ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6354/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

I.

La 10 noiembrie 1995, reclamantul R.I.M.A. a chemat în judecată pe pârâții

Consiliul General al Municipiului București și Serviciul Român de Informații,

solicitând în temeiul art. 480 din C. civ. obligarea acestora la restituirea

imobilului situat în București, sector 1, compus din

1

.

977

mp teren și construcție (casă cu 4 nivele și garaj), preluat abuziv de la M.I.,

defuncta sa mamă.

Judecătoria sectorului 1 București, prin

sentința civilă nr. 8464 din 27 mai 1999, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

București.

Tribunalul București, secția a III-a civilă,

prin sentința nr. 537 din 3 mai 2000, a respins acțiunea, ca nefondată.

Reclamantul a declarat apel și, pe parcursul

soluționării acestei căi de atac, în cauză au depus cereri de intervenție în interes

propriu Ministerul Finanțelor Publice (în calitate de reprezentant al Statului Român),

precum și M.G.I. (în nume propriu și ca reprezentant al E.E.A., căsătorită E.E.A.B.K.,

sora sa), M.N.R.A. și D.S.A. (în nume propriu și ca reprezentant al Z.I.D. și B.R.D.,

născută B.R.D.A., sora și, respectiv, verișoara lui), toți în calitate de moștenitori

legali ai defunctului N.I.M., soțul mamei apelantului.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin încheierea din 31 mai 2001, a respins cererea de intervenție formulată

de intervenienții persoane fizice și a admis, în principiu, cealaltă cerere de intervenție.

În continuare, aceeași curte, prin decizia

nr. 345 din 14 iunie 2001, a admis apelul și a anulat sentința, cu reținere în vederea

judecării fondului, iar apoi, prin decizia nr. 285 din 5 iunie 2003, a admis acțiunea,

i-a obligat pe pârâți și pe intervenientul Ministerul Finanțelor Publice să lase

imobilul revendicat în deplina proprietate și liniștita posesie a reclamantului

și a respins cererea de intervenție în interes propriu.

II. La 4 septembrie 2003, intervenienții

D.S.A. (în nume propriu și ca reprezentant legal al Z.I.D. și B.R.D.), M.G.I. (în

nume propriu și ca reprezentant legal al E.E.A.B.K.) și M.N.R.A. au solicitat, conform

art. 281 din C. proc. civ., îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea

din 31 mai 2001, în sensul că reprezentantul pârâtului Serviciul Român de Informații

a pus concluzii de admitere în principiu a cererii lor de intervenție, și nu de

respingere a acestei cereri, cum greșit s-a consemnat.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin încheierea din 16 octombrie 2003, a admis cererea și a îndreptat eroarea

materială strecurată în încheierea precedentă, în sensul că reprezentantul pârâtului

S.KI. a solicitat admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu

formulată de petenți.

III. La 10 noiembrie 2009, intervenienții

D.S.A. și M.G.I. (în nume propriu și în calitate de reprezentanți ai Z.I.D., B.R.D.

și E.E.A.B.K.) au solicitat, conform art. 281 din C. proc. civ., îndreptarea erorii

materiale strecurate în considerentele deciziei nr. 285/2003.

Concret, petenții au susținut că mențiunea

„întrucât imobilul a fost cumpărat de mama apelantului în regimul separației de

bunuri" este contrară consemnărilor cuprinse în încheierea din 31 mai 2001.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin încheierea din 4 martie 2010, a respins cererea, ca nefondată.

S-a reținut că:

- prin încheierea din 31 mai 2001, instanța

nu a motivat respingerea cererii de intervenție formulate de petenți;

- totuși, în considerentele deciziei

nr. 285/2003 s-a menționat că instanța a respins această cerere de intervenție pe

considerentul că „imobilul a fost cumpărat de mama apelantului în regimul separației

de bunuri";

- nemotivarea respingerii cererii de intervenție

în încheierea de ședință și prezentarea acestei motivări direct în considerentele

deciziei nu constituie însă erori materiale în sensul art. 281 din C. proc. civ.

IV. Petenții intervenienți au declarat

recurs, solicitând modificarea ultimei încheieri, în sensul admiterii cererii de

îndreptare a erorii materiale, așa cum a fost formulată.

În motivarea recursului, întemeiat pe

art. 281

3

, art. 299 și urm. din C. proc. civ., recurenții susțin că:

- de vreme ce încheierea din 31 mai 2001

nu face nicio referire la motivele respingerii cererii lor de intervenție, mențiunea

cuprinsă în considerentele deciziei și vizată prin cererea de îndreptare este contrară

prevederilor art. 268 alin. (3)- alin. (4) C. proc. civ.;

- la dosarul cauzei nu a fost atașată copia

filei corespunzătoare din caietul grefierului de ședință în care acesta a consemnat

mersul dezbaterilor din 31 mai 2001.

Prima critică, a cărei dezvoltare permite

încadrarea în ipoteze prevăzută de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., este nefondată

deoarece:

- textul pe care petenții și-au întemeiat

cererea de îndreptare se referă la „erori materiale", și nu la erori de judecată;

- or, este evident că mențiunea contestată

de recurenți, fără corespondent în încheierea de respingere a cererii lor de intervenție

constituie, eventual, o eroare de judecată, și nicidecum o eroare materială susceptibilă

de îndreptare pe calea prevăzută de art. 281 din C. proc. civ.

Cealaltă critică nu se încadrează în niciunul

dintre motivele de recurs enumerate de art. 304 din C. proc. civ.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) din

C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții D.S.A. în nume propriu și ca reprezentant pentru M.G.I., Z.I.D.,

B.R.D. și E.E.A.B.K. împotriva încheierii de ședință din 4 martie 2010 a Curții

de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2010.