ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Prin încheierea din
22 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a dispus, în temeiul art. 164 C.
proc. civ., conexarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 8290/2/2011 la
cauza ce face obiectul Dosarului nr. 8287/2/2011 și încuviințează cererea de
intervenție în interes propriu formulată de A.C. și a cererii de intervenție în
interesul reclamantei formulată de A.M.I., în temeiul art. 49 C. proc. civ.
Prin încheierea din
25 noiembrie 2011, Curtea de Apel București a respins excepția de
inadmisibilitate a cererii de suspendare a executării Hotărârilor nr. 2246 din
29 iulie 2011, 2247 din 29 iulie 2011, 2528 din 18 septembrie 2011, 2529 din 18
septembrie 2011 emise de Consiliul de Mediere, formulată de reclamantă și
intervenienți în interes propriu și accesoriu, ca neîntemeiată.
Prin aceeași
încheiere, Curtea de apel a respins cererile de intervenție în ce privește
cererea de suspendare ca neîntemeiate.
Împotriva acestei
hotărâri, la data de 30 noiembrie 2011, respectiv la data de 29 noiembrie 2011
și 30 noiembrie 2011 au declarat recurs reclamanta Uniunea Mediatorilor Bancari
și intervenienții A.C. și A.M.I. reclamanta Ț.M., fără a preciza care sunt
motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.
Examinând cauza și
sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este
nul.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere că cererile de recurs formulate la
data de 30 noiembrie 2011, respectiv la data de 29 noiembrie 2011 și 30
noiembrie 2011 nu cuprind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază,
astfel cum prevăd dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc.
civ.
Potrivit acestor
dispoziții, „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele
de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după
caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
De asemenea, conform
dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a
fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs
ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză, nu
există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de
către instanță.
Astfel fiind, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) și
(2) și art. 302
1
alin. (1) lit. c) Cod procedură civilă, în raport
cu faptul că cererile de recurs formulate nu cuprind motivele de nelegalitate
pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea
recursurilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nule
recursurile declarate de Uniunea Mediatorilor Bancari, de A.C. și A.M.I.
împotriva încheierii din 22 noiembrie și 25 noiembrie 2011 pronunțate de Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 mai 2012.
Procesat de GGC - DG