ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 869/2012

Asupra recursurilor penale de fa ță; Prin sentin ța penală nr. 34 din 30 martie 2011 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov s-a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează: În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea inculpatului L.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatului L.A.

pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului L.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea inculpatului minor S.I.M., zis „O." la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de viol. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final inculpatului S.I.M.

pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, predate prin procesul verbal încheiat la data de 01 aprilie 2010, constând într-o pereche de chiloți ridicați de la partea vătămată M.A.M., pe care se află un tampon intim, o bucată de material textil, o pereche de chilo ți de damă rupți și o cheie de la ușa de acces în dormitorul părții vătămate, să fie păstrate de către instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ.

s-a admis acțiunea civilă formulată în cauză și în consecință au fost obligați inculpatul L.A., în solidar cu părțile responsabil civilmente L.V. și L.M. și în solidar cu inculpatul S.I.M., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabil civilmente S.M. și S.F., la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă minoră M.A.M. Pentru a pronun ța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că: Partea v ătămată M.A.M., în vârstă de 12 ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.I.M., în vârstă de 17 ani, în Parcul Tractorul, din cartierul unde locuiesc ambele părți, iar ulterior s-au întâlnit la școală, la Colegiul Tehnic "Mircea Cristea", partea vătămată frecventând cursurile gimnaziale ale școlii, iar inculpatul pe cele liceale.

Inculpatul obișnuia să-i ceară uneori bani părții vătămate, când aceasta mergea la chioșc în pauze. Prin intermediul acestui inculpat, partea vătămată i-a cunoscut pe inculpatul L.A., în vârstă de aproape 16 ani și martorul A.G.M., pe care i-a întâlnit în același parc și cu care obișnuia să comunice uneori pe internet, prin intermediul messengerului. În seara de 04 octombrie 2008 partea vătămată minoră M.A.M. se afla acasă cu verișoara sa mai mică, M.A., în vârstă de 11 ani, deoarece părinții, împreună cu fratele său mai mic, plecaseră la țară, iar verișoara sa urma să înnopteze la ea. Mătușa părții vătămate fusese și le pregătise cina, după care a plecat, iar la un moment dat a sunat cineva la interfon, recomandându-se că este "poșta", iar când partea vătămată a deschis ușa apartamentului, au intrat în casă foarte dezinvolți inculpații L.A.

și S.I.M. Ace știa au chemat-o pe partea vătămată în dormitor și i-au cerut pe un ton autoritar să se dezbrace și deși partea vătămată Ie-a spus că este virgină și că o doare ( fila 52 dosar urmărire penală ), au întreținut pe rând fiecare din inculpați câte un raport sexual normal cu aceasta. Martora M.A. și-a dat seama că se întâmplă ceva și a încercat ușa dormitorului, însă aceasta era blocată. După plecarea băieților, M. era speriată și i-a spus martorei să nu spună nimănui, pentru că va ieși rău, iar martorei, la acea v ârstă, îi era și jenă să se știe așa ceva ( fila 112 dosar instanță ). La data de 19 noiembrie 2008, la scurt timp dup ă sosirea la domiciliu a părții vătămate de la școală, au venit inculpatul L.A.

și martorul A.G.M. sub pretextul de a cere bani părții vătămate, iar ulterior inculpatul S.I.M., care s-a întâlnit pe scări cu martorele P.A.M. și B.A.B., care mergeau tot la partea vătămată. Un timp au stat cu toții de vorbă în bucătărie, iar la un moment dat inculpatul S.I.M. i-a spus părții vătămate "treci tu odată în cameră!", apoi l-a urmat și inculpatul L.A. și au încuiat ușa pe interior ( fila 82 dosar urmărire penală ). l-au cerut ca prima oară părții vătămate să se dezbrace, iar S.I.M. i-a spus să-și dea bluza jos că i-o rupe (fila 52 dosar urmărire penală ), iar L.A. i-a rupt chiloții, după care inculpatul L.A. a întreținut cu ea un raport sexual forțat și a simțit o durere puternică a penisului și a sângerat, ștergându-se pe o cârpă.

