ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 869/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 869/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor penale
de fa
ță;
Prin sentin
ța penală nr. 34 din 30 martie 2011 a
Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov
s-a dispus condamnarea inculpaților după cum urmează:
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2)
lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea
inculpatului L.A. la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii
de viol.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2)
lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea aceluiași
inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de
viol.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.
b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final
inculpatului L.A.
pedeapsa cea mai grea de
8 ani închisoare.
În baza art. 71
C. pen. au fost interzise inculpatului L.A.
drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a și b) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1), alin. (2)
lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., condamnarea
inculpatului minor S.I.M., zis „O." la pedeapsa de 8 ani închisoare,
pentru săvârșirea infracțiunii de viol.
În baza art. 26 raportat
la art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.
99 C. pen., condamnarea aceluiași
inculpat
la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea complicității la
infracțiunea de viol.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.
b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite mai sus și s-a aplicat în final
inculpatului S.I.M. pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. au fost
interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a
ll-a și b) C. pen.
În baza art. 109
alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca
mijloacele
materiale de probă, predate prin procesul verbal încheiat la data de 01 aprilie
2010, constând într-o pereche de chiloți ridicați de la partea vătămată M.A.M.,
pe care se află un tampon intim, o bucată de material textil, o pereche de
chilo
ți de damă rupți și o cheie de la ușa de acces în
dormitorul părții vătămate, să fie păstrate de către instanța de judecată până
la soluționarea definitivă a cauzei.
În baza art. 346 C. proc. pen.
raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a
admis acțiunea civilă formulată în cauză și în consecință au fost obligați
inculpatul L.A., în solidar cu părțile responsabil civilmente L.V. și L.M. și
în solidar cu inculpatul S.I.M., acesta din urmă în solidar cu părțile
responsabil civilmente S.M. și S.F., la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de
daune morale, către partea civilă minoră M.A.M.
Pentru a pronun
ța această soluție, instanța de fond a
reținut, în esență, că:
Partea v
ătămată M.A.M.,
în vârstă de 12
ani, l-a
cunoscut pe inculpatul S.I.M., în vârstă de
17
ani, în Parcul Tractorul, din cartierul unde locuiesc ambele părți,
iar
ulterior s-au întâlnit la școală, la Colegiul Tehnic "Mircea
Cristea", partea vătămată frecventând cursurile gimnaziale ale școlii, iar
inculpatul pe cele liceale. Inculpatul obișnuia să-i ceară uneori bani părții
vătămate, când aceasta mergea la chioșc în pauze. Prin intermediul acestui
inculpat, partea vătămată i-a cunoscut pe inculpatul L.A., în vârstă de aproape
16 ani și martorul A.G.M., pe care i-a întâlnit în același parc
și cu care obișnuia să comunice uneori pe
internet, prin intermediul
messengerului.
În seara de 04 octombrie 2008 partea
vătămată minoră M.A.M. se afla acasă cu verișoara sa mai mică, M.A., în vârstă
de 11 ani, deoarece părinții, împreună cu fratele său mai mic, plecaseră la
țară, iar verișoara sa urma să
înnopteze la
ea. Mătușa părții vătămate fusese și le pregătise cina,
după care a plecat, iar la un moment dat a sunat
cineva la interfon,
recomandându-se că este "poșta", iar când
partea vătămată a deschis ușa apartamentului, au intrat în casă foarte
dezinvolți inculpații L.A. și S.I.M.
Ace
știa au chemat-o pe partea vătămată în dormitor și i-au
cerut pe un ton autoritar să se dezbrace și deși partea vătămată Ie-a spus că
este virgină și că o doare ( fila 52 dosar urmărire penală ), au întreținut pe
rând fiecare din inculpați câte un raport sexual normal cu aceasta. Martora
M.A. și-a dat seama că se întâmplă ceva și a încercat ușa dormitorului, însă
aceasta era blocată. După plecarea băieților, M. era speriată și i-a spus
martorei să nu spună nimănui, pentru că va ieși rău,
iar martorei, la acea v
ârstă, îi era și jenă să se știe așa
ceva ( fila 112 dosar instanță ).
