ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 104 din 19 octombrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, l- a condamnat inculpatul Ș.A.S. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicare art. 320 1 C. proc. pen., cu executare în regim de detenție, menținând starea de arest și deducând prevenția de la 12 februarie 2011 la zi. Inculpatul a fost obligat să plătească cu titlu de daune morale câte 15.000 euro către părțile civile R.D., R.E. și C.M. S-a constatat achitarea integrală a pretențiilor materiale ale părților civile R.D., R.E., C.M. și Spitalul Județean de Urgență Bistrița. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 11 februarie 2011, în jurul orei 23,00, victima R.P.

însoțit de martorii U.L.R., C.S. și D.A., precum și inculpatul Ș.A.S. împreună cu martorul C.S. s-au deplasat la barul „M.E." din municipiul Bistrița, unde după o oră a venit și martora B.O.C., prietena inculpatului, care avusese anterior o relație cu martorul D.A. Sesizând că în bar se afla și martorul D.A., inculpatul, care avusese un conflict cu acesta generat de faptul că o aborda în continuare pe martora B.O.C., deși nu mai erau prieteni, a încercat să se împăca cu martorul care însă a refuzat. La un moment dat, martorul D.A. i-a expediat martorei un B.O.C. un sms prin care o întreba „Mă duci scurt până acasă?", ulterior primirii mesajului aceasta împreună cu inculpatul au plecat și o dată ajunși în mașină i-a povestit prietenului său cele întâmplate, motiv pentru care inculpatul s-a reîntors în bar, fiind secondat de martoră.

Găsindu-l pe martorul D.A., inculpatul l-a luat de după gât, l-a scos afară, ducându-l în parcare la autoturismul martorei B.O.C., unde l-a împins și i-a făcut reproșuri cu privire la mesajul trimis, timp în care s-au apropiat de ei martorul S.D. și victima R.P. care au intervenit pentru a-i împiedica să se bată, victima punând chiar mâna pe inculpat, moment în care acesta a împins-o cu pieptul, îndreptându-se astfel înspre un șanț aflat la marginea parcării. Victima și inculpatul s-au împins reciproc, iar la un moment dat acesta din urmă i-a aplicat lui R.P. o puternică lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă, care l-a destabilizat, imediat căzând pe spate în șanț, fiind secondat de inculpatul care s-a dezechilibrat și a căzut peste victimă, ridicându-se rapid în picioare.

Ieșind din șanț, inculpatul Ș.A. l-a văzut în apropriere pe martorul D.A., motiv pentru care a intenționat să continue conflict, însă au intervenit martorul S.D.H. și alte persoane strânse la fața locului, care au pus capăt incidentului, astfel că, la insistențele acestora, inculpatul a urcat în autoturismul martorei B.O.C. plecând. Victima care ieșise din canal s-a ghemuit lângă un autoturism fiindu-i rău, motiv pentru care martorul D.A. a ridicat-o și a dus-o în bar pentru a-l căuta pe martorul U.L.R., împreună urmând să o ducă acasă. În timp ce martorul D.A.

îl căuta pe martorul U.L.R., victima, căzând pe jos, a fost ridicată și dusă la un taxi de persoane necunoscute, fiind transportată inițial înspre domiciliul de martorul M.O.V., șoferul autoturismului, împreună cu ceilalți doi martori, iar, întrucât pe drum starea acesteia s-a înrăutățit aspect rezultat din faptul că „gemea" și „horcăia", a fost condusă la Spitalul Județean de Urgență Bistrița, unde a suferit o intervenție chirurgicală, ocazie cu care a decedat. Conform raportului de expertiză medico-legală SML Bistrița rezultă că moartea victimei R.P. a fost violentă, datorându-se unei hemoragii interne masive, consecutivă unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco- abdominal, leziunea tanatogeneratoare directă din zona abdomen - ficat putând fi produsă prin lovire directă cu un corp dur, fiind exclusă posibilitatea producerii prin lovire și comprimare a regiunii descrise prin căderea agresorului pe fața ventrală a victimei în timpul altercației.

Raportul de autopsie dispus ulterior în cauză a constatat că moartea lui R.P. s-a datorat hemoragiei interne masive consecutiv dilacerării hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal, dilacererea și leziunea tanatogeneratoare producându-se cel mai probabil prin lovire directă cu corp dur (pumn, genunchi, picior etc.), concluziile acestuia fiind confirmate și de suplimentul de expertiză medico-legală efectuat la solicitarea inculpatului. Ulterior sesizării instanței cu rechizitoriu, s-a depus la dosar „Nota Expertală", întocmită de expertul medico-legal D.P.M., medic primar legist în cadrul I.M.L.

