ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2388/2016

Decizia nr. 2388/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2013 sub nr. dosar x/2/2013, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul București a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea Deciziei Consiliului U.N.B.R. din 28 martie 2013 și a Hotărârii Consiliului Baroului București din 7 noiembrie 2012 și obligarea Baroului București să efectueze înscrierea sa în Tabloul avocaților stagiari al Baroului București.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 904 din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâții U.N.B.R. și Baroul București, ca fiind prematur introdusă.

La pronunțarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că, prin capătul de cerere principal, reclamanta A. a solicitat anularea Deciziei Consiliului U.N.B.R. Or, reclamanta nu a declanșat procedura plângerii prealabile, eludând această etapă și adresându-se direct instanței de control judiciar.

Ca atare, reclamanta a confundat calea de atac - plângere împotriva unei hotărâri a baroului - prevăzută de Legea nr. 51/1995, cu procedura plângerii prealabile, prevăzute în Legea contenciosului administrativ.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătându-se că sentința atacată a fost dată pe baza unor motive contradictorii, cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că Decizia Consiliului U.N.B.R. din 28 martie 2013 reprezintă răspunsul la contestația formulată împotriva Hotărârii Baroului București din 7 noiembrie 2012, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut că această Decizie a Consiliului U.N.B.R. este un act administrativ principal, în privința căruia era necesar a se parcurge procedura prealabilă.

Apărările intimaților

Intimatul Baroul București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, iar intimata U.N.B.R. a depus concluzii scrise.

Examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 29 ianuarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea de ședință din 16 martie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutului raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de reclamantă.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat anularea Deciziei Consiliului U.N.B.R. din 28 martie 2013 și a Hotărârii Consiliului Baroului București din 7 noiembrie 2012.

Curtea de Apel, în pronunțarea soluției, a reținut ca acțiunea care formează obiectul prezentei cauze apare ca prematur introdusă atâta vreme cât reclamanta nu a parcurs procedura administrativă prealabilă în privința Deciziei Consiliului U.N.B.R. din 28 martie 2013.

Analizând motivarea soluției de admitere a excepției prematurității cererii, Înalta Curte constată că raționamentul juridic expus de judecătorul fondului nu are corespondent în situația de fapt rezultată din lucrările dosarului.

Astfel, se constată că prin Hotărârea Baroului București din 7 noiembrie 2012 a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere în Tabloul avocaților stagiari al Baroului București.

Ulterior, reclamanta a mai depus la Baroul București două cereri de "repunere pe rol și reanalizare" - din 14 noiembrie 2012 și respectiv din 27 noiembrie 2012, rezultatul fiind neschimbat.

Prin Decizia Consiliului U.N.B.R. nr. 669 din 28 martie 2013 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Baroului București din 7 noiembrie 2012.

În materia contenciosului administrativ declanșarea procedurii judiciare este condiționată de sesizarea pe cale administrativă a autorității emitente a actului a cărui anulare se cerere, intenția legiuitorului fiind evident și aceea de a-l proteja pe cel ce se consideră vătămat într-un drept recunoscut de lege, oferindu-i posibilitatea de a evita, eventual, un proces în fața instanței de judecată, în cazul în care, în cadrul procedurii prealabile, autoritatea emitentă ar proceda la revocarea propriului act.

În speță, actele dosarului confirmă faptul că etapa procedurii prealabile a fost urmată de reclamantă, aceasta formulând două cereri de reexaminare către Consiliul Baroului București și ulterior, în condițiile menținerii de către intimat a hotărârii inițiale, formulând și contestație către organul ierarhic superior - Consiliul U.N.B.R., contestație ce a fost respinsă ca neîntemeiată. Or, în acest context, ar fi excesiv de formalist a se interpreta că era necesară formularea unei noi plângeri prealabile împotriva deciziei prin care a fost soluționată contestația reclamantei.

În aceste circumstanțe, soluția pe care instanța de control judiciar este chemată să o pronunțe nu poate fi decât casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta A., casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 904 din 19 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 octombrie 2016.

Procesat de GGC - N