La data de 19 noiembrie 2008, la scurt
timp dup
ă sosirea la
domiciliu a părții vătămate de la școală, au venit inculpatul L.A. și martorul
A.G.M. sub pretextul de a cere bani părții vătămate, iar ulterior inculpatul
S.I.M., care s-a întâlnit pe scări cu martorele P.A.M. și B.A.B., care mergeau
tot la partea vătămată. Un timp au stat cu toții de vorbă în bucătărie, iar la
un moment dat inculpatul S.I.M. i-a spus părții vătămate "treci tu odată
în
cameră!", apoi l-a urmat și
inculpatul L.A. și au încuiat ușa
pe interior ( fila 82 dosar urmărire
penală ). l-au cerut ca prima oară părții vătămate să se dezbrace, iar S.I.M.
i-a spus să-și dea bluza jos că i-o rupe (fila 52 dosar urmărire penală ), iar
L.A. i-a rupt chiloții, după care inculpatul L.A. a întreținut cu ea un raport
sexual forțat și a simțit o durere puternică a penisului și a sângerat,
ștergându-se pe o cârpă. Această cârpă și chiloții părții vătămate au fost
ridicați cu ocazia cercetării la fața locului, iar potrivit raportului de
constatare tehnico-științifică ADN, pe cârpă a fost localizat în raport
majoritar
profilul genetic al inculpatului
L.A. În acest timp, inculpatul
S.I.M. era de față și își aștepta rândul,
însă după cele întâmplate inculpatului L.A., nu și-a mai concretizat intenția.
Starea de fapt re
ținută rezultă din analiza mijloacelor
de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul
cercetării judecătorești, constând în declarații ale inculpaților, care
au recunoscut întreținerea raporturilor sexuale
cu partea vătămată
însă, au susținut că aceasta ar fi fost de acord,
declarațiile părții vătămate, și ale martorilor, proces verbal de cercetare la
fața locului, raport de expertiză medico-legală, raport de constatare
tehnico-științifică, raport de evaluare psihologică.
S-a mai re
ținut că inculpații cunoșteau că
partea vătămată are vârsta de 12 ani și nefiind vorba de existența unui
consimțământ al părții vătămate de a întreține raport sexual cu inculpații, a
fost respinsă cererea acestora de schimbare a încadrării juridice dată faptei
prin rechizitoriu din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.,
în infracțiunea de act
sexual cu un minor,
prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen.
La alegerea sanc
țiunii pentru
inculpatul minor L.A.,
instanța
a ținut seama, conform prevederilor art. 100 C. pen.,
de gradul de pericol social al faptei
s
ăvârșite, de starea
fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea minorului, de
condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente
de natură să caracterizeze persoana minorului.
S-a constatat c
ă la data săvârșirii faptelor,
inculpatul L.A. avea vârsta de aproape 16 ani și provine dintr-o familie
organizată, având încă un frate major, care este plecat în Italia. Familia
locuiește într-un apartament proprietate, format din două camere, care oferă
condiții optime de locuit. Minorul era elev în clasa a XII-a la Colegiul
Național Economic „Andrei Bârseanu", când s-a pus în executare pedeapsa de
3 ani și 8 luni închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni
de tâlhărie. Totodată, acesta a mai fost implicat în săvârșirea unei alte
infracțiuni de viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiente.
Potrivit raportului de expertiz
ă medico-legală psihiatrică din 20
noiembrie 2008 ( fila 175 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul
Județean de Medicină Legală Brașov, inculpatul prezintă tulburări de conduită,
însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.
Instan
ța a avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare
întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 29
voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai
comportamentului infracțional al inculpatului L.A. pot fi reprezentați de
influența nefavorabilă dintre cei doi inculpați, în sensul antrenării reciproce
în vederea săvârșirii faptelor, profitarea de imaturitatea părții vătămate,
precum și capacitatea scăzută de empatie față de aceasta, iar ca factori care
să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului au fost identificați:
susținerea afectivă și materială din partea familiei, faptul că a fost integrat
școlar și stabilitatea locativă.
Ținând seama de pericolul social
concret, care este ridicat, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor,
respectiv de două persoane împreună, asupra unei părți vătămate minore, în
vârstă de numai 12 ani, instanța a apreciat că luarea unei măsuri educative nu
este suficientă pentru îndreptarea minorului, și a aplicat acestuia pedeapsa cu
închisoarea.
În ceea ce privește împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului L.A., instanța nu a
reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art.
74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament
exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul
procesului. De
asemenea, nu s-a impus re
ținerea unor
circumstanțe
agravante.
La alegerea sanc
țiunii pentru inculpatul minor S.I.M.,
instanța a ținut seama, conform prevederilor art. 100 C. pen., de gradul de
pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea
intelectuală și morală, de comportarea minorului, de condițiile în care a fost
crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze
persoana minorului. S-a constatat că la data săvârșirii faptelor, inculpatul
S.I.M. avea vârsta de 17 ani și provine dintr-o familie organizată, având încă
un frate și o soră, ambii majori. Familia locuiește într-un apartament
proprietate, format din două camere de cămin. La data săvârșirii faptei,
familia inculpatului se confrunta cu o situație financiară dificilă, tatăl
fiind șomer, iar mama a fost nevoită să plece în Italia la muncă. De-a lungul
timpului, climatul familial a fost preponderent conflictual, creat în special
de tată pe fondul consumului de alcool, astfel încât minorul a relaționat
deficitar cu părinții. Minorul a început să obțină rezultate școlare slabe în
cursul liceal și a repetat clasa a X-a în cadrul Colegiului Tehnic "Mircea
Cristea". Acesta are antecedente penale, fiind în executarea unei pedepse
privative de libertate pentru tâlhărie împreună cu coinculpatul L.A., cu care a
mai fost implicat și în săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, în care parte
vătămată era un băiat cu deficiențe.
