligă orice structură administrativă ca, în
scopul realizării interesului general, dar și al drepturilor și intereselor
legitime ale persoanelor particulare, să acționeze în mod prompt, eficace și
eficient.
De altfel, această
atitudine nu satisface nici exigențele dreptului la o bună administrare ca
drept fundamental, de care trebuie să beneficieze și cetățenii români în raport
cu statutul lor de cetățenii europeni, în contextul aderării României la U.E.
și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din
versiunea consolidată a T.U.E., recunoaște drepturile, libertățile și
principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din
7 decembrie 2000 unde, la art. 41 pct. 1 este prevăzut că orice persoană are
dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparțial, corect și într-un
termen rezonabil.
În consecință, Înalta
Curte apreciază ca fiind greșită soluția pronunțată de instanța de fond
privitor la acest capăt de cerere.
În ceea ce privește
recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
Înalta Curte, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale
incidente, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Momentul începerii
procedurii de stabilire și acordare a măsurilor prevăzute de actele normative
reparatorii îl constituie notificarea nr. 2438 din data de 08 noiembrie 2001,
formulată de antecesoarea reclamanților, prin care a solicitat restituirea în
natură a imobilului situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci A, județul Cluj.
Prin Dispoziția nr. 3014
din 27 mai 2011 emisă în favoarea reclamantei, s-au acordat măsuri reparatorii
prin echivalent pentru imobilul anterior menționat.
Dosarul a fost
înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 49912/CC
la data de 02 august 2011, reclamanții solicitând la o dată ulterioară
soluționarea cererii în regim de urgență.
Înalta Curte constată
că autoritatea pârâtă nu a procedat potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr.
247/2005.
În jurisprudența sa constantă,
Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și
Justiție a reținut că nesoluționarea într-o asemenea durată de timp a cererii
de emitere a deciziei conținând titlul de despăgubire reprezintă o încălcare a
principiului respectării unui termen rezonabil în acțiunile administrației.
Este real că
legiuitorul nu a prevăzut un termen pentru analizarea și soluționarea acestor
dosare, însă aceasta nu înseamnă că durata acestor proceduri poate fi atât de
mare încât să aducă atingere dreptului reclamantei la aceste măsuri
reparatorii, ea trebuind să se înscrie într-un termen rezonabil, termen care se
consacră în practică în funcție de anumite situații de fapt, de greutăți
întâmpinate în soluționarea cererilor, de numărul acestora.
Toate considerentele
care constituie motive de întârziere în soluționarea dosarelor sunt aspecte
care nu sunt imputabile reclamantei, iar până la un punct nici pârâtei, trecând
însă peste un anumit termen rezonabil de soluționare a unei astfel de cereri, termen
a cărui nesocotire duce la însăși negarea dreptului, care devine unul iluzoriu,
peste acest moment nu mai interesează dificultățile întâmpinate de instituția
pârâtă, mai exact ele nu o pot exonera sine die de obligațiile sale, statul
trebuind să găsească soluții administrative pentru rezolvarea situației.
Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de
admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy
împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a
unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei,
respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare.
În ceea ce privește
O.U.G. nr. 4/2012, aceasta a fost adoptată în contextul implementării
hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în
cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care
va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și
modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură.
Într-adevăr, instanța
europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria
Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă
largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea
drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din
țară și pentru punerea lor în aplicare.
Pentru aceste
considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul declarat de pârâta Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ca nefondat și se va admite recursul
declarat de reclamanții S.D., S.A.D. și Ș.L.E., se va modifica în parte
sentința atacată, în sensul că va fi obligată pârâta Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor să emită titlu de despăgubire pentru care s-a emis
Dispoziția nr. 3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca
pentru imobilul teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp, situat în Cluj-Napoca,
Colonia Borhanci A, județul Cluj, înscris în C.F. Cluj, fiind menținute
celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței
civile nr. 760/2011 din 19 decembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Admite recursul
declarat de S.D., S.A.D. și S.L.E. declarat împotriva aceleiași sentințe.
Modifică în parte
sentința atacată, în sensul că obligă Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor să emită titlul de despăgubire pentru care s-a emis Dispoziția nr.
3014 din 27 mai 2011 de către Primăria Municipiului Cluj-Napoca pentru imobilul
teren în suprafață de 12 ha și 1172 mp, situat în Cluj-Napoca, Colonia Borhanci
A, județul Cluj, înscris în C.F. Cluj.
Menține celelalte
dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 22 ianuarie 2013.