ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 872/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 104 din 19

octombrie 2011, Tribunalul Bistrița Năsăud, l-

a

condamnat inculpatul Ș.A.S. la 5 ani închisoare pentru

infracțiunea

prevăzută de art. 183 C. pen. cu aplicare art. 320

1

C. proc. pen.,

cu executare în regim de detenție, menținând starea de arest și deducând

prevenția de la 12

februarie 2011 la zi.

Inculpatul a fost obligat să plătească

cu titlu de daune morale câte 15.000 euro către părțile civile R.D., R.E. și C.M.

S-a constatat achitarea integrală a

pretențiilor materiale ale părților civile R.D., R.E., C.M. și Spitalul

Județean de Urgență Bistrița.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 11 februarie 2011, în

jurul orei 23,00, victima R.P. însoțit de martorii U.L.R., C.S. și D.A., precum

și inculpatul Ș.A.S. împreună cu martorul C.S. s-au deplasat la barul „M.E."

din municipiul Bistrița, unde după o oră a venit și martora B.O.C., prietena

inculpatului, care avusese anterior o relație cu martorul D.A.

Sesizând că în bar se afla și martorul

D.A., inculpatul, care avusese un conflict cu acesta generat de faptul că o

aborda în continuare pe martora B.O.C., deși nu mai erau prieteni, a încercat

să se împăca cu martorul care însă a refuzat.

La un moment dat, martorul D.A. i-a

expediat martorei un B.O.C. un sms prin care o întreba „Mă duci scurt până

acasă?", ulterior primirii mesajului aceasta împreună cu inculpatul au

plecat și o dată ajunși în mașină i-a povestit prietenului său cele întâmplate,

motiv pentru care inculpatul s-a reîntors în bar, fiind secondat de martoră.

Găsindu-l pe martorul D.A., inculpatul

l-a luat de după gât, l-a scos afară, ducându-l în parcare la autoturismul

martorei B.O.C., unde l-a împins și i-a făcut reproșuri cu privire la mesajul

trimis, timp în care s-au apropiat de ei martorul S.D. și victima R.P. care au

intervenit pentru a-i împiedica să se bată, victima punând chiar mâna pe

inculpat, moment în care acesta a împins-o cu pieptul, îndreptându-se astfel

înspre un șanț aflat la marginea parcării. Victima și inculpatul s-au împins

reciproc, iar la un moment dat acesta din urmă i-a aplicat lui R.P. o puternică

lovitură cu pumnul în zona abdominală dreaptă, care l-a destabilizat, imediat

căzând pe spate în șanț, fiind secondat de inculpatul care s-a dezechilibrat și

a căzut peste victimă, ridicându-se rapid în picioare.

Ieșind din șanț, inculpatul Ș.A. l-a

văzut în apropriere pe martorul D.A., motiv pentru care a intenționat să

continue conflict, însă au intervenit martorul S.D.H. și alte persoane strânse

la fața locului, care au pus capăt incidentului, astfel că, la insistențele

acestora, inculpatul a urcat în autoturismul martorei B.O.C. plecând.

Victima care

ieșise din canal s-a ghemuit lângă un autoturism fiindu-i rău, motiv

pentru care martorul D.A. a ridicat-o

și a dus-o în bar pentru a-l căuta pe martorul U.L.R., împreună urmând să o

ducă acasă.

În timp ce

martorul D.A. îl căuta pe martorul U.L.R., victima,

căzând pe jos, a fost ridicată și dusă

la un taxi de persoane necunoscute, fiind transportată inițial înspre

domiciliul de martorul M.O.V., șoferul autoturismului, împreună cu ceilalți doi

martori, iar, întrucât pe drum starea acesteia

s-a înrăutățit aspect rezultat din faptul că „gemea" și

„horcăia", a fost condusă la

Spitalul Județean de Urgență Bistrița,

unde a suferit o intervenție chirurgicală, ocazie

cu care a decedat.

Conform

raportului de expertiză medico-legală SML Bistrița

rezultă că moartea victimei R.P. a

fost violentă, datorându-se unei hemoragii

interne

masive, consecutivă unei dilacerări hepatice în cadrul unui traumatism toraco-

abdominal,

leziunea tanatogeneratoare directă din zona abdomen - ficat putând fi produsă

prin lovire directă cu un corp dur, fiind exclusă posibilitatea producerii prin

lovire și comprimare a regiunii descrise prin căderea agresorului pe fața

ventrală a victimei în timpul altercației.