Potrivit raportului de expertiz
ă medico-legală psihiatrică din 20
noiembrie 2008 ( fila 188 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul
Județean de Medicină Legală Brașov, inculpatul prezintă tulburări de
comportament, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.
Instan
ța a avut în vedere și mențiunile referatului de evaluare
întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 31
voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai
comportamentului infracțional al inculpatului S.I.M. pot fi reprezentați de
apariția unui comportament infracțional al acestuia în perioada minorității,
capacitate scăzută de înțelegere de tipul
cauză-efect a rezultatelor
comportamentului său și tendința de a găsi
vinovați în alte persoane, gradul redus de adaptare la mediul
instituțional-școlar,
iar singurul factor
suportiv pentru inculpat este familia.
Ținând seama de
pericolul social concret, care este ridicat,
având în vedere modalitatea de comitere a faptelor,
respectiv de două persoane împreună, asupra unei părți vătămate minore, în
vârstă de numai 12 ani, instanța a apreciat că luarea unei măsuri
educative nu este suficient
ă pentru îndreptarea minorului, și a
aplicat acestuia pedeapsa cu închisoarea.
În ceea ce privește împrejurările care
atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului S.I.M., instanța nu a
reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art.
74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament
exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul
procesului. De asemenea, nu s-a impus reținerea unor circumstanțe agravante.
Instan
ța a mai ținut seama la individualizarea pedepsei de
faptul că acest inculpat este cel care exercita o presiune psihică mai
puternică asupra părții vătămate, prin faptul că deseori îi solicita bani în
timpul pauzelor de la școală, fapt constatat de diriginta acesteia, ceea ce a
determinat o discuție cu psihologul școlii (fila 114 dosar instanță ).
Av
ând în vedere că
pedepsele complementare nu se aplică
minorului,
potrivit art. 109 alin. (3) C. pen., nu s-a interzis acestuia pedeapsa
complementară prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.
În baza art. 109
alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca
mijloacele
materiale de probă, predate prin procesul verbal încheiat la data de 01 aprilie
2010, constând într-o pereche de chiloți ridicați de la partea vătămată M.A.M.,
pe care se află un tampon intim, o bucată de material textil, o pereche de
chiloți de damă rupți și o cheie de la ușa de acces în dormitorul părții
vătămate, să fie păstrate de către instanța de judecată până la soluționarea
definitivă a cauzei.
Cu privire la
latura civil
ă a cauzei,
în baza art. 17 C. proc. pen., reprezentantul Ministerului Public a înțeles să
exercite acțiunea civilă pentru partea vătămată minoră M.A.M., solicitând suma
de 5.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 54 dosar instanță ).
Din raportul de evaluare psihologic
ă a părții vătămate ( filele 189-190
dosar instanță) a reieșit că aceasta are un Eu slab structurat și imatur
afectiv, psihosexualitatea fiind insuficient elaborată, creionându-se profilul
unei minore cu valențe intelectuale și sociale mediocre, aflată într-un
"vid" de identitate de tip status-rol, tipic crizei de originalitate.
Potrivit depozi
ției martorei M.C., mama părții
vătămate ( fila 113 dosar instanță ) aceasta a simțit că din noiembrie 2008
fiica sa este mai tensionată și a fost la școală să vorbească cu diriginta ei,
care i-a spus că fiica sa ar avea
probleme cu un b
ăiat la școală, S.I.M., care îi cere
bani, și a apelat la psihologul
școlii, aflând astfel de cele întâmplate.
Potrivit diplomelor depuse la dosar (
filele 118-119 dosar instan
ță
) partea vătămată era premiantă, iar din caracterizarea acesteia ( fila 117
dosar instanță ) a reieșit că nu a manifestat probleme de comportament, fiind o
elevă cu rezultate bune la învățătură.
Astfel, av
ând în vedere că
s-a dovedit vinovăția inculpaților,
prejudiciul
suferit și legătura de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de către
victimă și faptele inculpaților, ținând seama și de principiul reparării
integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, în
baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 și 999 C. civ. instanța a
admis acțiunea civilă și în baza art. 1003 C. civ. a obligat pe inculpatul
L.A., în solidar cu părțile responsabil civilmente L.V. și L.M. și în solidar
cu inculpatul S.I.M.
, acesta din urmă în
solidar cu părțile responsabil civilmente
S.M. și S.F., la plata sumei
de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă minoră M.A.M.