Cluj-Napoca, căruia parchetul i-a permis să asiste la efectuarea expertizei medico-legală, potrivit căreia moartea victimei a fost violentă și cauzată de hemoragia internă prin ruptură hepatică, leziunile tanatogeneratoare (ruptura și dilacerarea hepatică), precum și cele toracice (hemopneumontoracele), consecință a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă (cădere pe fundul șanțului) urmată de compresiune între corpul „agresorului" și planul dur al solului, fiind exclusă producerea unor leziuni pe o suprafață atât de extinsă și de o astfel de gravitate printr-o singură lovitură de pumn, întrucât chiar dacă s-ar accepta că ar fi fost aplicată cu o intensitate suficientă pentru a produce leziuni atât de grave (dilacerare hepatic), ar interesa o suprafață mult mai mică și în mod obligatoriu ar trebui să fie însoțită de leziuni ale părților moi ale peretelui abdominal (țesut celular, perete muscular ), de tipul infiltratelor sanguine.

Prima instanță a constatat că doar martora B.O.C. a surprins integral incidentul, ceilalți martori audiați relatând doar secvențe sau momente izolate care însă coroborate conduc la concluzia că victima a fost la început împinsă cu pieptul de către inculpat până lângă marginea șanțului, unde acesta i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona abdominală dreaptă, în urma căreia s-a dezechilibrat și a căzut în șanț pe spate, imediat deasupra ei căzând și inculpatul, care probabil a alunecat din cauza ghețușului de la marginea șanțului și s-a ridicat și a ieșit imediat din șanț, fără să o mai agreseze, variantă care nu a fost exclusă nici de declarațiile inculpatului.

S-a mai reținut că în raport de concluziile „Notei Expertală", leziunea tanatogeneratoare (ruptura și dilacerarea hepatică) precum și leziunile toracice (hemopneumontoracele), consecință a leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie, dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă (cădere pe fundul șanțului ), urmată de compresiune între corpul „agresorului" și planul dur al șanțului, fiind exclusă producerea unor leziuni pe corpul victimei, pe suprafața atât de extinsă și de o astfel de gravitate, prin aplicarea unei singure lovituri de pumn, motiv pentru care s-a apreciat că activitatea inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

În acest context s-a arătat că inculpatul Ș.A.S. a lovit victima, un tânăr în vârstă de 22 de ani, cu constituție scheletică, cu pumnul, în zona abdominală dreaptă, cauzându-i astfel o hemoragie internă masivă prin ruptură hepatică, care a dus în scurt timp la deces, acțiune violentă caracterizată cu intenția de a cauza o suferință neînsemnată, dar al cărei rezultat, respectiv moartea victimei, s-a datorat depășirii acestei intenții, deci culpei. În raport de circumstanțele concrete în care s-a derulat agresiunea exercitată de inculpat, instanța de fond a apreciat că în plan subiectiv inculpatul nu a urmărit să ia viața victimei, ci doar să-i aplice o corecție pentru faptul că a intervenit în conflictul pe care-l avea cu martorul D.A., acesta nemaifiind în măsură, pe fondul consumului de alcool și al drogurilor, să-și controleze comportamentul impulsiv, reacționând cu disproporționat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret și circumstanțele de comitere a faptei, urmările cauzate și datele care caracterizează persoana inculpatului, care s-a judecat conform procedurii simplificate a recunoașterii de vinovăție. Deși instanța de fond a constatat că inculpatul este infractor primar, a avut o poziție sinceră, plătind valoarea despăgubirile civile pretinse de părțile civile, nu a reținut circumstanțe atenuante în favoarea acestuia în condițiile în care în mai multe rânduri inculpatul a fost sancționat contravențional pentru fapte de violență, a uzat de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală, schimbându-și atitudinea abia în cursul cercetării judecătorești ca urmare a faptului că declarațiile martorilor oculari susțineau vinovăția sa, motiv pentru care a invocat aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., iar achitarea cheltuielilor de spitalizare și a daunelor materiale nu sunt suficiente pentru a coborî pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege în raport de gravitatea faptei.

