ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Timișoara la data de 04 august 2011, reclamantul H.V.I. în contradictoriu

cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală, Garda Financiară – Comisariatul

General și Garda Financiară Caraș-Severin a solicitat instanței să pronunțe o

hotărâre prin care:

- să constate

nulitatea absolută a modului de organizare a examenului de testare și a

Regulamentului de organizare și desfășurare a examenului de testare a

funcționarilor publici aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011,

dispunând anularea în integralitate a concursului organizat în baza acestuia;

- să constate

nulitatea Ordinului A.N.A.F. nr. 2253 din 23 iunie 2011 în ceea ce privește

aprobarea statelor de funcții și a modului de reorganizare a Comisariatului

General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției Municipiului

București;

- în subsidiar,

admițând petitele 1 și 2, să constate nulitatea absolută a Deciziei nr. 34 din 22

iulie 2011 de eliberare din funcție a sa, dispunând reîncadrarea pe funcția

avută anterior.

- să oblige pârâtele

la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin întâmpinare,

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală București a invocat lipsa

calității procesuale pasive raportat la capătul 3 din cererea formulată, având

in vedere următoarele considerente:

În temeiul

prevederilor art. 1 din H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea

Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se organizează și funcționează

ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică

cu personalitate juridica, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor,

finanțată de la bugetul de stat.

Conform art. 2 din H.G.

nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de

Administrare Fiscala, în subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală

funcționează Garda Financiară, Autoritatea Națională a Vămilor, Direcțiile

Generale ale Finanțelor Publice județene și Direcția Generala a Finanțelor

Publice a Municipiului București, ca instituții publice cu personalitate

juridică.

Agenția Națională de

Administrare Fiscală susține că reclamantul nu solicită anularea unui act emis

de către A.N.A.F., astfel că, aceasta nu poate fi parte în raportul juridic

dedus judecații și de aceea nu exista motive pentru a se pronunța o hotărâre

judecătoreasca în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală

cu privire la acest capăt de cerere.

De asemenea, se arată

că actul administrativ solicitat de către reclamant a fi anulat este Decizia nr.

34 din 22 iulie 2011 emisă de Garda Financiară.

Referitor la cererea

reclamantului prin care a solicitat sa se constate nulitatea absoluta a modului

de organizare a examenului de testare si a Regulamentului de organizare al

desfășurării a examenului de testare a funcționarilor publici aprobat prin O.P.A.N.A.F.

nr. 2253 din 23 iunie 2011 și să se dispună anularea în integralitate a

concursului organizat în baza acestuia (primul capăt de cerere), pârâta invocă

excepția inadmisibilității cererii reclamantului, având în vedere faptul că

prin acțiunea formulată în fața acestei instanțe, acesta nu indica un act

administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ potrivit

Legii nr. 554/2004 și nici nu face referire la nesoluționarea în termenul legal

a unei cereri, condiții care trebuie îndeplinite pentru ca o persoană să se

adreseze instanței de contencios administrativ, așa cum se prevede în mod

expres și limitativ la art. 1 din actul normativ menționat.

La dosar a depus

întâmpinare și Garda Financiară Caraș-Severin, care a invocat excepția lipsei

de calitate procesuală pasivă, solicitând a se introduce în cauză Comisariatul

General al Gărzii Financiare București.

Se arată că potrivit

prevederilor art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 566/2011 „pentru litigiile aflate pe

rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată, Comisariatul

General al Gărzii Financiare se subrogă în toate drepturile și obligațiile

procesuale ale secțiilor județene”.

În temeiul acestui

text legal, constatându-se transmiterea calității procesuale, instanța a dispus

introducerea în calitate de pârâtă a Gărzii Financiare – Comisariatul General

în locul pârâtei Garda Financiară Caraș-Severin.

instanței de fond

Prin sentința nr. 236

din 9 aprilie 2012 a Curții de Apel Timișoara a fost respinsă acțiunea

formulată de reclamantul H.V.I. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională

de Administrare Fiscală și Garda Financiară – Comisariatul General.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 34 din 22 iulie 2011

emisă de Garda Financiară Caraș-Severin s-a dispus eliberarea reclamantului din

funcția publică teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional

superior, începând cu data de 25 iulie 2011.

Decizia a fost emisă

în temeiul Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr.

2253/2011 (prin care s-au aprobat, printre altele, structura organizatorică a

secțiilor județene, numărul de posturi, statele de funcții, precum și

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a funcționarilor publici), ca urmare a nepromovării examenului de

testare profesională desfășurat în perioada 11-19 iulie 2011 pentru ocuparea

acelor funcții publice rezultate din reorganizare și pentru care s-au exprimat

mai multe opțiuni decât numărul lor.