Raportul de

autopsie dispus ulterior în cauză a constatat că moartea lui R.P.

s-a datorat hemoragiei interne masive

consecutiv dilacerării hepatice în cadrul unui traumatism toraco-abdominal,

dilacererea și leziunea tanatogeneratoare producându-se cel mai probabil prin

lovire directă cu corp dur (pumn, genunchi, picior etc.), concluziile acestuia

fiind confirmate și de suplimentul de expertiză medico-legală efectuat la

solicitarea inculpatului.

Ulterior sesizării instanței cu

rechizitoriu, s-a depus la dosar „Nota Expertală", întocmită de expertul

medico-legal D.P.M., medic primar legist în cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, căruia

parchetul i-a permis să asiste la efectuarea expertizei medico-legală, potrivit

căreia moartea victimei a fost violentă și cauzată de hemoragia internă prin

ruptură hepatică, leziunile tanatogeneratoare (ruptura și dilacerarea

hepatică), precum și cele toracice (hemopneumontoracele), consecință a

leziunilor pulmonare neconsemnate la autopsie dar confirmate de către examenul

histopatologic, s-au putut produce prin decelare bruscă (cădere pe fundul

șanțului) urmată de compresiune între corpul „agresorului" și planul dur

al solului, fiind exclusă producerea unor leziuni pe o suprafață atât de extinsă

și de o astfel de gravitate printr-o singură lovitură de pumn, întrucât chiar

dacă s-ar accepta că ar fi fost aplicată cu o intensitate suficientă pentru a

produce leziuni atât de grave (dilacerare hepatic), ar interesa o suprafață

mult mai mică și în mod obligatoriu ar trebui să fie însoțită de leziuni ale

părților moi ale peretelui abdominal (țesut celular, perete muscular ), de

tipul infiltratelor sanguine.

Prima instanță a constatat că doar

martora B.O.C. a surprins

integral

incidentul, ceilalți martori audiați relatând doar secvențe sau momente izolate

care însă coroborate conduc la concluzia că victima a fost la început

împinsă cu pieptul de către inculpat până lângă marginea șanțului, unde acesta

i-a aplicat o lovitură puternică cu pumnul în zona abdominală dreaptă, în urma

căreia s-a

dezechilibrat și a căzut în șanț

pe spate, imediat deasupra ei căzând și inculpatul, care probabil a alunecat

din cauza ghețușului de la marginea șanțului și s-a ridicat și a ieșit

imediat

din șanț, fără să o mai agreseze, variantă care nu a fost exclusă nici de

declarațiile inculpatului.

S-a mai

reținut că în raport de concluziile „Notei Expertală", leziunea

tanatogeneratoare (ruptura și dilacerarea hepatică) precum și leziunile

toracice (hemopneumontoracele), consecință a leziunilor pulmonare neconsemnate

la autopsie, dar confirmate de către examenul histopatologic, s-au putut

produce prin decelare bruscă (cădere pe fundul șanțului ), urmată de

compresiune între corpul

„agresorului"

și planul dur al șanțului, fiind exclusă producerea unor leziuni pe corpul

victimei,

pe suprafața atât de extinsă și de o astfel de gravitate, prin aplicarea unei

singure lovituri de pumn, motiv pentru care s-a apreciat că activitatea

inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii de loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte.

În acest context s-a arătat că

inculpatul Ș.A.S. a lovit victima, un tânăr în vârstă de 22 de ani, cu

constituție scheletică, cu pumnul, în zona abdominală dreaptă, cauzându-i

astfel o hemoragie internă masivă prin ruptură hepatică, care a dus în scurt

timp la deces, acțiune violentă caracterizată cu intenția de a cauza o

suferință neînsemnată, dar al cărei rezultat, respectiv moartea victimei, s-a

datorat depășirii acestei intenții, deci culpei.

În raport de circumstanțele concrete

în care s-a derulat agresiunea exercitată de inculpat, instanța de fond a

apreciat că în plan subiectiv inculpatul nu a urmărit să ia viața victimei, ci

doar să-i aplice o corecție pentru faptul că a intervenit în conflictul pe

care-l avea cu martorul D.A., acesta nemaifiind în măsură, pe fondul consumului

de alcool și al drogurilor, să-și controleze comportamentul impulsiv,

reacționând cu disproporționat.

La

individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen., respectiv

limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret și circumstanțele de

comitere a faptei, urmările cauzate și datele care caracterizează

persoana inculpatului, care s-a judecat conform

procedurii simplificate a recunoașterii

de vinovăție.

Deși instanța de fond a constatat că

inculpatul este infractor primar, a avut o poziție sinceră, plătind valoarea

despăgubirile civile pretinse de părțile civile, nu a reținut circumstanțe

atenuante în favoarea acestuia în condițiile în care în mai multe rânduri

inculpatul a fost sancționat contravențional pentru fapte de violență, a uzat

de dreptul la tăcere în faza de urmărire penală, schimbându-și atitudinea abia

în cursul cercetării judecătorești ca urmare a faptului că declarațiile

martorilor oculari susțineau vinovăția sa, motiv pentru care a invocat

aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., iar achitarea

cheltuielilor de spitalizare și a daunelor materiale nu sunt suficiente pentru

a coborî pedeapsa sub limita minimă specială prevăzută de lege în raport de

gravitatea faptei.

S-a constatat că trăsăturile native

inculpatului sunt caracterizate prin altruism, preocupări cu caracter umanitar,

acesta participând în calitate de salvamontist la salvarea vieților omenești,

dar și că a manifestat regret pentru fapta comisă, fără însă ca aceste

împrejurări să înlăture faptul că un tânăr de 22 de ani a fost ucis pentru că a

intervenit cu bună credință, nerecurgând la acte violente, în scopul aplanării

conflictului dintre prietenului său și inculpat, care la data incidentului se

afla sub influența alcoolului și a drogurilor potrivit raportului de constatare

medico-legal din 9 martie 2011.

Sub aspectul laturii civile, în raport

de suferințele psihice provocate părților civile prin moartea victimei,

instanța de fond a obligat inculpata la plata de daune morale către acestea,

dar nu în cuantumul solicitat întrucât le-a apreciat ca fiind exagerate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel, în termen, părțile civile R.D., R.E. și C.M. și inculpatul Ș.A.S.

Părțile civile

au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de

omor calificat deoarece zona vizată,

intensitatea loviturilor erau apte să producă moartea victimei cu atât mai mult

cu cât inculpatul avea un fizic mult mai dezvoltat decât aceasta, fiind boxer,

iar în subsidiar, majorarea pedepsei date fiind circumstanțele agravante în

care s-a comis fapta, respectiv în loc public, sub influența băuturilor

alcoolice și a unor substanțe stupefiante și de o persoană care a mai fost

sancționată contravențional pentru acte de violență.

Inculpatul a solicitat redozarea

pedepsei ca urmare a incidenței circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit.

b) C. pen., cu consecința suspendării executării pedepsei.

Prin decizia penală nr. 216/A din 05

decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori a admis apelul

părților civile R.D., R.E. și C.M., a desființat în parte, pe latură civilă,

hotărârea atacată și rejudecând, a majorat cuantumul daunelor morale acordate

de la câte 15.000 euro la câte 25.000 euro sau echivalentul în lei data plății

către părților civile R.D., R.E. și C., menținând celelalte dispoziții ale

sentinței penale și starea de arest a inculpatului, deducând prevenția la zi și

respingând ca nefondat apelul acestuia.

Instanța de apel a constatat că la

termenul din 05 octombrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești

inculpatul a declarat că recunoaște fapta așa cum a fost reținută în sarcina sa

rechizitoriu, astfel că în mod corect s-a stabilit că sunt incidente

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., iar starea de fapt

necontestată a fost amplu expusă în baza probelor administrate la urmărire

penală, respectiv nota expertală întocmită de dr. D.P.M., medic primat legist

în cadrul I.M.L. Cluj-Napoca, raportul de constatare medico - legală,

declarațiile martorilor oculari și cele ale inculpatului.

S-a mai reținut că și încadrarea

juridică dată faptei inculpatului este legală și temeinică întrucât din probele

administrate rezultă cu certitudine că acesta nu a acționat cu intenția de a

suprima viața victimei, în condițiile în care a aplicat doar o lovitură cu

pumnul în zona ficatului, apoi, alunecând pe gheață, a căzut într-un șanț peste

victimă.

S-a constatat că pedeapsa a fost just

individualizată având în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă

fapta, atitudinea de recunoaștere

materializată

în reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime prin aplicarea procedurii

simplificate,

vârsta relativ apropiată dintre victimă și inculpatul, concluziile referatului

de evaluare și al raportului de asistență psihologică, achitarea integrală a

daunelor materiale, dar și caracterul violent al

inculpatului care a fost sancționat contravențional pentru acte de violență și

care este consumator de băuturi alcoolice și

de substanțe stupefianta.