S-a constatat că trăsăturile native inculpatului sunt caracterizate prin altruism, preocupări cu caracter umanitar, acesta participând în calitate de salvamontist la salvarea vieților omenești, dar și că a manifestat regret pentru fapta comisă, fără însă ca aceste împrejurări să înlăture faptul că un tânăr de 22 de ani a fost ucis pentru că a intervenit cu bună credință, nerecurgând la acte violente, în scopul aplanării conflictului dintre prietenului său și inculpat, care la data incidentului se afla sub influența alcoolului și a drogurilor potrivit raportului de constatare medico-legal din 9 martie 2011. Sub aspectul laturii civile, în raport de suferințele psihice provocate părților civile prin moartea victimei, instanța de fond a obligat inculpata la plata de daune morale către acestea, dar nu în cuantumul solicitat întrucât le-a apreciat ca fiind exagerate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, părțile civile R.D., R.E. și C.M. și inculpatul Ș.A.S. Părțile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat deoarece zona vizată, intensitatea loviturilor erau apte să producă moartea victimei cu atât mai mult cu cât inculpatul avea un fizic mult mai dezvoltat decât aceasta, fiind boxer, iar în subsidiar, majorarea pedepsei date fiind circumstanțele agravante în care s-a comis fapta, respectiv în loc public, sub influența băuturilor alcoolice și a unor substanțe stupefiante și de o persoană care a mai fost sancționată contravențional pentru acte de violență. Inculpatul a solicitat redozarea pedepsei ca urmare a incidenței circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. b) C. pen., cu consecința suspendării executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 216/A din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori a admis apelul părților civile R.D., R.E. și C.M., a desființat în parte, pe latură civilă, hotărârea atacată și rejudecând, a majorat cuantumul daunelor morale acordate de la câte 15.000 euro la câte 25.000 euro sau echivalentul în lei data plății către părților civile R.D., R.E. și C., menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale și starea de arest a inculpatului, deducând prevenția la zi și respingând ca nefondat apelul acestuia. Instanța de apel a constatat că la termenul din 05 octombrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești inculpatul a declarat că recunoaște fapta așa cum a fost reținută în sarcina sa rechizitoriu, astfel că în mod corect s-a stabilit că sunt incidente dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen., iar starea de fapt necontestată a fost amplu expusă în baza probelor administrate la urmărire penală, respectiv nota expertală întocmită de dr. D.P.M., medic primat legist în cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, raportul de constatare medico - legală, declarațiile martorilor oculari și cele ale inculpatului. S-a mai reținut că și încadrarea juridică dată faptei inculpatului este legală și temeinică întrucât din probele administrate rezultă cu certitudine că acesta nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, în condițiile în care a aplicat doar o lovitură cu pumnul în zona ficatului, apoi, alunecând pe gheață, a căzut într-un șanț peste victimă.

S-a constatat că pedeapsa a fost just individualizată având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, atitudinea de recunoaștere materializată în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime prin aplicarea procedurii simplificate, vârsta relativ apropiată dintre victimă și inculpatul, concluziile referatului de evaluare și al raportului de asistență psihologică, achitarea integrală a daunelor materiale, dar și caracterul violent al inculpatului care a fost sancționat contravențional pentru acte de violență și care este consumator de băuturi alcoolice și de substanțe stupefianta. În aceste condiții s-a apreciat că în mod corect nu au fost aplicate circumstanțe atenuante.

Sub aspectul cuantumului daunelor morale s-a considerat că se impune majorarea acestora în raport de disponibilitatea inculpatului de a le achita și de practica judiciară în materie, la stabilirea acestora fiind necesare criterii obiective ca situația materială a victimei, contribuția la veniturile familiei, dar și posibilitățile inculpatului pentru a nu se ajunge la o îmbogățire iară justă cauză a părților civile, motiv pentru care s-au acordat câte 25.000 euro către fiecare parte civilă. Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen, recurs părți civile R.D., R.E. și C.M. și inculpatul Ș.A.S. Părțile civile au criticat greșita încadrarea juridică dată faptei, întrucât din circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, obiectul vulnerant, intensitatea loviturii, zona vizată, rezultă că acțiunea inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Au mai arătat că în raport de gravitatea faptei, urmarea produsă și gradul de pericol social concret ridicat, dar și de caracterul violent al inculpatului se impune majorarea cuantumului pedepsei, dar și a daunelor morale dat fiind și prejudiciu psihic pe care l-au suferit. Inculpatul Ș.A.S. a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege având în vedere poziția de recunoaștere, recuperarea prejudiciului, comportamentul avut în societate și pregătirea profesională, cu consecința suspendării executării pedepsei într-una din modalitățile reglementate de legea penală. Examinând hotărârea atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 17, 14 și 18 C. proc.

pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de părți civile R.D., R.E. și C.M. și inculpat Ș.A.S., ca nefondate pentru următoarele considerente: Spre deosebire de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție directă sau indirectă, infracțiunea de vătămări cauzatoare de moarte se săvârșește cu praeterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de lovire și culpă în ce privește rezultatul. La stabilirea intenției cu care s-a acționat trebuie avute în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit, zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea acestora, precum și gravitatea leziunilor produse.