Reclamantul a

solicitat anularea Regulamentului și, pe cale de consecință, a Deciziei pentru

următoarele considerente:

- reorganizarea s-a

făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici, neavând corespondent în lege;

- de asemenea,

termenele și condițiile de examinare încalcă dispozițiile H.G. nr. 611/2008;

- reorganizarea a

fost discriminatorie deoarece numai unele posturi au fost scoase la examen, pe

când altele nu;

- Regulamentul este

lovit de nulitate absolută deoarece a fost aprobat printr-un ordin (apreciat ca

fiind act administrativ cu caracter normativ) nepublicat în M. Of.;

- Președintele A.N.A.F.

nu avea competența să stabilească structura organizatorică a Comisariatului

General al Gărzii Financiare deoarece ea este deja stabilită prin H.G. nr. 1324/2009.

A.N.A.F. s-a apărat

invocând excepția lipsei calității procesuale pasive (pentru capătul de cerere

privind anularea Deciziei) și excepția inadmisibilității acțiunii, sub două

aspecte: lipsa plângerii administrative prealabile pentru cererea privind

anularea Ordinului președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011 (Ordinul) și

inexistența unui act administrativ, în ce privește cererea de anulare a

examenului.

Instanța de primă

jurisdicție a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în

cauză, întrucât chiar dacă reclamantul nu a specificat expres (și, datorită

evidenței, nici nu era cazul să o facă), din cuprinsul cererii de chemare în

judecată rezultă că A.N.A.F. a fost chemată în judecată în calitate de emitentă

a Ordinului și Regulamentului a căror anulare se solicită, cerere în raport cu care

A.N.A.F. are calitate procesuală.

De asemenea, instanța

a respins și excepția inadmisibilității acțiunii deoarece plângerea

administrativă prealabilă sesizării instanței a fost formulată de Sindicatul

Național al Funcționarilor Publici la 3 zile de la emiterea Ordinului. Or, a

apreciat instanța că Sindicatul nu a acționat în nume personal, ci în numele

tuturor funcționarilor publici vizați prin Ordin.

A apreciat instanța

că acțiunea este admisibilă și sub cel de-al doilea aspect pus în discuție de

A.N.A.F. deoarece, deși „examenul” nu este un act administrativ în sensul art. 2

din Legea nr. 554/2004, el reprezintă o suită de fapte și acte administrative

prealabile emiterii actului administrativ final, care, în cazul de față, este

reprezentat de eliberarea din funcția publică. Anularea examenului, în ce

privește persoana reclamantului, nu reprezintă un capăt de cerere distinct, ci

o altă modalitatea de exprimare a cererilor de anulare a Ordinului și

Regulamentului și de repunere în funcția publică.

Referitor la fondul

pricinii, Curtea reține că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele

considerente:

Cu privire la

presupusa încălcare a dispozițiilor art. 100 din Legea nr. 188/1999 privind

Statutul funcționarilor publici instanța a reținut că reclamantul pretinde că

reorganizarea nu are corespondent în Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, ori dispozițiile art. 100 din această lege

reglementează drepturile și obligațiile autorităților publice și ale

funcționarilor publici în caz de reorganizare a autorităților publice.

În cazul de față, a

reținut instanța că temeiul legal al reorganizării Gărzii Financiare nu este

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci O.U.G. nr. 229/2008

privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației

publice. Ordinul organizează executarea acestui din urmă act normativ,

reglementând reducerea cheltuielilor prin reducerea posturilor.

Eliberarea din

funcția publică pe motiv de reorganizare a activității prin reducerea postului

este reglementată de art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.

În consecință, a

concluzionat instanța că atât reorganizarea, cât și eliberarea din funcția

publică au temei legal.

Cu privire la

presupusa încălcare a dispozițiilor H.G. nr. 611/2008 referitor la termenele și

condițiile de examinare, instanța reține că reclamantul nu a indicat termenele

și condițiile avute în vedere și nici dispozițiile legale încălcate, astfel încât

nu a analizat acest motiv.

Referitor la

presupusa discriminare, instanța a constatat că reclamantul pretinde că

scoaterea la examen doar a anumitor posturi discriminează funcționarii publici

supuși examinării și ceilalți funcționari, însă instanța de primă jurisdicție

reține că această critică nu este întemeiată, deoarece examinarea selectivă

(respectiv doar în cazul posturilor care, în urma reorganizării au rămas mai

puține, decât numărul funcționarilor publici care au optat pentru acest post)

nu este discriminatorie, deoarece funcționarii publici din diferite categorii nu

se află în situații similare.