Această cârpă și chiloții părții vătămate au fost ridicați cu ocazia cercetării la fața locului, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică ADN, pe cârpă a fost localizat în raport majoritar profilul genetic al inculpatului L.A. În acest timp, inculpatul S.I.M. era de față și își aștepta rândul, însă după cele întâmplate inculpatului L.A., nu și-a mai concretizat intenția. Starea de fapt re ținută rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale inculpaților, care au recunoscut întreținerea raporturilor sexuale cu partea vătămată însă, au susținut că aceasta ar fi fost de acord, declarațiile părții vătămate, și ale martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică, raport de evaluare psihologică.

S-a mai re ținut că inculpații cunoșteau că partea vătămată are vârsta de 12 ani și nefiind vorba de existența unui consimțământ al părții vătămate de a întreține raport sexual cu inculpații, a fost respinsă cererea acestora de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen. La alegerea sanc țiunii pentru inculpatul minor L.A., instanța a ținut seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de pericol social al faptei s ăvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea minorului, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului.

S-a constatat c ă la data săvârșirii faptelor, inculpatul L.A. avea vârsta de aproape 16 ani și provine dintr-o familie organizată, având încă un frate major, care este plecat în Italia. Familia locuiește într-un apartament proprietate, format din două camere, care oferă condiții optime de locuit. Minorul era elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu", când s-a pus în executare pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Totodată, acesta a mai fost implicat în săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiente. Potrivit raportului de expertiz ă medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2008 ( fila 175 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, inculpatul prezintă tulburări de conduită, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.

Instan ța a avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 29 voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai comportamentului infracțional al inculpatului L.A. pot fi reprezentați de influența nefavorabilă dintre cei doi inculpați, în sensul antrenării reciproce în vederea săvârșirii faptelor, profitarea de imaturitatea părții vătămate, precum și capacitatea scăzută de empatie față de aceasta, iar ca factori care să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului au fost identificați: susținerea afectivă și materială din partea familiei, faptul că a fost integrat școlar și stabilitatea locativă.

Ținând seama de pericolul social concret, care este ridicat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de două persoane împreună, asupra unei părți vătămate minore, în vârstă de numai 12 ani, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, și a aplicat acestuia pedeapsa cu închisoarea. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului L.A., instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului.

De asemenea, nu s-a impus re ținerea unor circumstanțe agravante. La alegerea sanc țiunii pentru inculpatul minor S.I.M., instanța a ținut seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea minorului, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. S-a constatat că la data săvârșirii faptelor, inculpatul S.I.M. avea vârsta de 17 ani și provine dintr-o familie organizată, având încă un frate și o soră, ambii majori. Familia locuiește într-un apartament proprietate, format din două camere de cămin. La data săvârșirii faptei, familia inculpatului se confrunta cu o situație financiară dificilă, tatăl fiind șomer, iar mama a fost nevoită să plece în Italia la muncă.

De-a lungul timpului, climatul familial a fost preponderent conflictual, creat în special de tată pe fondul consumului de alcool, astfel încât minorul a relaționat deficitar cu părinții. Minorul a început să obțină rezultate școlare slabe în cursul liceal și a repetat clasa a X-a în cadrul Colegiului Tehnic "Mircea Cristea". Acesta are antecedente penale, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate pentru tâlhărie împreună cu coinculpatul L.A., cu care a mai fost implicat și în săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiențe. Potrivit raportului de expertiz ă medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2008 ( fila 188 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, inculpatul prezintă tulburări de comportament, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.

Instan ța a avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 31 voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai comportamentului infracțional al inculpatului S.I.M. pot fi reprezentați de apariția unui comportament infracțional al acestuia în perioada minorității, capacitate scăzută de înțelegere de tipul cauză-efect a rezultatelor comportamentului său și tendința de a găsi vinovați în alte persoane, gradul redus de adaptare la mediul instituțional-școlar, iar singurul factor suportiv pentru inculpat este familia. Ținând seama de pericolul social concret, care este ridicat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de două persoane împreună, asupra unei părți vătămate minore, în vârstă de numai 12 ani, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu este suficient ă pentru îndreptarea minorului, și a aplicat acestuia pedeapsa cu închisoarea.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului S.I.M., instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului. De asemenea, nu s-a impus reținerea unor circumstanțe agravante. Instan ța a mai ținut seama la individualizarea pedepsei de faptul că acest inculpat este cel care exercita o presiune psihică mai puternică asupra părții vătămate, prin faptul că deseori îi solicita bani în timpul pauzelor de la școală, fapt constatat de diriginta acesteia, ceea ce a determinat o discuție cu psihologul școlii (fila 114 dosar instanță ). Av ând în vedere că pedepsele complementare nu se aplică minorului, potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., nu s-a interzis acestuia pedeapsa complementară prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