Împotriva acestei hotărâri au declarat
apel inculpații S.I.M. și L.A., care au criticat soluția instanței de fond
pentru netemeinicie, în ce privește soluția de condamnare, solicitând
schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de act sexual cu un minor și în
subsidiar reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul L.A.
a ar
ătat
că i se impută că pe data de
4
octombrie 2008, în urma unei înțelegeri cu inculpatul S.I.M., a întreținut
raportat sexual cu partea vătămată M.A.M., având în vedere imposibilitatea
acesteia de a-și exprima un consimțământ valabil ca urmare a imaturității sale
psiho-afective, aceasta având la acel moment vârsta fragedă de 13 ani; al
doilea act material vizează
evenimentele din
data de 19 noiembrie 2008, când s-a reținut că a
întreținut cu aceeași
parte vătămată un raport sexual, forțat de data aceasta, că nu pot fi
evidențiate fără echivoc aceste două aspecte.
În acest sens, inculpatul a solicitat
a fi avut în vedere modul în care a acționat partea vătămată M.A.M. precum și
aspectele care vizează dezvoltarea psio-emoțională a acestei părți la această
vârstă, aceasta a avut destulă maturitate psihică afectivă, dându-și seama de
consecin
țele acțiunilor inculpaților asupra ei, această parte nu
a cerut ajutorul și mai mult decât atât a rugat persoanele prezente de față,
martorii din cauză, să nu relateze nimănui nimic cu privire la cele întâmplate,
dar și modul în care M.A.M. a acționat după acest eveniment.
În ceea ce
privește cel de-al doilea act sexual, a precizat că
nici în acest caz nu se poate vorbi
despre viol, pentru că nu a existat sub nicio formă nici constrângere fizică și
nici morală, chiar dacă a existat o lenjerie intimă a părții vătămate ruptă, nu
există
dovezi directe că aceasta s-a produs
printr-o acțiune a inculpatului
L.A., oricine putând să facă acest
lucru, existând anumite dubii și acestea nu pot profita decât inculpatului.
Raportat la aspectele mai sus
prezentate a solicitat schimbarea
încadrării
juridice în infracțiunile prevăzute de art. 198 C. pen., respectiv act sexual
cu un minor.
În ceea ce privește pedeapsa, a
solicitat reducerea
acesteia, arătând că
sunt tot niște minori la fel ca partea vătămată.
Inculpatul S.I.M.
a avut aceleași solicitări ca și
inculpatul L.A., arătând în plus că relevantă pentru această schimbare de
încadrare juridică este proba aflată la filele 159-163 din dosarul instanței de
fond, respectiv niște convorbiri purtate pe messenger între inculpatul S.I.M.
și partea vătămată M.A.M., de unde reiese foarte clar că a existat un acord și
că partea vătămată conștientiza ceea ce se întâmplase iar faptul că aceasta a
depus plângere s-a datorat insistențelor părinților săi și că el era prietenul
părții vătămate M.A.M.
În plus, acest inculpat, a mai
precizat că deși faptele comise de cei doi inculpați sunt aproape aceleași, el
a fost condamnat la o pedeapsă mai mare.
Prin decizia penal
ă nr. 88/A din 9 august 2011 a Curții
de Apel Brașov, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori au fost respinse ambele
apeluri declarate în cauză.
S-a constatat c
ă prima instanță a reținut în mod
corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză
și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.
Astfel, este de observat c
ă prima instanță a procedat corect la
stabilirea stării de fapt, pe baza analizei minuțioase a materialului
probatoriu administrat, din care se desprinde că inculpații se fac vinovați de
comiterea infracțiunilor pentru care au fost condamnați de prima instanță.
În acest sens, se impune precizarea c
ă în mod judicios prima instanță a
procedat la analizarea tuturor circumstanțelor reale ale cauzei și personale
ale inculpaților.
Din aceast
ă perspectivă se impune a constata că
prima instanță a procedat la o analiză exhaustivă a tuturor circumstanțelor
personale ale fiecărui inculpat, în contextul faptei comise.
Astfel, Tribunalul pentru Minori
și Familie Brașov, cu o motivare pe
care Curtea și-o însușește integral, a demonstrat cu prisosință, motivele și
probele pe care s-a întemeiat acuzarea, starea de fapt și caracterizarea
juridică legală a acestora.
În primul rând, se impune observația
că inculpatul S.I.M. nu era prietenul părții vătămate; aceasta, în vârstă de 12
ani, l-a cunoscut pe inculpatul S.I.M., în vârstă de 17 ani, în Parcul
Tractorul, din cartierul unde locuiesc ambele părți, iar ulterior s-au întâlnit
la școală, la Colegiul Tehnic
"Mircea
Cristea", partea vătămată frecventând cursurile gimnaziale
ale
școlii, iar inculpatul pe cele liceale și inculpatul obișnuia să-i ceară uneori
bani părții vătămate, când aceasta mergea la chioșc în pauze.
Prin intermediul acestui inculpat,
partea v
ătămată i-a
cunoscut pe inculpatul L.A., în vârstă de aproape
16 ani și
martorul A.G.M., pe care i-a întâlnit în același parc
și cu care obișnuia să comunice uneori pe
internet, prin intermediul
messengerului.
Demn de
relevat este c
ă aceste
discuții nu dovedesc nici acordul părții vătămate la întreținerea de raporturi
sexuale cu inculpații și nici maturitatea afectivă necesară unui consimțământ
valabil.
De altfel, cu privire la aceast
ă chestiune nici nu se poate pune
problema existenței unui consimțământ valabil în raport de vârsta părții
vătămate, deoarece limita de vârstă impusă de
legiuitor
prin norma penală de incriminare nu poate fi combătută în
niciun mod,
fiind vorba de o condiție dirimantă pentru existența infracțiunii.
În seara de 04 octombrie 2008 partea
vătămată minoră M.A.M.
se afla acasă cu
verișoara sa mai mică, M.A.
, în vârstă de 11 ani, deoarece părinții,
împreună cu fratele său mai mic, plecaseră la țară, iar verișoara sa urma să
înnopteze la ea. Mătușa părții vătămate fusese și
le pregătise cina,
după care a
plecat, iar la un moment dat a sunat cineva la interfon,
recomandându-se
că este "poșta", iar când partea vătămată a
deschis u
șa apartamentului, au intrat în casă
foarte dezinvolți inculpații L.A. și S.I.M.
Ace
știa au chemat-o pe partea vătămată în dormitor și i-au
cerut pe un ton autoritar să se dezbrace și deși partea vătămată Ie-a spus că
este virgină și că o doare ( fila 52 dosar urmărire penală ), au întreținut pe
rând fiecare din inculpați câte un raport sexual normal cu aceasta. Martora
M.A. și-a dat seama că se întâmplă ceva și a încercat ușa dormitorului, însă
aceasta era blocată. După plecarea băieților, M. era speriată și i-a spus
martorei să nu spună nimănui, pentru că va ieși rău, iar martorei, la acea
vârstă, îi era și jenă să știe așa ceva (fila 112 dosar instanță ).
La data de 19 noiembrie 2008, la scurt
timp dup
ă sosirea la
domiciliu a părții vătămate de la școală, au venit inculpatul L.A. și martorul
A.G.M. sub pretextul de a cere bani părții vătămate, iar ulterior inculpatul
S.I.M., care s-a întâlnit pe scări cu martorele P.A.M. și B.A.B., care mergeau
tot la partea vătămată.
Un timp au stat cu to
ții de vorbă în bucătărie, iar la un
moment dat inculpatul S.I.M. i-a spus părții vătămate "treci tu odată în
cameră!", apoi I-a urmat și inculpatul L.A. și au încuiat ușa pe interior
( fila 82 dosar urmărire penală ). l-au cerut ca prima oară părții vătămate să
se dezbrace, iar S.I.M. i-a spus să-și dea bluza jos că i-o rupe ( fila 52
dosar urmărire penală ), iar L.A. i-a rupt chiloții, după care inculpatul L.A.
a întreținut cu ea un raport
sexual forțat
și a simțit o durere puternică a penisului și a sângerat,
ștergându-se
pe o cârpă. Această cârpă și chiloții părții vătămate au fost ridicați cu
ocazia cercetării la fața locului, iar potrivit raportului de constatare
tehnico-științifică ADN pe cârpă a fost localizat în raport majoritar profilul
genetic al inculpatului L.A. În acest timp, inculpatul S.I.M. era de față și
își aștepta rândul, însă după cele întâmplate inculpatului L.A. nu și-a mai concretizat
intenția.
Nu poate fi
primit
ă
apărarea inculpaților în sensul că partea
vătămată
ar fi fost de acord cu întreținerea de raporturi sexuale,
starea de fapt rezultă din analiza mijloacelor de
probă administrate
atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul
cercetării judecătorești, constând în declarații ale inculpaților, care
recunosc
întreținerea raporturilor sexuale
cu partea vătămată, însă susțin că
aceasta ar fi fost de acord,
declarațiile părții vătămate, și ale martorilor, proces verbal de cercetare la
fața locului, raport de
expertiz
ă medico-legală, raport de constatare
tehnico-științifică, raport de evaluare psihologică.
În consecință, în mod judicios prima
instanță a respins
cererea inculpatului L.A.
de schimbare a încadrării juridice
dată faptei din infracțiunea de viol,
prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu
aplicarea art. 99 C. pen., în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută
de art. 198 alin. (
1) C. pen., nefiind vorba
de existența unui consimțământ al părții
vătămate de a întreține raport sexual cu inculpatul.
A
șa
cum s-a precizat anterior, cu privire la această chestiune nici nu se poate
pune problema existenței unui
consimțământ
valabil în raport de vârsta părții vătămate, deoarece
limita de vârstă
impusă de legiuitor prin norma penală de incriminare nu poate fi combătută în
niciun mod, fiind vorba de o condiție dirimantă pentru existența infracțiunii,
astfel încât, chiar dacă partea vătămată ar fi fost de acord, consimțământul
acesteia nu este valabil.
Acelea
și considerente sunt pe deplin valabile și în cazul
inculpatului minor S.I.M., care, în data de 04 octombrie 2008, împreună cu
inculpatul minor L.A., a întreținut un raport sexual normal cu partea vătămată
minoră M.A.M., în vârstă de 12 ani, a cărei vârstă o cunoștea ( fila 52 dosar
instanță ), prin exercitarea unei presiuni psihice și fizice și profitând de
imposibilitatea ei de a-și exprima voința, datorită vârstei fragede și al unui
"Eu slab structurat și imatur
afectiv,
psihosexualitatea fiind insuficient elaborată".
În consecință,
în speță nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care
inculpații au fost trimiși în judecată și
condamnați
de prima instanță.
De asemenea, nu se impune nici
reducerea pedepselor aplicate de prima instan
ță, aceasta a precizat pe larg, cu o motivare pe care
Curtea și-o însușește integral, care sunt considerentele pentru care pedepsele
au fost individualizate în această manieră, s-a arătat de ce nu se impune nici
reținerea de circumstanțe atenuante, dar nici a celor agravante, astfel că se
constată că sunt conforme prevederilor art. 72 C.
pen.
De
și părțile responsabil civilmente L.M. și L.V.
au arătat că au autoritate asupra inculpatului
minor, instanța
constată că această afirmație nu corespunde realității,
câtă vreme în prezent inculpatul este arestat în altă cauză.
În plus, acesta avea vârsta de aproape
16 ani și provine dintr-o familie organizată, având încă un frate major, care
este plecat în Italia. Familia locuiește într-un apartament proprietate,
format din dou
ă camere, care oferă condiții optime
de locuit. Minorul era elev în clasa a XII-a la Colegiul Național Economic
„Andrei Bârseanu", când s-a pus în executare pedeapsa de 3 ani și 8 luni
închisoare aplicată acestuia pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie.
Totodată, acesta a mai fost implicat în săvârșirea unei alte infracțiuni de
viol, în care parte vătămată era un băiat cu deficiente.
Referatul de evaluare
întocmit de Serviciul de Probațiune de
pe lângă Tribunalul Brașov ( fila 29 voi. II dosar instanță ),
potrivit cărora factorii favorizanți ai
comportamentului infracțional al
inculpatului L.A. pot fi reprezentați
de influența nefavorabilă dintre cei doi inculpați, în sensul antrenării
reciproce în vederea săvârșirii faptelor, profitarea de imaturitatea părții
vătămate, precum și capacitatea scăzută de empatie față de aceasta, iar ca
factori care să inhibe comportamentul infracțional al inculpatului au fost
identificați: susținerea afectivă și materială din partea familiei, faptul că a
fost integrat școlar și stabilitatea locativă.
Ținând seama de pericolul social concret, care este ridicat,
având în vedere modalitatea de
comitere a faptelor, respectiv de două persoane împreună, asupra unei părți
vătămate minore, în vârstă de numai 12 ani, instanța apreciază că luarea unei
măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului, și va aplica
acestuia pedeapsa cu închisoarea și că nu se impune reducerea cuantumului
acestuia, în caz contrar pedeapsa nu va mai fi aptă să-și îndeplinească scopul
și funcția de reeducare și restabilire a echilibrului social și juridic
afectat.
Acelea
și considerente sunt pe deplin aplicabile și inculpatului
S.I.M.: acesta avea vârsta de 17 ani și provine dintr-o familie organizată,
având încă un frate și o soră, ambii majori. Familia locuiește într-un
apartament proprietate, format din două camere de cămin. La data săvârșirii
faptei, familia inculpatului se confrunta cu o situație financiară dificilă,
tatăl fiind șomer, iar mama a fost nevoită să plece în Italia la muncă. De-a
lungul timpului, climatul familial a fost preponderent conflictual,
creat în special de tată pe fondul consumului de
alcool, astfel încât minorul a relaționat deficitar cu părinții. Minorul a
început să obțină
rezultate școlare slabe în cursul liceal și a repetat
clasa a X-a în cadrul Colegiului Tehnic. Acesta are antecedente penale, fiind
în executarea unei pedepse privative de libertate pentru tâlhărie împreună cu
coinculpatul L.A., cu care a
mai fost
implicat și în săvârșirea unei alte infracțiuni de viol, în care
parte
vătămată era un băiat cu deficiențe.
Potrivit raportului de expertiz
ă medico-legală psihiatrică din 20
noiembrie 2008 (fila 188 dosar urmărire penală ), întocmit de Serviciul
Județean de Medicină Legală Brașov, inculpatul prezintă tulburări de
comportament, însă la data comiterii faptei avea discernământul păstrat.
Corect au fost avute
în vedere și mențiunile referatului de
evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov (
fila 31 voi. II dosar instanță ), potrivit cărora factorii favorizanți ai
comportamentului infracțional al inculpatului S.I.M. pot fi reprezentați de
apariția unui comportament infracțional al acestuia în perioada minorității,
capacitate scăzută de înțelegere de tipul
cauză-efect a rezultatelor
comportamentului său și tendința de a găsi
vinovați în alte persoane, gradul redus de adaptare la mediul
instituțional-școlar,
iar singurul factor
suportiv pentru inculpat este familia.
În consecință, Tribunalul pentru Minori
și Familie Brașov a acordat eficiența cuvenită criteriilor instituite de art.
72 C. pen., referitoare la gradul de pericol social al faptelor și nu se impune
reducerea acestora, pedepsele aplicate fiind
suficiente și de natură
să conducă la reeducarea inculpaților și la
realizarea scopului de
prevenție generală
pe care îl are sancțiunea penală.
Împotriva acestei decizii au declarat
recurs inculpații L.A. și S.I.M.
Inculpatul L.A. a invocat cazurile de
casare prev. de
art. 385
9
pct. 17
și 14 C. proc. pen.
În susținerea motivelor de casare, a
reiterat cererea formulată la instanța de fond și apel și a solicitat
schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de relații sexuale cu o
minoră, având în vedere atitudinea inculpatului,
faptul că era minor
ca și partea vătămată și probatoriul din care
rezultă modalitatea în care a acționat partea vătămată în timpul și după
săvârșirea infracțiunii, precum și faptul că acțiunile inculpatului și părții
vătămate relevă dorința acestora de a experimenta activități sexuale. în ce
privește al doilea act material, pentru care s-a reținut că actul sexual a avut
loc prin forțarea părții vătămate, a arătate că nu a existat o constrângere
fizică sau morală, întrucât nu există suport probatoriu, iar lenjeria ruptă nu
poate duce
automat la concluzia că
inculpatul a exercitat constrângerea.
În subsidiar, s-a solicitat
reindividualizarea pedepsei, prin acordarea unei eficiente mai mari
circumstanțelor atenuante și celor personale ale inculpatului, conform
caracterizărilor și concluziilor psihologului.
Inculpatul
S.I.M.
a invocat cazurile de casare
prev.
de art. 385
9
pct. 14 și 20 C. proc. pen., solicitând
reducerea pedepsei, în raport cu prevederile art. 320
1
C. proc. pen.
susținând că inculpatul era minor la data săvârșirii faptei, iar la al doilea
act material doar a asistat. A mai arătat că a realizat gravitatea faptelor și
beneficiază de sprijinul familiei.
În acest sens, la termenul de judecată
din 22 martie 2012 inculpatul S.M. a declarat personal că recunoaște
săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare
și solicită aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen.
Examin
ând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și
a cazurilor de casare invocate, Curtea constată că ambele recursuri sunt
fondate.
În ce privește cazul de casare prev.
de art. 385
9
pct. 17 C. proc. pen., Curtea reține,
contrar celor susținute de inculpați, că aceștia au întreținut raporturile
sexuale cu partea vătămată prin constrângere și profitând de imposibilitatea ei
de a-și exprima
voința, astfel încât
critica vizând încadrarea juridică a faptelor este
neîntemeiată.
Din raportul de expertiz
ă medico-legală psihiatrică rezultă că
partea vătămată, minoră în vârstă de
12 ani, prezintă imaturitate psihică și nu a avut capacitatea psihică de a-și
exprima un consimțământ valabil la datele la care inculpații au întreținut cu
aceasta raporturi sexuale.
Pe de alt
ă parte, din probatoriul administrat
în cauză a rezultat că în nici un moment victima nu a fost de acord să
întrețină asemenea relații cu inculpații, declarațiile acesteia coroborându-se
cu declarațiile martorilor prezenți la fața locului în cele două momente.
Din aceste mijloace de prob
ă reiese că în ambele cazuri inculpații
s-au închis în dormitorul părții vătămate și au refuzat să deschidă ușa atunci
când martorii prezenți în locuința victimei au încercat să pătrundă în
interior.
Mai mult, conduita violent
ă a inculpaților este probată în ce
privește fapta din 19 noiembrie 2008 și de obiectul de lenjerie intimă
aparținând victimei, găsit la fața locului rupt și plin de sânge.