Cu privire la

omisiunea publicării Ordinului de aprobare a Regulamentului în M. Of., a

reținut instanța că apărarea reclamantului se întemeiază pe presupunerea că

Ordinul este un act administrativ cu caracter normativ, teză care nu a fost

primită de instanța de fond, motivat de faptul că Ordinul vizează un număr

determinat de persoane pe deplin identificabile prin nume, funcție, autoritate

în cadrul căreia își desfășoară activitatea, iar aceste caracteristici sunt

specifice actelor administrative cu caracter individual, care produc efecte de

la comunicare, fără să fie necesară publicarea în M. Of.

Cu privire la

competența Președintelui A.N.A.F. de a reglementa structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare și a secțiilor județene, instanța a

constatat că apărarea reclamantului prezintă interes doar în ce privește

competența de reglementare a secției județene Caraș-Severin a Gărzii

Financiare, deoarece numai dreptul său de a ocupa o funcție în cadrul acestei

structuri teritoriale poate fi protejat în condițiile art. 1 din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar verificarea organizării

Comisariatului General sau a celorlalte secții județene excede obiectului

prezentei judecăți.

În aceste limite,

Curtea a constatat că potrivit art. 4 alin. (3) din H.G. nr. 1324/2009 privind

organizarea și funcționarea Gărzii Financiare, „În cadrul structurii

organizatorice a secțiilor județene și a Secției Municipiului București se pot

constitui și alte servicii, birouri, compartimente, respectiv divizii, prin

ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la

propunerea comisarului general. Numărul posturilor de conducere și de execuție

se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, la propunerea comisarului general, potrivit legii”.

Așadar a reținut

instanța că este prevăzut expres în prevederile legale faptul că președintele

A.N.A.F. are competența să stabilească „numărul posturilor de conducere și de

execuție” din cadrul secțiilor județene și, deci, și a secției Caraș-Severin.

Or, Anexa 7.12 din Ordin tocmai aceste posturi le stabilește și, în consecință,

este conformă cu H.G. nr. 1324/2009.

de H.V.I.

În motivarea

recursului se arată că motivele de netemeinicie și nelegalitate sunt prevăzute

de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Arată recurentul că,

prin H.G. nr. 109/2009 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale

de Administrare Fiscală se stabilește modul de organizare și funcționare a

Agenției și că în subordinea acestuia se organizează și funcționează Garda

Financiară ca organ de specialitate și control. A arătat că în H.G. nr. 1324/2009

modificată și completată prin H.G. nr. 566/2011 privind organizarea și funcționarea

Gărzii Financiare se prevede faptul că Președintele Agenției Naționale de

Administrare Fiscală poate să înființeze și alte servicii, birouri sau

compartimente în structura secțiilor județene sau a secției Municipiului

București la propunerea Comisarului General.

Recurentul a arătat

că ordinul atacat nr. 2253 din 23 iunie 2011 este lovit de nulitate absolută,

întrucât Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu are

competența de a emite asemenea dispoziții, respectiv aprobarea structurii

organizatorice a Comisariatului General și a Secțiilor Județene.

Recurentul mai arată

că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 alin. (4)

din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea Gărzii Financiare, modificată prin

H.G. nr. 566/2011, arătând că structura organizatorică a Gărzii Financiare,

inclusiv a secțiilor județene și ale municipiului București se stabilește prin

act normativ, impunându-se astfel publicarea sa în M. Of. partea I, pentru a

produce efecte juridice conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte a

reținut că actul atacat a fost emis în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (3)

din H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și funcționarea Gărzii Financiare în

conformitate cu care președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală

are competența să stabilească numărul posturilor de conducere și de execuție

din cadrul secțiilor județene, fiind în mod corect emis ordinul atacat ce

vizează funcțiile din cadrul secției Caraș-Severin.

Înalta Curte

apreciază că este neîntemeiată susținerea recurentului-reclamant potrivit

căreia Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011, care nu a fost publicat în

M. Of. al României, este lipsit de efecte juridice.

Înalta Curte reține

că, în cauza dedusă judecății, Ordinul nr. 2253/2011 privind structura

organizatorică și statele de funcții ale Gărzii Financiare este un act

administrativ individual, referindu-se la structura și competențele acestei

instituții și prin el nu se instituie norme juridice care să reglementeze

situații juridice cu caracter de generalitate, impersonale.