În baza art. 109 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca mijloacele materiale de probă, predate prin procesul verbal încheiat la data de 01 aprilie 2010, constând într-o pereche de chiloți ridicați de la partea vătămată M.A.M., pe care se află un tampon intim, o bucată de material textil, o pereche de chiloți de damă rupți și o cheie de la ușa de acces în dormitorul părții vătămate, să fie păstrate de către instanța de judecată până la soluționarea definitivă a cauzei. Cu privire la latura civil ă a cauzei, în baza art. 17 C. proc.

pen., reprezentantul Ministerului Public a înțeles să exercite acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră M.A.M., solicitând suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 54 dosar instanță ). Din raportul de evaluare psihologic ă a părții vătămate ( filele 189-190 dosar instanță) a reieșit că aceasta are un Eu slab structurat și imatur afectiv, psihosexualitatea fiind insuficient elaborată, creionându-se profilul unei minore cu valențe intelectuale și sociale mediocre, aflată într-un "vid" de identitate de tip status-rol, tipic crizei de originalitate. Potrivit depozi ției martorei M.C., mama părții vătămate ( fila 113 dosar instanță ) aceasta a simțit că din noiembrie 2008 fiica sa este mai tensionată și a fost la școală să vorbească cu diriginta ei, care i-a spus că fiica sa ar avea probleme cu un b ăiat la școală, S.I.M., care îi cere bani, și a apelat la psihologul școlii, aflând astfel de cele întâmplate.

Potrivit diplomelor depuse la dosar ( filele 118-119 dosar instan ță ) partea vătămată era premiantă, iar din caracterizarea acesteia ( fila 117 dosar instanță ) a reieșit că nu a manifestat probleme de comportament, fiind o elevă cu rezultate bune la învățătură. Astfel, av ând în vedere că s-a dovedit vinovăția inculpaților, prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de către victimă și faptele inculpaților, ținând seama și de principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ. instanța a admis acțiunea civilă și în baza art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul L.A., în solidar cu părțile responsabil civilmente L.V.

și L.M. și în solidar cu inculpatul S.I.M. , acesta din urmă în solidar cu părțile responsabil civilmente S.M. și S.F., la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă minoră M.A.M. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații S.I.M. și L.A., care au criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, în ce privește soluția de condamnare, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor și în subsidiar reducerea pedepselor aplicate. Inculpatul L.A.

a ar ătat că i se impută că pe data de 4 octombrie 2008, în urma unei înțelegeri cu inculpatul S.I.M., a întreținut raportat sexual cu partea vătămată M.A.M., având în vedere imposibilitatea acesteia de a-și exprima un consimțământ valabil ca urmare a imaturității sale psiho-afective, aceasta având la acel moment vârsta fragedă de 13 ani; al doilea act material vizează evenimentele din data de 19 noiembrie 2008, când s-a reținut că a întreținut cu aceeași parte vătămată un raport sexual, forțat de data aceasta, că nu pot fi evidențiate fără echivoc aceste două aspecte. În acest sens, inculpatul a solicitat a fi avut în vedere modul în care a acționat partea vătămată M.A.M.

precum și aspectele care vizează dezvoltarea psio-emoțională a acestei părți la această vârstă, aceasta a avut destulă maturitate psihică afectivă, dându-și seama de consecin țele acțiunilor inculpaților asupra ei, această parte nu a cerut ajutorul și mai mult decât atât a rugat persoanele prezente de față, martorii din cauză, să nu relateze nimănui nimic cu privire la cele întâmplate, dar și modul în care M.A.M. a acționat după acest eveniment. În ceea ce privește cel de-al doilea act sexual, a precizat că nici în acest caz nu se poate vorbi despre viol, pentru că nu a existat sub nicio formă nici constrângere fizică și nici morală, chiar dacă a existat o lenjerie intimă a părții vătămate ruptă, nu există dovezi directe că aceasta s-a produs printr-o acțiune a inculpatului L.A., oricine putând să facă acest lucru, existând anumite dubii și acestea nu pot profita decât inculpatului.

