Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.06.2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2015

HOTĂRÂRE
24.06.2015
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul S.S.M. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.A.F. și Garda Financiară-Comisariatul General pentru a se dispune anularea preavizului emis de Garda Financiară, secția teritorială Vâlcea la 23 iunie 2011, anularea, respectiv constatarea nulității concursului organizat de pârâte în perioada 11-16 iulie 2011, anularea deciziei din 18 august 2011 emisă de pârâta Garda Financiară-Comisariatul General și obligarea pârâtelor la reintegrarea sa în funcția publică deținută și la plata despăgubirilor materiale reprezentând drepturile salariale cuvenite începând cu 22 august 2011 și până la reintegrare, precum și la plata daunelor morale în sumă de 15.000 RON.

2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 496 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului S.S.M. față de pârâta Garda Financiară-Comisariatul General, și pentru lipsa calității procesuale pasive față de pârâta A.N.A.F. A reținut instanța, în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.N.A.F., că, chiar dacă reclamantul a criticat și Ordinul nr. 2253/2011, nu a înțeles să solicite anularea acestuia, respectiv a Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici din cadrul Gărzii Financiare-Comisariatul General, și că examenul efectiv a fost organizat potrivit acestui regulament de către Comisariatul General al Gărzii Financiare pentru secțiile județene.

În rest, a apreciat instanța, în esență, că nu a avut loc o vătămare a drepturilor reclamantului câtă vreme toate posturile ce au fost aprobate în cadrul Gărzii Financiare au fost publicate, iar ocuparea lor s-a făcut după procedura stabilită prin ordin, fără să se dovedească rămânerea unor posturi vacante, după încheierea procedurii de reorganizare și finalizare a concursului. 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul S.S.M. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că instanța de fond nu a soluționat cauza pe fond în ceea ce privește anularea preavizului și nulitatea concursului.

A susținut recurentul-reclamant că, în ceea ce privește preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiară, secția teritorială Vâlcea, Curtea de Apel Pitești a apreciat în mod greșit că acesta nu are caracterul unui act administrativ, pentru că acesta modifică raportul juridic preexistent între funcționarul public și instituția publică care emite preavizul. Referitor la Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., a arătat că acesta este un act administrativ individual, în mod greșit instanța de fond considerând că acesta produce efecte chiar dacă nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

A mai apreciat recurentul că în mod eronat instanța de fond a statuat că reorganizarea realizată de intimate este o reorganizare a activității prin reducerea de posturi și nu o reorganizare a instituției și că, la data eliberării sale din funcție, nu ar fi existat funcții publice vacante, și că a nu ar putea solicita anularea concursului organizat, atât timp cât există o procedură specială privind contestarea acestui concurs, instituită prin Ordinul nr. 2253/2011 al A.N.A.F. 4. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea prezentului recurs, în raport cu dispozițiile art. IV și art. XXIII din Legea nr. 2/2013, urmează a analiza cu prioritate, aspectul privind competența materială a instanței. În prealabil, instanța constată că, prin O.U.G.

nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității A.N.A.F., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389/29.06.2013, A.N.A.F. s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează. Înalta Curte reține că acțiunea dedusă judecății de către reclamantul S.S.M. se circumscrise în totalitate dispozițiilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, „Art.

109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: „Art. 109 Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”. Conform art. XXIII din legea menționată: „(1) Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.

(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel. (3) Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale. (4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-alin. (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanțele devenite competente să le judece.”.

În cauză, fiind vorba despre un litigiu, având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, aflat în stadiul recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data schimbării competenței instanței legal învestite, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/1999, modificată, competența materială de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

D E C I D E Trimite spre competentă soluționare la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de S.S.M. împotriva sentinței civile nr. 496 din 21 decembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 iunie 2015.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 122/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 04 august 2011, reclamantul H.V.I. în c
ÎCCJ 2013-01-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 273/2013
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II - a civilă, de contencios administrati
ÎCCJ 2012-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1549/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 248/ CA din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea form
ÎCCJ 2012-12-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5262/2012
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată la data de 15 noiembrie 2011,reclamanții N.N.C. și B.P.C. în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fi
ÎCCJ 2011-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5650/2011
53/2011 și-a produs efectele, iar pe fond, a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute a fi îndeplinite cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 privind contenciosul administrativ. S-a arătat că prin H.G. nr. 566/20
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă