ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4393/2012

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Curtea de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă a fost învestită cu soluționarea recursului declarat de intervenienta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Deva, împotriva sentinței nr. 1109/CA din 22 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3248/97/2011*. La termenul de judecată din data de 12 septembrie 2012, A.M., reprezentanta societății pârâte SC D. SA Deva, a depus un înscris prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U. G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materia civilă, solicitând sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției invocate și suspendarea judecării cauzei.

Prin încheierea pronunțată la acea dată, în temeiul art. 29 alin. (5) raportat la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, considerând că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, Curtea de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționalitate. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că prevederile O.U.G. nr. 51/2008 nu au legătură cu soluționarea litigiului dedus judecății, având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost invocată de către fostul administrator al SC D. SA raportat la cererea de ajutor public judiciar pe care a formulat-o în nume propriu, iar obiectul cauzei aflate în recurs îl reprezintă cererea de radiere a societății formulată de reclamantul O.N.R.C.

în baza art. 237 alin. ( 8) și (9) din Legea nr. 31/1990. În termen legal, împotriva acestei încheieri, A.M. a declarat recurs, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate, fără a-și încadra motivele invocate în temeiul de drept al art. 304 C. proc. civ. În opinia recurentei, respingând cererea de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu referire la art. 29 alin. (1) din același act normativ, instanța de judecată sesizată cu excepția de neconstituționalitate, a pronunțat o hotărâre nelegală. Intimații O.R.C. Hunedoara, SC D. SA și D.G.F.P. Hunedoara în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice Deva nu au formulat întâmpinare.

Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de casare, înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și la dispozițiile art. 302 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Recurenta A.M. a fost legal citată pentru termenul din 7 noiembrie 2012, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar (fila 18 dosar recurs), dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului.

Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 7 noiembrie 2012, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului reclamantei M.A., ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurenta M.A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia - secția a II-a civilă, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2012