Raportat la aspectele mai sus prezentate a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunile prevăzute de art. 198 C. pen., respectiv act sexual cu un minor. În ceea ce privește pedeapsa, a solicitat reducerea acesteia, arătând că sunt tot niște minori la fel ca partea vătămată. Inculpatul S.I.M. a avut aceleași solicitări ca și inculpatul L.A., arătând în plus că relevantă pentru această schimbare de încadrare juridică este proba aflată la filele 159-163 din dosarul instanței de fond, respectiv niște convorbiri purtate pe messenger între inculpatul S.I.M. și partea vătămată M.A.M., de unde reiese foarte clar că a existat un acord și că partea vătămată conștientiza ceea ce se întâmplase iar faptul că aceasta a depus plângere s-a datorat insistențelor părinților săi și că el era prietenul părții vătămate M.A.M.

În plus, acest inculpat, a mai precizat că deși faptele comise de cei doi inculpați sunt aproape aceleași, el a fost condamnat la o pedeapsă mai mare. Prin decizia penal ă nr. 88/A din 9 august 2011 a Curții de Apel Brașov, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori au fost respinse ambele apeluri declarate în cauză. S-a constatat c ă prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală. Astfel, este de observat c ă prima instanță a procedat corect la stabilirea stării de fapt, pe baza analizei minuțioase a materialului probatoriu administrat, din care se desprinde că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați de prima instanță.

În acest sens, se impune precizarea c ă în mod judicios prima instanță a procedat la analizarea tuturor circumstanțelor reale ale cauzei și personale ale inculpaților. Din aceast ă perspectivă se impune a constata că prima instanță a procedat la o analiză exhaustivă a tuturor circumstanțelor personale ale fiecărui inculpat, în contextul faptei comise. Astfel, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, a demonstrat cu prisosință, motivele și probele pe care s-a întemeiat acuzarea, starea de fapt și caracterizarea juridică legală a acestora. În primul rând, se impune observația că inculpatul S.I.M.

nu era prietenul părții vătămate; aceasta, în vârstă de 12 ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.I.M., în vârstă de 17 ani, în Parcul Tractorul, din cartierul unde locuiesc ambele părți, iar ulterior s-au întâlnit la școală, la Colegiul Tehnic "Mircea Cristea", partea vătămată frecventând cursurile gimnaziale ale școlii, iar inculpatul pe cele liceale și inculpatul obișnuia să-i ceară uneori bani părții vătămate, când aceasta mergea la chioșc în pauze. Prin intermediul acestui inculpat, partea v ătămată i-a cunoscut pe inculpatul L.A., în vârstă de aproape 16 ani și martorul A.G.M., pe care i-a întâlnit în același parc și cu care obișnuia să comunice uneori pe internet, prin intermediul messengerului.

Demn de relevat este c ă aceste discuții nu dovedesc nici acordul părții vătămate la întreținerea de raporturi sexuale cu inculpații și nici maturitatea afectivă necesară unui consimțământ valabil. De altfel, cu privire la aceast ă chestiune nici nu se poate pune problema existenței unui consimțământ valabil în raport de vârsta părții vătămate, deoarece limita de vârstă impusă de legiuitor prin norma penală de incriminare nu poate fi combătută în niciun mod, fiind vorba de o condiție dirimantă pentru existența infracțiunii. În seara de 04 octombrie 2008 partea vătămată minoră M.A.M. se afla acasă cu verișoara sa mai mică, M.A. , în vârstă de 11 ani, deoarece părinții, împreună cu fratele său mai mic, plecaseră la țară, iar verișoara sa urma să înnopteze la ea.

Mătușa părții vătămate fusese și le pregătise cina, după care a plecat, iar la un moment dat a sunat cineva la interfon, recomandându-se că este "poșta", iar când partea vătămată a deschis u șa apartamentului, au intrat în casă foarte dezinvolți inculpații L.A. și S.I.M. Ace știa au chemat-o pe partea vătămată în dormitor și i-au cerut pe un ton autoritar să se dezbrace și deși partea vătămată Ie-a spus că este virgină și că o doare ( fila 52 dosar urmărire penală ), au întreținut pe rând fiecare din inculpați câte un raport sexual normal cu aceasta. Martora M.A. și-a dat seama că se întâmplă ceva și a încercat ușa dormitorului, însă aceasta era blocată.

