ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3776/2015

Decizia nr. 3776/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România următoarele:

- anularea Deciziei nr. 764 din 29 iunie 2013 emisă de Președintele U.N.B.R.;

- suspendarea efectelor actului administrativ atacat.

Prin cererea precizatoare a cererii de suspendare, reclamantul a solicitat să se constate că Decizia nr. 795/2013 este suspendată de drept în ceea ce privește măsura anulării Deciziei nr. 1066 din 23 mai 2012 a Consiliului Baroului București, până la pronunțarea definitivă a instanței de contencios administrativ asupra cererii de anularea a deciziei menționate.

Hotărârea primei instanțe

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 18.12.2013, a respins excepția inadmisibilității invocată de pârât prin note scrise cu privire la cererea precizatoare a cererii de suspendare a Deciziei nr. 795/2013.

A admis cererea precizatoare a cererii de suspendare și, în temeiul art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a constatat suspendată de drept Decizia nr. 795/2013 emisă de U.N.B.R.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 18 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România, solicitând casarea hotărârii atacate și, fie trimiterea cauzei spre rejudecare, fie respingerea cererii de suspendare a efectelor Deciziei nr. 795/2013 emisă de U.N.B.R.

În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă invocă motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată următoarele:

- Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor excepțiilor invocate, respectiv asupra excepției lipsei de obiect și a lipsei de interes a cererii de suspendare, care făceau de prisos cercetarea pe fond a cererii de suspendare.

- Prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, deși reclamantul a solicitat suspendarea în parte a Deciziei nr. 795/2013, instanța a pronunțat suspendarea în întregime a deciziei, situație care impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă arată că prin hotărârea pronunțată s-au încălcat normele de drept material, respectiv art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 sub următoarele aspecte:

- cererea soluționată este inadmisibilă față de prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004;

- nu există identitate de conținut între cele două decizii ale U.N.B.R., respectiv Decizia nr. 764 din 29 iunie 2013 și Decizia nr. 795 din 26 octombrie 2013, pentru a fi îndeplinite cerințele art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Procedura derulată în recurs

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de obiect a recursului și pe cale de consecință, respingerea recursului ca rămas fără obiect, față de situația, potrivit căreia, Curtea de Apel București a soluționat fondul cauzei, prin sentința civilă nr. 1400 din 07.05.2014, anulând în parte Decizia nr. 795/2013.

În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2015, pronunțată în condițiile art. 493 C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

La termenul de judecată din 25 noiembrie 2015, în ședință publică, s-a pus în discuție excepția lipsei de obiect a recursului, întrucât prin decizia nr. 3309 din 23 octombrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, în urma rejudecării cauzei, a respins acțiunea privind anularea actului administrativ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de obiect a recursului din perspectiva celor mai sus-menționate, constată că aceasta este întemeiată, sens în care o va admite pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Așa cum reiese și din practicaua prezentei decizii, instanța a fost investită cu o acțiune formulată de reclamantul A. , în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prin care s-a solicitat să se constate că Decizia nr. 795/2013 este suspendată de drept în ceea ce privește măsura anulării Deciziei nr. 1066 din 23 mai 2012 a Consiliului Baroului București, până la pronunțarea definitivă a instanței de contencios administrativ asupra cererii de anularea a deciziei menționate.

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 194 lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte constată că obiectul cererii, (pretenția concretă dedusă judecății) a fost soluționată.

În speța de față, pretenția concretă a reclamantului a reprezentat Decizia nr. 795/2013, care este suspendată de drept în ceea ce privește măsura anulării Deciziei nr. 1066 din 23 mai 2012 a Consiliului Baroului București, până la pronunțarea definitivă a instanței de contencios administrativ asupra cererii de anularea a deciziei menționate.

Față de aceste aspecte reținute, se constată că excepția lipsei de obiect este întemeiată, întrucât(acțiunea privind anularea actului administrativ - Decizia nr. 1066 din 23 mai 2012 a Consiliului Baroului București), prin sentința civilă nr. 1400 din 07 mai 2014 Curtea de Apel București a admis acțiunea privind anularea actului administrativ ce formează obiectul prezentei cauze, precum și faptul că recursul formulat împotriva acestei sentinței se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen de judecată la 16 februarie 2016.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului sus-menționat, constată că efectele suspendării de executare dispuse de prima instanță nu mai subzistă la acest moment, având în vedere sentința civilă nr. 1400 din 07 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

Așadar, în raport de soluția pronunțată pe cererea de anulare, Înalta Curte apreciază că cererea de suspendare a efectelor acesteia a rămas fără obiect.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va respinge recursul formulat în temeiul art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca fiind rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România împotriva încheierii din 18 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2015.