ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4393/2012

Asupra recursului, din examinarea

lucrărilor dosarului

constată următoarele:

Curtea de Apel

Alba Iulia - secția a II-a civilă a fost învestită cu soluționarea

recursului declarat de intervenienta

Direcția Generală a Finanțelor Publice a

Județului

Hunedoara, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Deva, împotriva

sentinței nr. 1109/CA din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în

dosarul

nr. 3248/97/2011*.

La termenul de

judecată din data de 12 septembrie 2012, A.M.,

reprezentanta societății pârâte SC D.

SA Deva, a depus un înscris prin care a

invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

O.U.

G.

nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materia civilă, solicitând

sesizarea Curții Constituționale

pentru soluționarea excepției invocate și suspendarea judecării cauzei.

Prin

încheierea pronunțată la acea dată, în temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art.

29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, considerând că excepția de

neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, Curtea de Apel Alba Iulia - secția

a II-a civilă a respins cererea de sesizare

a Curții Constituționalitate.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel

Alba

Iulia

a apreciat că prevederile

O.U.G. nr. 51/2008 nu au legătură cu soluționarea

litigiului dedus judecății, având în

vedere că excepția de

neconstituționalitate a fost invocată de către fostul

administrator al SC D. SA raportat la cererea de ajutor public judiciar

pe care

a formulat-o în nume propriu, iar obiectul cauzei aflate în

recurs îl reprezintă

cererea de radiere a

societății formulată de reclamantul O.N.R.C. în baza art. 237 alin. (

8)

și (9) din Legea nr. 31/1990.

În termen legal, împotriva acestei

încheieri, A.M. a declarat

recurs,

criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, fără a-și încadra motivele

invocate

în temeiul de drept al art. 304 C. proc. civ.

În opinia

recurentei, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale,

conform art. 29 alin. (6) din Legea nr.

47/1992, republicată, cu referire la art. 29

alin.

(1) din același act normativ, instanța de judecată sesizată cu excepția de

neconstituționalitate,

a pronunțat o hotărâre nelegală.

Intimații O.R.C. Hunedoara, SC D. SA și D.G.F.P. Hunedoara în numele și

pentru Administrația Finanțelor

Publice

Deva nu au formulat întâmpinare.

Cum problema

timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții,

motive de casare, înalta Curte,

conform art. 137 C. proc. civ.

raportat la art.

20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la

dispozițiile

art. 302 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de

recurs se va atașa dovada achitării taxei de

timbru", a luat în examinare excepția

netimbrării cererii de recurs

și a reținut:

Recurenta A.M. a fost legal citată

pentru termenul din 7

noiembrie 2012, cu

mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei

timbru judiciar (fila 18 dosar recurs), dar aceasta, în mod nejustificat,

nu

și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru a

fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele

judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru

prevăzute de acest act

normativ, taxe

datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care

se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până

la termenul stabilit de instanță, de

regulă primul termen de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,

art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și

normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul

în care partea nu achită taxa

judiciară de timbru și timbru judiciar,

cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient

timbrată.

Constatând că recursul nu a fost

timbrat anticipat, că recurenta nu s-a

conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 7 noiembrie 2012, când procedura a

fost legal îndeplinită, că în cauză

nu operează scutirea legală de

obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a

legii și ale art. 9 din O.G. nr.

32/1995

și să dispună anularea recursului reclamantei M.A., ca

netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de

recurenta

M.A. împotriva

încheierii

din 12 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția a II-a

civilă, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012