După plecarea băieților, M. era speriată și i-a spus martorei să nu spună nimănui, pentru că va ieși rău, iar martorei, la acea vârstă, îi era și jenă să știe așa ceva (fila 112 dosar instanță ). La data de 19 noiembrie 2008, la scurt timp dup ă sosirea la domiciliu a părții vătămate de la școală, au venit inculpatul L.A. și martorul A.G.M. sub pretextul de a cere bani părții vătămate, iar ulterior inculpatul S.I.M., care s-a întâlnit pe scări cu martorele P.A.M. și B.A.B., care mergeau tot la partea vătămată. Un timp au stat cu to ții de vorbă în bucătărie, iar la un moment dat inculpatul S.I.M. i-a spus părții vătămate "treci tu odată în cameră!", apoi I-a urmat și inculpatul L.A. și au încuiat ușa pe interior ( fila 82 dosar urmărire penală ). l-au cerut ca prima oară părții vătămate să se dezbrace, iar S.I.M.

i-a spus să-și dea bluza jos că i-o rupe ( fila 52 dosar urmărire penală ), iar L.A. i-a rupt chiloții, după care inculpatul L.A. a întreținut cu ea un raport sexual forțat și a simțit o durere puternică a penisului și a sângerat, ștergându-se pe o cârpă. Această cârpă și chiloții părții vătămate au fost ridicați cu ocazia cercetării la fața locului, iar potrivit raportului de constatare tehnico-științifică ADN pe cârpă a fost localizat în raport majoritar profilul genetic al inculpatului L.A. În acest timp, inculpatul S.I.M. era de față și își aștepta rândul, însă după cele întâmplate inculpatului L.A. nu și-a mai concretizat intenția.

Nu poate fi primit ă apărarea inculpaților în sensul că partea vătămată ar fi fost de acord cu întreținerea de raporturi sexuale, starea de fapt rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale inculpaților, care recunosc întreținerea raporturilor sexuale cu partea vătămată, însă susțin că aceasta ar fi fost de acord, declarațiile părții vătămate, și ale martorilor, proces verbal de cercetare la fața locului, raport de expertiz ă medico-legală, raport de constatare tehnico-științifică, raport de evaluare psihologică. În consecință, în mod judicios prima instanță a respins cererea inculpatului L.A.

de schimbare a încadrării juridice dată faptei din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. ( 1) C. pen., nefiind vorba de existența unui consimțământ al părții vătămate de a întreține raport sexual cu inculpatul. A șa cum s-a precizat anterior, cu privire la această chestiune nici nu se poate pune problema existenței unui consimțământ valabil în raport de vârsta părții vătămate, deoarece limita de vârstă impusă de legiuitor prin norma penală de incriminare nu poate fi combătută în niciun mod, fiind vorba de o condiție dirimantă pentru existența infracțiunii, astfel încât, chiar dacă partea vătămată ar fi fost de acord, consimțământul acesteia nu este valabil.

Acelea și considerente sunt pe deplin valabile și în cazul inculpatului minor S.I.M., care, în data de 04 octombrie 2008, împreună cu inculpatul minor L.A., a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată minoră M.A.M., în vârstă de 12 ani, a cărei vârstă o cunoștea ( fila 52 dosar instanță ), prin exercitarea unei presiuni psihice și fizice și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința, datorită vârstei fragede și al unui "Eu slab structurat și imatur afectiv, psihosexualitatea fiind insuficient elaborată". În consecință, în speță nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de prima instanță.

De asemenea, nu se impune nici reducerea pedepselor aplicate de prima instan ță, aceasta a precizat pe larg, cu o motivare pe care Curtea și-o însușește integral, care sunt considerentele pentru care pedepsele au fost individualizate în această manieră, s-a arătat de ce nu se impune nici reținerea de circumstanțe atenuante, dar nici a celor agravante, astfel că se constată că sunt conforme prevederilor art. 72 C. pen. De și părțile responsabil civilmente L.M. și L.V. au arătat că au autoritate asupra inculpatului minor, instanța constată că această afirmație nu corespunde realității, câtă vreme în prezent inculpatul este arestat în altă cauză. În plus, acesta avea vârsta de aproape 16 ani și provine dintr-o familie organizată, având încă un frate major, care este plecat în Italia.

Familia locuiește într-un apartament proprietate, format din dou ă camere, care oferă condiții optime de locuit. Minorul era elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu", când s-a pus în executare pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie. Totodată, acesta a mai fost implicat în săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiente. Referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 29 voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai comportamentului infracțional al inculpatului L.A.

pot fi reprezentați de influența nefavorabilă dintre cei doi inculpați, în sensul antrenării reciproce în vederea săvârșirii faptelor, profitarea de imaturitatea părții vătămate, precum și capacitatea scăzută de empatie față de aceasta, iar ca factori care să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului au fost identificați: susținerea afectivă și materială din partea familiei, faptul că a fost integrat școlar și stabilitatea locativă.

