ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 22 octombrie 2010, Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins

cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea de către Curtea Constituțională,

a excepției de neconstituționalitate a art. 81 alin. (1), art. 82 alin. (3) și art.

84 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea, a reținut faptul că, față de modificările Legii nr. 47/1992,

nu se mai impune suspendarea judecății cauzei.

Reclamantul C.H.,

prin avocat, a declarat recurs împotriva acestei măsuri, oral, în ședința

publică din data de 22 octombrie 2010.

Cererea de recurs, în

formă scrisă, a fost formulată de reclamantul C.H. la data de 17 noiembrie

2010, fără a cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază.

La termenul de

judecată din data de 03 mai 2011, Înalta Curte, a invocat, din oficiu, excepția

nulității recursului pentru nemotivare, dezbaterile fiind consemnate în

practicaua prezentei hotărâri.

În temeiul art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298

C. proc. civ., Înalta Curte, se va pronunța cu prioritate asupra excepției

nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în

fond a pricinii.

Cererea de recurs

formulată de reclamantul C.H. la data de 17 noiembrie 2010 nu cuprinde motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de recurs va cuprinde,

sub sancțiunea nulității c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază

recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse

printr-un memoriu separat”.

Ca regulă, potrivit

dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs

este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”,

iar, potrivit art. 303 alin. (1), „recursul se va motiva prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs.”

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că, prin cererea de recurs,

recurentul-reclamant s-a rezumat la o simplă și formală declarare a recursului

împotriva încheierii Curții de Apel București, iar, până la termenul de

judecată fixat la data de 03 mai 2011, nu au fost depuse la dosar motivele de

recurs.

Înalta Curte, reține

că recurentul nu și-a îndeplinit obligația procesuală instituită de

dispozițiile legale menționate anterior.

Pe cale de consecință,

față de prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „recursul

este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal” și având în vedere că, în

cauză, nu s-au ivit motive de ordine publică care să fie puse în discuția părților,

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și nici nu s-a făcut

dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, va admite excepția nulității recursului,

invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de

recurentul-reclamant C.H.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de C.H. împotriva încheierii din 22 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 mai 2011.