ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2012

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 07 septembrie 2011, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a dispus, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., condamnarea inculpatului B.G.D. la 5 de ani și 6 luni închisoare, aplicându-i, totodată, în baza art. 65 alin. (2) C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, iar, în temeiul art. 350 alin. (l) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, deducând prevenția de la 11 mai 2011 la zi. În baza art. 346 C. proc.

pen. și art. 14 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către părți civile S.C.J.U. Craiova și S.J.A. Vâlcea a sumelor de 4.417,08 lei și, respectiv 991,60 lei, cu titlu de despăgubiri civile. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că, în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 18,00, inculpatul B.G.D. s-a deplasat la domiciliul martorului C.I., cumnatul părții vătămate M.E.C., unde a consumat băuturi alcoolice, iar pe fondul discuțiilor avute cu partea vătămată, fosta sa concubină, care a refuzat să se împace cu el, i-a aplicat, în prezența minorului M.F.A., 5 lovituri de cuțit în partea stângă a hemitoracelui, penetrându-i plămânul și producându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale.

Această situație de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarațiilor de recunoaștere a inculpatului, a depozițiilor martorului Cucu Ion, a părții vătămate M.E.C., coroborate cu concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 412/E/311/2011. În drept, instanța a apreciat că fapta inculpatului B.G.D. care, în data de 01 aprilie 2011, în jurul orelor 18,00, i-a aplicat părții vătămate M.E.C., 5 lovituri de cuțit,cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în pericol și au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite, împrejurările comiterii, urmarea produsă, precum și datele care caracterizează persoana inculpatului care deși, a recunoscut fapta, a mai suferit anterior o pedeapsă pentru o infracțiune de violență. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel inculpatul B.G.D., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate și partea vătămată M.E.C. care a solicitat majorarea pedepsei în raport de gravitatea faptei.

Prin decizia penală nr. 113/ A/l din 7 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondate, apelurile, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, ținând cont de gravitatea faptei, precum și de rezultatul produs, împotriva acestor hotărâri au declarat recurs, în termen legal, inculpatul B.G.D., criticându-le pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și cele personale și partea vătămată M.E.C. care nu a indicat motivele ce impun în opinia sa reformarea soluției. În drept, inculpatul a invocat dispozițiile art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc.

pen. Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursurile declarate de inculpatul B.G.D. și partea vătămată M.E.C. ca fiind nefondate, având în vedere următoarele considerente: Astfel, față de datele ce rezultă din materialul probator administrat, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut o corectă proporționalizare a pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (l) C. pen., cu luarea în considerare a tuturor criteriilor generale reglementate de art. 72 alin. (l) C. pen., fiind stabilită o sancțiune penală judicios individualizată în raport cu împrejurările în care s-a comis activitatea infracțională și datele care caracterizează persoana inculpatului.

A fost avută în vedere natura și importanța valorilor sociale ocrotite de lege și puse în pericol prin acțiunea ilicită, caracterul și gravitatea urmărilor ce s-ar fi putut produce, precum și conduita inculpatului după comiterea faptelor. Astfel, condițiile concrete în care s-a comis fapta, modul în care a acționat inculpatul (acesta lovindu-și fosta concubină în repetate rânduri în zone vitale ale corpului, de față fiind și copilul în vârstă de 5 ani al acesteia), multiplele leziuni cauzate părții vătămate denotă un comportament agresiv al inculpatului, care trebuie să se regăsească în mod corespunzător în cuantumul de pedeapsă ce urmează a fi executat. Pe de altă parte, a fost evaluată și conduita inculpatului înainte și după comiterea infracțiunii, reținându-se că acesta a mai comis infracțiuni de violență pentru care se împlinise termenul de reabilitare, precum și atitudinea sinceră, inculpatul solicitând judecarea conform procedurii simplificate.

În consecință, față de toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor a fost corect individualizată, cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 alin. (l) C. pen., astfel încât nu se justifică stabilirea unui alt cuantum pedepsei, sancțiunea penală aplicată fiind suficientă pentru a asigura reeducarea acestuia și realizarea scopului preventiv - educativ prevăzut de art. 52 C. pen. Constatând, așadar, că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 14 C. proc. pen. și nici nu se regăsește vreun alt motiv de recurs care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. (l) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de B.G.D. și partea vătămată M.E.C. În baza art. 385 1 ' alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce la zi prevenția recurentului inculpat. Având în vedere că recurenți sunt cei care se află în culpă procesuală, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.G. D. și partea civilă M.E.C. împotriva deciziei penale nr. ll3/ A din 17 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 11 mai 2011 la 23 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23februarie 2012.