Ținând seama de pericolul social concret, care este ridicat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de două persoane împreună, asupra unei părți vătămate minore, în vârstă de numai 12 ani, instanța apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, și va aplica acestuia pedeapsa cu închisoarea și că nu se impune reducerea cuantumului acestuia, în caz contrar pedeapsa nu va mai fi aptă să-și îndeplinească scopul și funcția de reeducare și restabilire a echilibrului social și juridic afectat. Acelea și considerente sunt pe deplin aplicabile și inculpatului S.I.M.: acesta avea vârsta de 17 ani și provine dintr-o familie organizată, având încă un frate și o soră, ambii majori.

Familia locuiește într-un apartament proprietate, format din două camere de cămin. La data săvârșirii faptei, familia inculpatului se confrunta cu o situație financiară dificilă, tatăl fiind șomer, iar mama a fost nevoită să plece în Italia la muncă. De-a lungul timpului, climatul familial a fost preponderent conflictual, creat în special de tată pe fondul consumului de alcool, astfel încât minorul a relaționat deficitar cu părinții. Minorul a început să obțină rezultate școlare slabe în cursul liceal și a repetat clasa a X-a în cadrul Colegiului Tehnic. Acesta are antecedente penale, fiind în executarea unei pedepse privative de libertate pentru tâlhărie împreună cu coinculpatul L.A., cu care a mai fost implicat și în săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiențe.

Potrivit raportului de expertiz ă medico-legală psihiatrică din 20 noiembrie 2008 (fila 188 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Brașov, inculpatul prezintă tulburări de comportament, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat. Corect au fost avute în vedere și mențiunile referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 31 voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai comportamentului infracțional al inculpatului S.I.M. pot fi reprezentați de apariția unui comportament infracțional al acestuia în perioada minorității, capacitate scăzută de înțelegere de tipul cauză-efect a rezultatelor comportamentului său și tendința de a găsi vinovați în alte persoane, gradul redus de adaptare la mediul instituțional-școlar, iar singurul factor suportiv pentru inculpat este familia.

În consecință, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov a acordat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor și nu se impune reducerea acestora, pedepsele aplicate fiind suficiente și de natură să conducă la reeducarea inculpaților și la realizarea scopului de prevenție generală pe care îl are sancțiunea penală. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații L.A. și S.I.M. Inculpatul L.A. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen.

În susținerea motivelor de casare, a reiterat cererea formulată la instanța de fond și apel și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de relații sexuale cu o minoră, având în vedere atitudinea inculpatului, faptul că era minor ca și partea vătămată și probatoriul din care rezultă modalitatea în care a acționat partea vătămată în timpul și după săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că acțiunile inculpatului și părții vătămate relevă dorința acestora de a experimenta activități sexuale. în ce privește al doilea act material, pentru care s-a reținut că actul sexual a avut loc prin forțarea părții vătămate, a arătate că nu a existat o constrângere fizică sau morală, întrucât nu există suport probatoriu, iar lenjeria ruptă nu poate duce automat la concluzia că inculpatul a exercitat constrângerea.

În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei, prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanțelor atenuante și celor personale ale inculpatului, conform caracterizărilor și concluziilor psihologului. Inculpatul S.I.M. a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 și 20 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei, în raport cu prevederile art. 320 1 C. proc. pen. susținând că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, iar la al doilea act material doar a asistat. A mai arătat că a realizat gravitatea faptelor și beneficiază de sprijinul familiei. În acest sens, la termenul de judecată din 22 martie 2012 inculpatul S.M. a declarat personal că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare și solicită aplicarea art. 320 1 C. proc.

pen. Examin ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt fondate. În ce privește cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., Curtea reține, contrar celor susținute de inculpați, că aceștia au întreținut raporturile sexuale cu partea vătămată prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei de a-și exprima voința, astfel încât critica vizând încadrarea juridică a faptelor este neîntemeiată. Din raportul de expertiz ă medico-legală psihiatrică rezultă că partea vătămată, minoră în vârstă de 12 ani, prezintă imaturitate psihică și nu a avut capacitatea psihică de a-și exprima un consimțământ valabil la datele la care inculpații au întreținut cu aceasta raporturi sexuale.

