ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6856/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamantul P.V. a

solicitat anularea Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 589 din 3 iulie 2012, cererea

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 1632/2/2013.

Prin Hotărârea

Plenului contestată s-a respins solicitarea reclamantului de eliberare din

funcția de judecător prin pensionare, cu motivarea că la data de 08 mai 2012

Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat Decizia penală nr. 1452/2012,

definitivă, prin care i-au fost aplicate judecătorului în cauză pedeapsa

principală rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza II-a, lit. b) și lit. c) C. pen.

Prin Hotărârea nr. 444

din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M., s-a propus Președintelui României eliberarea

din funcția de judecător a domnului P.V., vicepreședintele Judecătoriei Petroșani,

ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni.

La adoptarea acestei

hotărâri s-a avut în vedere că, în raport cu natura motivelor care conduc la

eliberarea din funcția de judecător sau procuror, conform art. 65 alin. (1) din

Legea nr. 303/2004, demisia ca manifestare unilaterală de. voință a

magistratului se circumscrie motivelor neimputabile de încetare a activității,

în timp ce intervenirea condamnării definitive pentru unele infracțiuni se înscrie

în categoria motivelor imputabile; în cazul în care există concurs între un caz

de eliberare din funcție pentru motive neimputabile și un caz de eliberare din

funcție din motive neimputabile, trebuie să se dea eficiență cazului eliberării

din funcție din motive imputabile, o interpretare contrară fiind de natură să

conducă la eludarea prevederilor legale.

Ulterior adoptării

hotărârii privind propunerea de eliberare din funcție, respectiv la data de 25

mai 2012, domnul P.V. a solicitat eliberarea din funcția de judecător pe un alt

temei - prin pensionare, în condițiile art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare. începând cu data de 3

0 martie 2012.

Prin Decretul nr. 411

din 12 iunie 2012 al Președintelui României, publicat în M. Of. nr. 398 din 14

iunie 2012, domnul P.V., vicepreședinte al Judecătoriei Petroșani, a fost

eliberat din funcție ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea unei

infracțiuni.

Prin publicarea Decretului

nr. 411 din 12 iunie 2012 al Președintelui României în M. Of., hotărârea de

eliberare din funcție ca urmare a condamnării definitive pentru săvârșirea unei

infracțiuni a intrat în circuitul juridic civil și a produs efecte juridice,

astfel că revocarea acesteia nu mai este posibilă. De altfel, revocarea ar fi

putut interveni pentru condiții de ilegalitate, dar mai ales pentru condiții

referitoare la oportunitate, iar Plenul constată că nu există aspecte privind

oportunitatea, care să justifice o revocare a Hotărârii nr. 444 din 17 mai 2012

a Plenului C.S.M.

Mai mult. Hotărârea nr.

444 din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M. este o consecință firească a Deciziei penale

definitive nr. 1452/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care

domnului P.V. i-a fost aplicată o pedeapsă penală, față de dispozițiile art. 65

lit. f) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare.

În consecință,

Plenul, constatând că există un act administrativ legal, intrat în circuitul

juridic civil și care și-a produs efectele juridice, respectiv hotărârea de

eliberare din funcție ca urmare a intervenirii unei condamnări penale

definitive, apreciază că nu mai poate elibera un nou act administrativ prin

care să dispună eliberarea din funcție a domnului P.V. dintr-un alt motiv.

instanțe

Prin sentința civilă nr.

1864 din 6 iunie 2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de

către petenta C.S.M., și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, cu motivarea că în cauză din punct de vedere al competenței

materiale nu sunt aplicabile normele generale prevăzute de art. 10 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004, cu cele prevăzute de art. 29 alin. (5) și (7) din Legea

nr. 317/2004, a cărora hotărâre a Plenului C.S.M. privind cariera și drepturile

judecătorilor și procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoane

interesate, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal. Dosarul a fost astfel înregistrat la Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Soluția Înalta Curte

de Casație și Justiție asupra excepțiilor invocate.

Înalta Curte analizând

la excepția necompetenței materiale a Înalta Curte de Casație și Justiție cu

consecința trimiterii cauzei la curtea de apel București invocată de

contestatar, constată că aceasta este întemeiată.

Astfel, potrivit art.

29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, „

Hotărârile prevăzute

la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în

termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestația se

judecă în complet format din 3 judecători”.

Norme

de competență materială derogatorie de la dreptul comun, vizează doar o

situație de excepție, respectiv atunci când hotărârea plenului C.S.M. privește „cariera

și drepturile judecătorilor și procurorilor”.

Ori,

precum s-a reținut, după ce Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat

Decizia penală nr. 1452 din 8 mai 2012, definitivă, de condamnare a

contestatorului la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, la data de 17 mai 2012,

Plenul C.S.M. prin Hotărârea nr. 444 a propus Președintelui României eliberarea

din funcția de judecător ca urmare a menținerii hotărârii definitive de

condamnare.

Președintele

României a emis Decretul nr. 411 din 12 iunie 2012 privind eliberarea din

funcție a contestatorului, decret publicat în M. Of. nr. 398 din 14 iunie 2012,

deci din acea dată lui

P.V. i-a încetat calitatea de magistrat.

Hotărârea plenului C.S.M.

contestată nr. 589 a fost emisă la data de 2 iulie 2012, dată la care

contestatorul nu mai avea calitate de magistrat.

Dispozițiile art. 28 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 sunt aplicabile doar „judecătorilor și procurorilor”

- deci dar celor care dețin această calitate la data emiterii hotărârii.

Cum, începând cu data

de 14 iunie 2012 contestatorul nu mai avea această calitate, nu-i sunt

aplicabile dispozițiile legii speciale Legea nr. 313/2004 generale, prevăzute

de cele ale art. 10 alin. (1) - Legea nr. 554/2004.

Conform acestora,

competența de primă instanță de soluționare a căii de atac exercitată de o

persoană fără a avea o calitate procesuală împotriva unui act de natură

administrativă a unei autorități centrale revine curții de apel, în speță

Curtea de Apel București.

al soluției

Având în vedere că

față de calitatea persoanei la data emiterii hotărârii contestate, competența

materială a soluționării cererii de anulare a acesteia se determină în

conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 317/2004,

republicată, nu conform dispozițiilor art. 28 alin. (7) - Legea nr. 317/2004,

Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite spre

competentă soluționare la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, cauza având ca obiect acțiunea formulată de P.V.

privind anularea Hotărârii nr. 589 din 03 iulie 2012 a Plenului C.S.M.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 octombrie 2013.