În aceste

condiții s-a apreciat că în mod corect nu au fost aplicate circumstanțe

atenuante.

Sub aspectul cuantumului daunelor

morale s-a considerat că se impune majorarea acestora în raport de

disponibilitatea inculpatului de a le achita și de practica judiciară în

materie, la stabilirea acestora fiind necesare criterii obiective ca

situația materială a victimei,

contribuția la veniturile familiei, dar și posibilitățile inculpatului pentru a

nu se ajunge la o îmbogățire iară justă cauză a părților civile, motiv pentru

care s-au acordat câte 25.000 euro către fiecare parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat, în termen, recurs părți civile R.D., R.E. și C.M. și inculpatul Ș.A.S.

Părțile civile au criticat greșita

încadrarea juridică dată faptei, întrucât din circumstanțele reale ale

săvârșirii faptei, obiectul vulnerant, intensitatea loviturii, zona vizată,

rezultă că acțiunea inculpatului se circumscrie elementelor constitutive ale

infracțiunii de omor calificat.

Au mai arătat că în raport de

gravitatea faptei, urmarea produsă și gradul de pericol social concret ridicat,

dar și de caracterul violent al inculpatului se impune majorarea cuantumului

pedepsei, dar și a daunelor morale dat fiind și prejudiciu psihic pe care l-au

suferit.

Inculpatul Ș.A.S. a solicitat

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege având în vedere poziția

de recunoaștere, recuperarea prejudiciului, comportamentul avut în societate și

pregătirea profesională, cu consecința suspendării executării pedepsei într-una

din modalitățile reglementate de legea penală.

Examinând hotărârea atacată prin

prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 17, 14 și 18 C.

proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., înalta Curte apreciază recursurile declarate de părți civile R.D., R.E.

și C.M. și inculpat Ș.A.S., ca nefondate pentru următoarele considerente:

Spre deosebire

de infracțiunea de omor, care se comite numai cu intenție directă sau

indirectă, infracțiunea de vătămări cauzatoare de moarte se săvârșește cu

praeterintenție, caracterizată prin intenție în ceea ce privește acțiunea de

lovire și culpă în ce privește rezultatul.

La stabilirea intenției cu care s-a

acționat trebuie avute în vedere, între altele, obiectul vulnerant folosit,

zona spre care au fost îndreptate actele de violență, intensitatea acestora,

precum și gravitatea leziunilor produse.

În speță, în raport de împrejurările

comiterii faptei și urmările produse, înalta Curte constată că inculpatul Ș.A.S.

a acționat cu intenția de a lovi victima, moartea acesteia fiind un rezultat

care a depășit intenția sa.

Astfel, mesajul trimis de martorul D.A.

prietenei inculpatului Ș.A.S. a generat un conflict spontan între cei doi, care

s-au împins reciproc în parcarea barului, ulterior intervenind victima în

scopul de a pune capăt incidentului, moment în care inculpatul a împins-o cu

pieptul spre marginea șanțului și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona

abdominală dreaptă, care a destabilizat-o, aceasta căzând pe spate în șanț,

fiind urmată de inculpatul care a alunecat pe gheață și s-a prăbușit peste

victimă.

Lovirea

victimei cu pumnul în zona abdominală dreaptă nu implică previziunea

probabilității proiectării acesteia cu în șanț și a alunecării inculpatului

peste ea, întrucât nici modul și mijlocul utilizat pentru executarea loviturii,

nici regiunea în

care s-a

aplicat nu sunt de natură, în cazuri obișnuite, să conducă la producerea

decesului.

Prin urmare, este evident că moartea

victimei a fost cauzată de inculpatul Ș.A.S. care a acționat cu intenție

depășită, întrucât i-a aplicat cu

intenție

lovitura din zona abdominală, dar nu a prevăzut din culpă rezultatul survenit,

motiv

pentru care, înalta Curte constată că nu este incident cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., activitatea

inculpatului circumscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunii de

loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Verificând

motivul de recurs privind cuantumul daunelor morale, înalta Curte consideră că

părțile civile au criticat în realitate greșita soluționare a laturii civile,

împrejurare care se încadrează formal

în dispozițiile de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.

Cuantumul despăgubirilor

civile nu poate fi modificat în recurs decât în ceea ce

privește daunele materiale, iar nu și

cele morale, care sunt stabilite de instanțele învestite cu judecarea fondului

în urma propriului proces de apreciere a tuturor circumstanțelor cauzei, și

numai în măsura în care se constată existența unei grave erori de fapt sub

aspectul laturii civile, concretizată într-o contradicție evidentă, esențială

si necontroversată între probele administrate si cele reținute de instanțele

inferioare.