Pe de alt ă parte, din probatoriul administrat în cauză a rezultat că în nici un moment victima nu a fost de acord să întrețină asemenea relații cu inculpații, declarațiile acesteia coroborându-se cu declarațiile martorilor prezenți la fața locului în cele două momente. Din aceste mijloace de prob ă reiese că în ambele cazuri inculpații s-au închis în dormitorul părții vătămate și au refuzat să deschidă ușa atunci când martorii prezenți în locuința victimei au încercat să pătrundă în interior. Mai mult, conduita violent ă a inculpaților este probată în ce privește fapta din 19 noiembrie 2008 și de obiectul de lenjerie intimă aparținând victimei, găsit la fața locului rupt și plin de sânge.

Prin urmare, sus ținerea inculpaților, în sensul că raporturile sexuale întreținute cu partea vătămată s-ar circumscrie unei „dorințe (comune) a acestora de a experimenta activități sexuale" la vârsta minoratului, rămâne o simplă apărare, nesusținută probator de actele aflate la dosarul cauzei, astfel încât sub acest aspect recursul inculpatului L. nu este întemeiat. Curtea constat ă însă că ambele căi de atac sunt admisibile din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cu referire în privința inculpatului S. la incidența disp. art. 320 1 C. proc. pen. În acest sens, Curtea reține incidența în speță a deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 8 decembrie 2011 și a O.U.G nr. 121 din 22 decembrie 2011, în condițiile în care faptele deduse judecății au fost comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar judecata în apel a avut loc anterior atât deciziei, cât și a ordonanței sus-amintite.

Prin urmare, lu ând act de poziția exprimată de inculpatul S. în declarația dată în fața instanței de recurs la 22 martie 2012, primul termen cu procedura legal îndeplinită, Curtea urmează a admite calea de atac exercitată de acesta, a casa ambele hotărâri și rejudecând cauza conform art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a reduce pedepsele aplicate acestui inculpat, prin raportare la noile limite de pedeapsă, stabilite în condițiile art. 109 C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Pe de alt ă parte, Curtea constată că în cauză nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților, în condițiile în care nu au dovedit că ar fi avut o bună conduită anterior comiterii faptelor (mărturie fiind cercetarea lor în alte cauze pentru săvârșirea altor infracțiuni), nu au avut o conduită sinceră pe parcursul soluționării cauzei (recunoașterea inculpatului S. petrecându-se abia în fața instanței de recurs și doar pentru a beneficia de disp.

art. 320 1 C. proc. pen.) și nici nu au depus vreo stăruință pentru a acoperi prejudiciul moral cauzat victimei (cu care de altfel nici nu au reușit să empatizeze, nici măcar după declanșarea cercetărilor în cauză). În același timp însă, deși în favoarea inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, Curtea apreciază, prin raportare la toate împrejurările de fapt și la datele ce conturează persoana inculpaților (inclusiv vârsta acestora), că niște pedepse orientate către minimul special, cu executare în regim de detenție, satisfac necesitățile de constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen. În aceste limite și pentru aceste motive, ambele recursuri vor fi admise, cu consecința unei reindividualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpați.

Va constata c ă aceștia sunt arestați în altă cauză. Văzând și disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenții inculpați L.A. și S.I.M. împotriva deciziei penale nr. 88/A din 9 august 2011 a Curții de Apel Brașov, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori. Caseaz ă în totalitate decizia penală atacată și în parte sentința penală nr. 34/S din 30 martie 2011 a Tribunalului Brașov pentru minori și familie. Descontope ște pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului L.A. de 8 ani închisoare în pedepsele componente de 7 ani închisoare și de 8 ani închisoare. Reduce pedeapsa aplicat ă inculpatului L.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicat ă inculpatului L.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. Face aplicarea prevederilor art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Descontope ște pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului S.I.M. de 8 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 8 ani închisoare și de 8 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen.

și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 8 ani închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. Face aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 8 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopește pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul S.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.

Face aplicarea prevederilor art. 71-art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. Men ține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Constat ă că inculpații S.I.M. și L.A. sunt arestați în altă cauză. Onorariile ap ărătorilor desemnați din oficiu, pentru recurenții inculpați în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitiv ă. Pronun țată în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.