În speță, în raport de împrejurările comiterii faptei și urmările produse, înalta Curte constată că inculpatul Ș.A.S. a acționat cu intenția de a lovi victima, moartea acesteia fiind un rezultat care a depășit intenția sa. Astfel, mesajul trimis de martorul D.A. prietenei inculpatului Ș.A.S. a generat un conflict spontan între cei doi, care s-au împins reciproc în parcarea barului, ulterior intervenind victima în scopul de a pune capăt incidentului, moment în care inculpatul a împins-o cu pieptul spre marginea șanțului și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă, care a destabilizat-o, aceasta căzând pe spate în șanț, fiind urmată de inculpatul care a alunecat pe gheață și s-a prăbușit peste victimă.

Lovirea victimei cu pumnul în zona abdominală dreaptă nu implică previziunea probabilității proiectării acesteia cu în șanț și a alunecării inculpatului peste ea, întrucât nici modul și mijlocul utilizat pentru executarea loviturii, nici regiunea în care s-a aplicat nu sunt de natură, în cazuri obișnuite, să conducă la producerea decesului. Prin urmare, este evident că moartea victimei a fost cauzată de inculpatul Ș.A.S. care a acționat cu intenție depășită, întrucât i-a aplicat cu intenție lovitura din zona abdominală, dar nu a prevăzut din culpă rezultatul survenit, motiv pentru care, înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., activitatea inculpatului circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. Verificând motivul de recurs privind cuantumul daunelor morale, înalta Curte consideră că părțile civile au criticat în realitate greșita soluționare a laturii civile, împrejurare care se încadrează formal în dispozițiile de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ceea ce privește daunele materiale, iar nu și cele morale, care sunt stabilite de instanțele învestite cu judecarea fondului în urma propriului proces de apreciere a tuturor circumstanțelor cauzei, și numai în măsura în care se constată existența unei grave erori de fapt sub aspectul laturii civile, concretizată într-o contradicție evidentă, esențială si necontroversată între probele administrate si cele reținute de instanțele inferioare.

Or, în speță nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. în condițiile în care părți civile R.D., R.E. și C.M. critică cuantumul redus al daunelor morale ce i-au fost acordate de instanța de prim control judiciar, întrucât stabilirea prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului, respectiv fratelui și cuantificarea în bani este o chestiune de apreciere, fiind atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, neputând fi pusă în discuție în calea de atac a recursului. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înăuntrul limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a proporționaliza pedeapsa în raport cu celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă scopul prevăzut în art. 52 C. pen. Astfel, înalta Curte constată că, în cauză, instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Ș.A.S. atât sub aspectul cuantumului cât și sub cel al modalității de executare, cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a împrejurărilor în care s-a comis activitatea infracțională, cât și a datelor care caracterizează persoana acestuia.

A fost avută în vedere gravitatea faptei ce rezidă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, importanța valorilor sociale lezate prin comiterea acesteia, respectiv integritatea și viața persoanei, urmarea produsă (decesul victimei), dar și caracterul agresiv al inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a fost anterior, în mai multe rânduri, sancționat contravențional pentru acte de violență, precum și faptul că a acționat sub influența băuturilor alcoolice și a stupefiantelor, așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar. În acest context, înalta Curte apreciază că lipsa condamnărilor penale, recuperarea prejudiciului material, activitatea de salvamontist desfășurată, care implică salvarea de vieți nu se înfățișează ca elemente suficient de relevante pentru a justifica reducerea pedepsei sub minimul special, cu consecința schimbării modalității de executarea, în raport de gravitatea și natura infracțiunii.

De altfel, poziția de recunoaștere a faptei de către inculpatul Ș.A.S. a fost deja valorificată la momentul individualizării prin stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege în condițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen. În plus, datele nefavorabile care caracterizează persoana inculpatului, respectiv sancțiunile contravenționale aplicate pentru acte de violență, consumul băuturilor alcoolice și de substanțe stupefiante au fost deja avute în vedere ca elemente de agravare a tratamentului sancționator, în condițiile în care nu s-a stabilit o pedeapsă cel puțin egală cu minimul special, astfel cum a fost redus conform dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., care ar fi permis suspendarea executării pedepsei.

În consecință, față de considerentele dezvoltate anterior, înalta Curte apreciază că nu se justifică stabilirea unor sancțiuni penale mai severe așa cum au solicitat părțile civile, dar nici mai blândă, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, fiind apte să asigure reeducarea inculpatului Ș.A.S. și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând, așadar, că, în cauză, nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14, 17 și 18 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile R.D., R.E. și C.M. și inculpatul Ș.A.S., deducând prevenția la zi pentru inculpat. Având în vedere că recurenții sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții părți civile R.D., R.E. și C.M. și recurentul inculpat Ș.A.S. împotriva deciziei penale nr. 216/A din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat Ș.A.S., durata reținerii și a arestării preventive a acestuia, de la 12 februarie 2011 la 22 martie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.