În fapt, prin Ordinul

nr. 2253/2011 al Președintelui A.N.A.F. s-a aprobat structura organizatorică a

Comisariatului General al Gărzii Financiare, a secțiilor județene și a Secției

Municipiului București, repartizarea numărului maxim de posturi aprobat pentru

Garda Financiară, statele de funcții pentru Comisariatul General al Gărzii

Financiare, secțiile județene și Secția Municipiului București, precum și

Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare

profesională a funcționarilor publici din cadrul instituției.

Astfel, în mod corect

prima instanța a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1)

din Legea nr. 24/2000, cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de

un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul

ordinului invocat în speță.

Devin astfel

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M.

Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și

cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și

de organele administrației publice centrale de specialitate.", precum și

dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru

aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru

elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în

vederea adoptării/aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte

acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu

caracter individual”.

Înalta Curte reține

că prin preavizul comunicat la data de 23 iunie 2011, recurentului-reclamant i

s-a adus la cunoștință, în esență, că funcția publică în care era numit a fost

supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice

începând cu data comunicării respectivului preaviz, potrivit prevederilor art. 99

alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, (r2), cu modificările și

completările ulterioare și că, poate opta pentru numirea în una din funcțiile

publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii

Structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 al președintelui

A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr. 188/1999.

Totodată, în preaviz

s-a arătat că lista funcțiilor publice de execuție vacante, pentru care

reclamantul putea opta potrivit noii structuri organizatorice aprobată, va fi

publicată pe site-ul Gărzii Financiare și site-ul Agenției Naționale de

Administrare Fiscală și afișată la avizierul Comisariatului General și al

secțiilor teritoriale ale Gărzii Financiare.

În conținutul

aceluiași preaviz, s-a precizat că Ordinul nr. 2253/2011 a fost afișat pe

site-ul Gărzii Financiare și site-ul Agenției Naționale de Administrare Fiscală

și la avizierul Comisariatului General și al secțiilor teritoriale ale Gărzii

Financiare.

Mai mult decât atât,

recurentul-reclamant a optat pentru ocuparea unei funcții publice vacante

corespunzătoare din cadrul Gărzii Financiare, potrivit noii structuri

organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011 și a participat la examenul

de testare profesională, fiind declarat respins.

Înalta Curte reține

că în conformitate cu dispozițiile art. 11 din H.G. nr. 566/2011 pentru

modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 1324/2009 privind

organizarea și funcționarea Gărzii Financiare: "(1) Încadrarea personalului

în limita numărului de posturi și în noua structură organizatorică se face în

condițiile legii, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a

prezentei hotărâri. (2) Până la data expirării termenului prevăzut la alin. (1),

activitatea Gărzii Financiare este supusă dispozițiilor cuprinse în actele

normative privind organizarea și funcționarea acesteia, în vigoare până la data

intrării în vigoare a prezentei hotărâri”.

Așadar, potrivit

acestei dispoziții tranzitorii, până la expirarea termenului de 45 de zile

pentru încadrarea personalului în limita numărului de posturi și în noua

structură organizatorică, activitatea Gărzii Financiare este supusă

dispozițiilor cuprinse în actele normative privind organizarea și funcționarea

acesteia, în vigoare până la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri,

respectiv dispozițiile H.G. nr. 1324/2009, în forma de până la data apariției

H.G. nr. 566/2011.

Potrivit art. 3 alin.

(4) din H.G. nr. 1324/2009 (forma anterioară apariției H.G. nr. 566/2011):

„Comisarul general numește, angajează, promovează, sancționează și eliberează

din funcție, în condițiile legii, personalul de execuție din Comisariatul

General, precum și personalul de conducere din Comisariatul General și

comisarii șefi divizie din secțiile județene și Secția Municipiului București,

cu avizul conform al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală,

cu excepția comisarului general prim-adjunct și comisarilor generali adjuncți,

care sunt numiți prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare

Fiscală, cu avizul conform al ministrului finanțelor publice”.

Deci, potrivit formei

textului art. 3 alin. (4) în vigoare la momentul emiterii preavizului nr. 801533

din 23 iunie 2011, Comisarul General numește, angajează, promovează,

sancționează și eliberează din funcție, în condițiile legii, personalul de

execuție din Comisariatul General, nu și personalul de execuție din cadrul

secțiilor județene. Forma modificată a textului art. 3 alin. (4) din H.G. nr. 1324/2009,

potrivit dispoziției tranzitorii prevăzute de art. 11 din H.G. nr. 566/2011, a

devenit incidentă în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a H.G.

nr. 566/2011, termen care nu se împlinise la data emiterii preavizului nr. 801533

din 23 iunie 2011.

În consecință, în mod

corect a fost emis preavizul menționat anterior de către Garda Financiară –

Secția județeană Caraș-Severin, în condițiile în care recurentul-reclamant

ocupa o funcție publică de execuție în cadrul acelei instituții, astfel cum în

mod corect a reținut și instanța de fond.

Înalta Curte reține

că, atât preavizul, cât și decizia de eliberare din funcție, au fost emise de

persoana care avea competența legală de emitere la data de 23 iunie 2011,

respectiv 22 iulie 2011 (Decizia nr. 34 de eliberare din funcția publică

teritorială de execuție de comisar clasa I, grad profesional superior la Garda

Financiară - Secția Județeană Caraș-Severin a domnului H.V.I.).

Înalta Curte

apreciază că necesitatea reorganizării unei instituții este un aspect ce ține de

oportunitatea și nu de legalitatea emiterii unui act administrativ, or, în

contextul prezentei cauze, aspectele ce țin de oportunitatea emiterii actului

administrativ nu sunt de natură să antreneze anularea actului.

Prin H.G. nr. 566/2011

pentru modificarea și completarea H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea și

funcționarea Gărzii Financiare, a fost redus numărul de posturi al acestei

instituții de la 1805 la 1092, structura organizatorică a Gărzii Financiare și

a structurilor din cadrul acestei instituții fiind stabilită în funcție de

posturile necesare pentru o bună desfășurare a activității Gărzii Financiare.

Art. 99 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 188/1999, republicată, (r2), cu modificările și completările

ulterioare, prevede:

„(1) Persoana care are

competența legală de numire în funcția publică va dispune eliberarea din

funcția publică prin act administrativ, care se comunică funcționarului public

în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:

b) autoritatea sau

instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității,

prin reducerea postului ocupat de funcționarul public; [.]".

Dispozițiile art. 99 alin.

(5) din același act normativ reglementează că în cazul prevăzut la alin. (1) lit.

b), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice

există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligația de a le

pune la dispoziția funcționarilor publici.

Potrivit

dispozițiilor art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, în situația reorganizării și în cazul în care există mai mulți

funcționari publici care optează pentru aceeași funcție publică, se organizează

examen de către autoritatea publică.

În prezenta cauză,

prin preaviz i s-a comunicat recurentului-reclamant faptul că funcția publică

în care era numit a fost supusă reorganizării, că i se acordă un preaviz de 30

de zile calendaristice, începând cu data comunicării respectivului preaviz,

potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999,

(r2), cu modificările și completările ulterioare, și că putea opta pentru

numirea în una din funcțiile publice vacante corespunzătoare din cadrul Gărzii

Financiare, potrivit noii structuri organizatorice aprobată prin Ordinul nr. 2253/2011

al președintelui A.N.A.F., conform art. 99 alin. (5) și alin. (7) din Legea nr.

188/1999.

Față de

considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că prin reorganizarea

care a avut loc la nivelul Gărzii Financiare nu s-a procedat la reducerea unui

post ca urmare a modificărilor aduse atribuțiilor de serviciu și nici nu ne

aflăm în vreuna din celelalte situații prevăzute de art. 100 alin. (1) din

Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările și completările ulterioare, ci

a avut loc o reorganizare prin reducerea numărului de posturi, cu obligarea la

încadrarea în cheltuielile bugetare alocate. În această situație erau incidente

prevederile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, în conformitate cu care

trebuia organizat examen, în situația în care existau mai multe persoane care

optaseră pentru ocuparea aceleiași funcții publice.

Prin urmare, văzând

dispozițiile art. 32 din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul

Gărzii Financiare Comisariatul General, secțiile județene și Secția

Municipiului București ale Gărzii Financiare, ale căror funcții au fost supuse

reorganizării, anexa 8 la Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2253/2011,

statuează că: „Numirile în funcțiile publice pentru care au optat candidații se

fac ca urmare a rezultatelor obținute la examenul de testare

profesională".

Totodată, art. 31 din

același Regulament, prevede: „În situația în care participanții la examinare

obțin un punctaj peste punctajul minim stabilit, funcționarul public care a

obținut cel mai mare punctaj va fi numit pe funcția publică pentru care a

susținut examinarea."

Față de cele arătate

anterior, Înalta Curte constată că susținerile și criticile

recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea

instanței de fond va fi menținută de instanța de control judiciar ca temeinică

și legală.

Pentru aceste motive,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de H.V.I. împotriva sentinței nr. 236 din 9 aprilie 2012 a Curții de

Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2013.