ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea Plenului
C.S.M.
Prin Hotărârea nr. 325 din 07 mai 2012,
Plenul C.S.M. a respins cererea de apărarea a reputației profesionale
formulată de U.I., fost judecător la Judecătoria Vișeu de Sus.
În motivarea acestei
hotărâri, Plenul C.S.M. a reținut, în esență, următoarele:
La data de 03
februarie 2012, domnul judecător U.I., din cadrul Judecătoriei Vișeu de
Sus, a adresat C.S.M., solicitarea de apărare a reputației profesionale,
în temeiul art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată cu
modificările și completările ulterioare și art. 75 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în raport de
susținerile doamnei judecător Ș.M., consemnate în procesul-verbal nr.
3 din 13 ianuarie 2012 și înaintat C.S.M. prin adresa din 19 ianuarie
2012, care au fost de natură să-i afecteze reputația profesională.
În motivarea cererii,
s-a arătat, în esență că, doamna judecător care era chemată să-și
exprime opinia în legătură cu solicitarea de avizare a menținerii sale în
funcție, situație în care ar fi trebuit să invoce criterii obiective
sau chiar și subiective, a trecut la un atac direct nejustificat și
mincinos asupra activității acestuia, arogându-și competențele
de conducător al instituției, calitate în care și-a permis a emite
pretinse judecăți de valoare, apreciind că s-ar fi adus chiar deservicii
instanței.
Domnul judecător a
precizat că menținerea sa în activitate nu este un favor, ci o viitoare
muncă grea și o responsabilitate, solicitând în temeiul art. 73 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, să fie efectuate
cercetări, în vederea apărării reputației sale profesionale, lezate
nejustificat prin afirmațiile doamnei judecător, care au fost reproduse în
referatul prezentat C.S.M. și adus la cunoștința publicului în
mod direct prin mijloace media.
Plenul C.S.M. a
reținut, din verificările efectuate de Inspecția Judiciară, faptul că
domnul U.I. a îndeplinit funcția de judecător la Judecătoria Vișeu de
Sus, fiind numit în funcție prin Hotărârea Plenul C.S.M nr. 385 din 20 mai
2010, ca urmare a promovării concursului de admitere în magistratură din data
de 21 martie 2010.
Întrucât la data de
11 aprilie 2012 a împlinit vârsta de 65 de ani, domnul judecător a solicitat
avizarea menținerii sale în funcție, începând cu această dată și
până la 11 aprilie 2013.
Prin Hotărârea nr. 95
din data de 7 februarie 2012, Plenul C.S.M a hotărât respingerea cererii formulate
de domnul judecător U.I., privind avizarea menținerii sale în
funcție, după împlinirea vârstei de 65 de ani.
Cu privire la
solicitarea de apărare a reputației profesionale, Plenul C.S.M. a
reținut că s-au efectuat verificări prealabile directe de către
Inspecția Judiciară, potrivit dispozițiile art. 30 alin. (2) din
Legea nr. 317/2004 și s-a constatat că susținerile doamnei judecător
Ș.M., astfel cum au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal din
data de 13 ianuarie 2012, nu au fost de natură a aduce atingere reputației
profesionale a domnului judecător, iar postarea referatului Direcției de
resurse umane și organizare la data de 3 februarie 2012 pe site-ul C.S.M. și
preluarea susținerilor doamnei judecător în mass-media din Maramureș
au fost realizate în scopul informării publicului într-o problemă de interes
general.
În acest context,
Plenul C.S.M. a apreciat că faptele expuse de domnul judecător nu se încadrează
în dispozițiile art. 30 din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., în raport
de susținerile doamnei judecător Ș.M.
De asemenea, a avut
în vedere și faptul că acordarea avizului de către C.S.M. se face
ținând cont de anumite condiții, nefiind obligatoriu, context în
care, Plenul a apreciat că prin Hotărârea nr. 95 din 07 februarie 2012 privind
acordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător,
după împlinirea vârstei de 65 de ani, nu s-a adus atingere reputației
profesionale a domului judecător U.I., fost judecător la judecătoria Vișeu
de Sus.
Recursul exercitat
împotriva hotărârii Plenului C.S.M.
Împotriva Hotărârii nr.
325 din 07 mai 2012 a Plenului C.S.M., U.I. a formulat recurs, în temeiul art. 29
alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., cu modificările și
completările ulterioare, solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii
cererii de apărare a reputației profesionale.
În motivarea căii de
atac, recurentul a arătat, în esență, cu referire concretă la aspectele
denigratoare, că hotărârea adoptată este nelegală, întrucât susținerile
doamnei judecător Ș.M., membru al Colegiului de conducere al Judecătoriei
Vișeu de Sus și purtător de cuvânt al instanței, au adus
atingere reputației sale profesionale, cu ocazia dezbaterii cererii sale
de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani, toate
afirmațiile defăimătoare fiind aduse la cunoștința publicului,
prin publicarea acestor date pe site-ul C.S.M.
Apărările intimatului
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimatul C.S.M. a invocat excepția de necompetență
materială a Înaltei Curți, solicitând declinarea competenței de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ și fiscal, în considerarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, iar în
subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.
Intimata apreciază că
dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. nu
sunt incidente în speță, deoarece hotărârea atacată nu vizează cariera și
drepturile judecătorilor în funcție, recurentul fiind eliberat din
funcție, prin pensionare, înainte de emiterea actului administrativ
atacat, prin Decretul Președintelui României nr. 345 din 09 aprilie 2012.
Procedura derulată
în recurs
Potrivit art. 13 din Legea
nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, intimatul a
depus la dosar, în copie, hotărârea atacată și documentele avute în vedere la
adoptarea acesteia, respectiv, Raportul Inspecției Judiciare nr. 388/IJ/331/SIJ/2012.
La termenul din 18
ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuția părților
excepția de necompetență materială în soluționarea prezentei cauze, dezbaterile
fiind consemnate în practicaua prezentei decizii.
Analizând excepția de
ordine publică a necompetenței materiale în conformitate cu prevederile art. 137
C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată.
Obiectul prezentului
recurs îl constituie Hotărârea nr. 325 din 07 mai 2012 a Plenului C.S.M., prin
care s-a respins cererea de apărare a reputației profesionale formulată de
Ungureanu Ioan, fost judecător la Judecătoria Vișeu de Sus.
În temeiul
dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., pot fi
atacate cu recurs direct la Secția de contencios administrativ și fiscal a
Înaltei Curți de Casație și Justiție hotărârile Plenului C.S.M. privind cariera
și drepturile judecătorilor și procurorilor.
Anterior emiterii
hotărârii atacate, recurentul a fost eliberat din funcția de magistrat,
prin pensionare, prin Decretul Președintelui României nr. 345 din 09
aprilie 2012.
Întrucât la data
emiterii hotărârii atacate recurentul nu mai avea calitatea de magistrat, se
consideră că cererea sa se referă la un act administrativ unilateral cu caracter
individual, respectiv, Hotărârea nr. 325 din 07 mai 2012 a Plenului C.S.M., în
speță fiind aplicabile dispozițiile cadru în materia contenciosului
administrativ, Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare.
În raport de
împrejurarea că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică
centrală, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
în sensul că este competentă să judece prezenta cauză, secția de contencios
administrativ și fiscal a Curții de Apel București.
În consecință, față
de cele arătate mai sus, se va admite excepția de necompetență
materială, invocată de intimatul C.S.M. și se va declina competența
de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină
competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul U.I.
și pârâtul C.S.M., în favoarea Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 ianuarie 2013.