ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2012

Asupra recursurilor de față, în baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din 07

septembrie 2011, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a dispus, în baza art. 20

raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

C. proc.

pen., condamnarea inculpatului B.G.D. la 5 de ani și 6 luni închisoare,

aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), C.

pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul

art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, deducând prevenția de la 11 mai 2011 la zi.

În baza art. 346 C. proc. pen. și art.

14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către părți civile S.C.J.U.

Craiova și S.J.A. Vâlcea a sumelor de 4.417,08 lei și, respectiv 991,60 lei, cu

titlu de despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, că, în data de 01 aprilie 2011, în jurul

orelor 18,00, inculpatul B.G.D. s-a deplasat la domiciliul martorului C.I.,

cumnatul părții vătămate M.E.C., unde a consumat băuturi alcoolice, iar pe

fondul discuțiilor avute cu partea vătămată, fosta sa concubină, care a refuzat

să se împace cu el, i-a aplicat, în prezența minorului M.F.A., 5 lovituri de

cuțit în partea stângă a hemitoracelui, penetrându-i plămânul și producându-i

leziuni ce i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 25 zile

de îngrijiri medicale.

Această situație de fapt a fost

reținută de instanță pe baza declarațiilor de recunoaștere a inculpatului, a

depozițiilor martorului Cucu Ion, a părții vătămate M.E.C., coroborate cu

concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 412/E/311/2011.

În drept, instanța a apreciat că fapta

inculpatului B.G.D. care, în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 18,00,

i-a aplicat părții vătămate M.E.C., 5 lovituri de cuțit,cauzându-i leziuni ce

i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri

medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate

inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite,

împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum și datele care caracterizează

persoana inculpatului care deși, a recunoscut fapta, a mai suferit anterior o

pedeapsă pentru o infracțiune de violență.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel inculpatul B.G.D., criticând-o sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate și partea vătămată M.E.C. care a solicitat

majorarea pedepsei în raport de gravitatea faptei.

Prin decizia penală nr. 113/ A/l din 7

noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori,

a respins, ca nefondate, apelurile, apreciind că instanța de fond a făcut o

corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ținând cont

de gravitatea faptei, precum și de rezultatul produs, împotriva acestor

hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.G.D., criticându-le

pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce

i-a fost aplicată în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și

cele personale și partea vătămată M.E.C. care nu a indicat motivele ce impun în

opinia sa reformarea soluției.

În drept, inculpatul a invocat

dispozițiile art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. Examinând hotărârile

atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C.

proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte apreciază recursurile declarate de inculpatul B.G.D. și partea vătămată M.E.C.

ca fiind nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Astfel, față de datele ce rezultă din

materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut

o corectă proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C.

pen., cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art.

72 alin. (l) C. pen., fiind stabilită o sancțiune penală judicios

individualizată în raport cu împrejurările în care s-a comis activitatea

infracțională și datele care caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în vedere natura și

importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea

ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum și

conduita inculpatului după comiterea faptelor.

Astfel, condițiile concrete în care

s-a comis fapta, modul în care a acționat inculpatul (acesta lovindu-și fosta

concubină în repetate rânduri în zone vitale ale corpului, de față fiind și

copilul în vârstă de 5 ani al acesteia), multiplele leziuni cauzate părții

vătămate denotă un comportament agresiv al inculpatului, care trebuie să se

regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce urmează a fi

executat.

Pe de altă parte, a fost evaluată și

conduita inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, reținându-se că

acesta a mai comis infracțiuni de violență pentru care se împlinise termenul de

reabilitare, precum și atitudinea sinceră, inculpatul solicitând judecarea

conform procedurii simplificate.

În consecință, față de toate aceste

considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor a fost corect

individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art.

72 alin. (l) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum

pedepsei, sancțiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura reeducarea

acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C.

pen.

Constatând, așadar, că, în cauză, nu

este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen.

și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta

Curte, în temeiul art. 385

15

pct. (l) lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

B.G.D. și partea vătămată M.E.C.

În baza art. 385

1

' alin. (4)

raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenția

recurentului inculpat.

Având în vedere

că recurenți sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192

alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatul B.G.

D. și partea

civilă M.E.C. împotriva deciziei penale nr. ll3/ A din 17

noiembrie 2011

pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai

2011 la 23 februarie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat din care

suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va

avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 23februarie 2012.