Or, în speță nu este incident cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. în

condițiile în care părți civile R.D., R.E. și C.M. critică cuantumul redus al

daunelor morale ce i-au fost acordate de instanța de prim

control judiciar, întrucât stabilirea

prejudiciului moral suferit în urma decesului fiului,

respectiv fratelui

și cuantificarea în bani este o chestiune de apreciere, fiind atributul

exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt și

de drept, neputând fi pusă în discuție în calea de atac a recursului.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de

dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate

în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana

infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează

răspunderea penală.

Înăuntrul

limitelor pedepsei, definite de legiuitor, rămâne instanței atributul de a

proporționaliza pedeapsa în raport cu

celelalte criterii care caracterizează fapta și făptuitorul, gradul de pericol

concret al acestora, astfel încât sancțiunea să fie capabilă să-și atingă

scopul prevăzut în art. 52 C. pen.

Astfel, înalta Curte constată că, în

cauză, instanțele inferioare au făcut o corectă individualizare a pedepsei

aplicate inculpatului Ș.A.S. atât sub aspectul cuantumului cât și sub cel al

modalității de executare, cu luarea în considerare, în egală măsură, atât a

împrejurărilor în care s-a comis activitatea

infracțională,

cât și a datelor care caracterizează persoana acestuia.

A fost avută în vedere gravitatea

faptei ce rezidă din limitele de pedeapsă prevăzute de lege, importanța

valorilor sociale lezate prin comiterea acesteia,

respectiv integritatea și viața persoanei, urmarea produsă (decesul

victimei), dar și caracterul agresiv al inculpatului care, deși nu este

cunoscut cu antecedente penale, a fost anterior, în mai multe rânduri,

sancționat contravențional pentru acte de violență,

precum și faptul că

a acționat sub influența băuturilor alcoolice și a stupefiantelor, așa cum

rezultă din actele medicale depuse la dosar.

În acest context, înalta Curte

apreciază că lipsa condamnărilor penale, recuperarea prejudiciului material,

activitatea de salvamontist desfășurată, care implică salvarea de vieți nu se înfățișează

ca elemente suficient de relevante pentru a justifica reducerea pedepsei sub

minimul special, cu consecința schimbării modalității de executarea, în raport

de gravitatea și natura infracțiunii.

De altfel, poziția de recunoaștere a

faptei de către inculpatul Ș.A.S. a fost deja valorificată la momentul

individualizării prin stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special

prevăzut de lege în condițiile art. 320 alin. (7) C. proc. pen.

În plus, datele nefavorabile care

caracterizează persoana inculpatului, respectiv sancțiunile contravenționale

aplicate pentru acte de violență, consumul băuturilor alcoolice și de substanțe

stupefiante au fost deja avute în vedere ca elemente de agravare a

tratamentului sancționator, în condițiile în care nu s-a stabilit o pedeapsă

cel puțin egală cu minimul special, astfel cum a fost redus conform

dispozițiilor art. 320 alin. (7) C. proc. pen., care ar fi permis suspendarea

executării pedepsei.

În consecință, față de considerentele

dezvoltate anterior, înalta Curte apreciază că nu se justifică stabilirea unor

sancțiuni penale mai severe așa cum au solicitat părțile civile, dar nici mai

blândă, cuantumul pedepsei și modalitatea de executare, fiind apte să asigure

reeducarea inculpatului Ș.A.S. și realizarea scopului preventiv - educativ

prevăzut de art. 52 C. pen.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu

sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 14, 17

și 18 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care,

potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din

oficiu, înalta Curte, în temeiul art. 385 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile R.D., R.E. și C.M.

și inculpatul Ș.A.S., deducând prevenția la zi pentru inculpat.

Având în vedere că recurenții sunt cei

care se află în culpă procesuală, în baza

art.

192 alin. (2) C. proc. pen., înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor

judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de recurenții părți civile R.D., R.E. și C.M. și recurentul inculpat Ș.A.S.

împotriva deciziei penale nr. 216/A din 05 decembrie 2011, Curtea de Apel Cluj

- Secția Penală și de Minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat Ș.A.S., durata reținerii și a arestării

preventive a acestuia, de la 12 februarie 2011 la 22 martie 2012.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile la

plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22

martie 2012.