Prin urmare, sus
ținerea inculpaților, în sensul că
raporturile sexuale întreținute cu partea vătămată s-ar circumscrie unei
„dorințe (comune) a acestora de a experimenta activități sexuale" la
vârsta minoratului, rămâne o simplă apărare, nesusținută probator de actele
aflate la dosarul cauzei, astfel încât sub acest aspect recursul inculpatului
L. nu este întemeiat.
Curtea constat
ă însă că ambele căi de atac sunt
admisibile din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen., cu referire în privința inculpatului S. la incidența
disp. art. 320
1
C. proc. pen.
În acest sens, Curtea reține incidența
în speță a deciziei Curții Constituționale nr. 1470 din 8 decembrie 2011 și a
O.U.G nr. 121 din 22 decembrie 2011, în condițiile în care faptele deduse
judecății au fost comise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar
judecata în apel a avut loc anterior atât deciziei, cât și a ordonanței
sus-amintite.
Prin urmare, lu
ând act de poziția exprimată de
inculpatul
S. în declarația dată în fața
instanței de recurs la 22 martie
2012, primul termen cu procedura legal
îndeplinită, Curtea urmează a admite calea de atac exercitată de acesta, a casa
ambele hotărâri și rejudecând cauza conform
art. 385
15
pct. 2 lit. d)
C. proc. pen., a reduce pedepsele
aplicate acestui inculpat, prin raportare la noile limite de pedeapsă,
stabilite în condițiile art. 109 C. pen. și art. 320
1
alin. (7) C.
proc. pen.
Pe de alt
ă parte, Curtea constată că în cauză
nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpaților,
în condițiile în care nu au dovedit că ar fi avut o bună conduită anterior
comiterii faptelor (mărturie fiind cercetarea lor în alte cauze pentru
săvârșirea altor infracțiuni), nu au avut o conduită
sinceră pe parcursul soluționării cauzei (recunoașterea inculpatului
S.
petrecându-se abia în fața instanței de recurs și doar pentru a beneficia de
disp. art. 320
1
C. proc. pen.) și nici nu au depus
vreo stăruință pentru a acoperi prejudiciul moral
cauzat victimei (cu
care de altfel nici nu au reușit să empatizeze, nici
măcar după declanșarea cercetărilor în cauză).
În același timp însă, deși în favoarea
inculpaților nu pot fi reținute circumstanțe atenuante judiciare, Curtea
apreciază, prin raportare la toate împrejurările de fapt și la datele ce
conturează persoana inculpaților (inclusiv vârsta acestora), că niște pedepse
orientate către minimul special, cu executare în
regim de detenție,
satisfac
necesitățile de constrângere și reeducare înscrise în art. 52
C. pen.
În aceste limite și pentru aceste
motive, ambele recursuri vor fi admise, cu consecința unei reindividualizări a
pedepselor aplicate celor doi inculpați.
Va constata c
ă aceștia sunt
arestați în altă cauză.
Văzând și disp.
art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
recurenții
inculpați L.A.
și S.I.M. împotriva deciziei penale nr. 88/A
din
9 august 2011 a Curții de Apel Brașov, Secția Penală și pentru Cauze cu Minori.
Caseaz
ă în totalitate decizia penală atacată și în parte
sentința penală nr. 34/S din 30 martie 2011 a Tribunalului Brașov pentru minori
și familie.
Descontope
ște pedeapsa rezultantă aplicată
inculpatului L.A. de 8 ani închisoare în pedepsele componente de 7 ani
închisoare și de 8 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicat
ă inculpatului L.A. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C.
pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa aplicat
ă inculpatului L.A. pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C.
pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit.
a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopește pedepsele
aplicate, urmând ca inculpatul L.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani
închisoare.
Face aplicarea prevederilor art. 71 - art. 64 lit. a) teza a ll-a
și b) C. pen.
Descontope
ște pedeapsa rezultantă aplicată
inculpatului S.I.M. de 8 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente de 8
ani închisoare și de 8 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea
prevederilor art. 320
1
C. proc. pen.
și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului
S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1), alin.
(2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. de la 8 ani
închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
Face aplicarea
prevederilor art. 320
1
C. proc. pen.
și reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului
S.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 197
alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen.
de la 8 ani și 6 luni închisoare la 3 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit.
a) - art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., contopește pedepsele
aplicate, urmând ca inculpatul S.I.M. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani
și 6 luni închisoare.
Face aplicarea prevederilor art. 71-art. 64 lit. a) teza a ll-a
și b) C. pen.
Men
ține celelalte
dispoziții ale hotărârilor atacate.
Constat
ă că inculpații S.I.M. și L.A. sunt arestați în altă
cauză.
Onorariile ap
ărătorilor
desemnați din oficiu, pentru recurenții
inculpați
în sumă de câte 75 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitiv
ă.
Pronun
țată în ședință
publică, astăzi 22 martie 2012.