ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6187/2013

Asupra contestației

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii din 30 ianuarie 2013 din „Ordinea de zi soluționată” s-a

dispus amânarea discutării propunerii de eliberare din funcție, prin

pensionare, a domnului N.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Oltenița, suspendat din funcție, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii

penale împotriva sa, până la încetarea suspendării magistratului.

Prin acțiunea

înregistrată inițial la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 1 martie

2013 și trimisă spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și

Justiție prin Adresa nr. 5213/1154/2013, contestatorul N.M., procuror în cadrul

Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, a formulat recurs împotriva

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 30

ianuarie 2013 prin care discutarea propunerii de eliberare a acestuia din

funcție prin pensionare a fost amânată până la încetarea măsurii suspendării

din funcția de procuror.

În motivarea cererii

a arătat că a înaintat Consiliului Superior al Magistraturii o cerere de

încetare a activității prin pensionare, însoțită de decizia de pensionare emisă

de Casa Județeană de Pensii Călărași.

A mai arătat

contestatorul că propunerea de eliberare din funcție a fost trecută pe ordinea

de zi a ședinței Plenului Consiliului din data de 30 ianuarie 2013, iar soluția

a fost de amânare a discutării propunerii până la încetarea suspendării din

funcție.

În drept și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 20 din H.G. nr. 326/2005.

Prin concluziile

scrise depuse la data de 10 septembrie 2013 contestatorul și-a precizat cererea

ca fiind contestație formulată în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2001

A solicitat

contestatorul să se rețină admisibilitatea acțiunii întrucât demersul privește

o hotărâre prin care s-a refuzat soluționarea cererii de pensionare, fiindu-i

încălcat acest drept.

A mai precizat

contestatorul că cererea de eliberare din funcție prin pensionare, formulată în

temeiul art. 65 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2004, a fost formulată

anterior punerii în mișcare a acțiunii penale.

S-a solicitat de

asemenea să se constate că nu există nicio prevedere legală care să interzică

posibilitatea pensionării magistratului în perioada în care acesta este

suspendat, astfel că soluția adoptată de către pârât este nelegală și

netemeinică.

La dosar au fost

depuse în temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004 Hotărârea nr. 372 din data de

26 octombrie 2012 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția

pentru procurori și Ordinea de zi soluționată a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii din data de 30 ianuarie 2013.

Intimatul a depus

întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului,

solicitând respingerea acestuia în principal, ca inadmisibil și în subsidiar,

ca nefondat.

În ceea ce privește

inadmisibilitatea recursului s-a precizat că dispoziția de amânare a discutării

cererii de pensionare nu face parte din categoria celor privind cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor, astfel că nu sunt incidente

dispozițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004.

De asemenea, s-a

arătat că actul atacat nu are natura juridică a unui act administrativ

unilateral cu caracter individual, astfel cum este definit în art. 2 alin. (1)

lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, s-a precizat

că deși art. 65 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 nu stabilește o ordine de

prioritate în situația în care intervin două sau mai multe cauze ce pot conduce

la eliberarea din funcție a unui magistrat, din ansamblul reglementării se

desprinde ideea că actul normativ face distincție între motivele de eliberare

din funcție imputabile și neimputabile, astfel că prin admiterea unei cereri de

pensionare pe durata suspendării s-ar eluda prevederile legale.

Analizând cu

prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., excepția

inadmisibilității contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii din 30 ianuarie 2013, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată și urmează a fi respinsă pentru

considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 29

alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii

republicată, cu modificările ulterioare „Hotărârile plenului privind cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile

și se comunică de îndată” iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol se

prevede că „Hotărârile prevăzute la alin. (5) pot fi atacate cu contestație de

orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la

publicare, la secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de

Casație și Justiție”.

Din perspectiva

acestor dispoziții legale și având în vedere obiectul cererii formulate de

contestator, respectiv eliberarea din funcție a acestuia, prin pensionare, nu

pot fi primite, susținerile intimatului potrivit cărora hotărârea atacată prin

care s-a dispus amânarea discutării solicitării de eliberare din funcție până

la încetarea cauzei care a dus la suspendarea acestuia, nu ar face parte din

categoria celor privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Noțiunea de carieră,

astfel cum însuși intimatul a precizat prin întâmpinarea formulată, cuprinde

toate etapele evoluției profesionale, legate de exercitarea funcției de judecător

sau procuror, de la admiterea în profesie, formarea inițială, numirea, formarea

continuă și evaluarea periodică, promovarea în funcții de execuție, numirea în

funcții de conducere, promovarea în funcția de judecător la Înalta Curte de

Casație și Justiție și numirea în funcțiile de conducere din cadrul acestei

instanțe, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și

Direcției Naționale Anticorupție, delegarea, detașarea și transferul, precum și

suspendarea și încetarea funcției judecătorilor și procurorilor.

Astfel fiind,

susținerile intimatului potrivit cărora hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii prin care s-a dispus amânarea soluționării unei cereri de

eliberare din funcție prin pensionare, până la încetarea cauzei de suspendare,

sunt nefondate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr.

317/2004.

Nu pot fi primite

nici susținerile intimatului privind inadmisibilitatea contestației din

perspectiva dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, întrucât, chiar dacă actul contestat respectiv hotărârea de plen

a Consiliului Superior al Magistraturii din data de 30 ianuarie 2013 nu ar

îndeplini condițiile prevăzute de aceste dispoziții legale care definesc actul

administrativ ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ

emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă

naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, hotărârea în cauză poate fi

analizată din perspectiva dispozițiilor art. 1 coroborat cu dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. i) și lit. n) precum și alin. (2) din Legea contenciosului

administrativ, privind definirea noțiunilor de refuz nejustificat de a

soluționa o cerere referitoare la un drept sau interes legitim și a excesului

de putere, precum și asimilarea refuzului nejustificat cu actele administrative

unilaterale .

Analizând, pe fond,

contestația formulată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, împotriva hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii din 30 ianuarie 2013 Înalta Curte

constată că aceasta este fondată și urmează a fi admisă, pentru considerentele

expuse în continuare.

În fapt, astfel cum

rezultă din probatoriul administrat în cauză, contestatorul s-a adresat cu o

cerere Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a solicitat eliberarea

din funcția de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oltenița, prin

pensionare, acesta îndeplinind condițiile prevăzute de prevederile art. 82

alin. (2) din Legea nr. 303/2004, respectiv având o vechime în magistratură de

26 ani 9 luni și 4 zile conform adeverinței nr. 3468/VI/21.096.2012 eliberată

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași urmare a cererii formulată de

acesta la data de 12 septembrie 2012.

Prin hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din data de 30 ianuarie 2013 s-a

hotărât „amânarea discutării propunerii de eliberare din funcție prin

pensionare a domnului N.M., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria

Oltenița, suspendat din funcție, ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii

penale împotriva sa, până la încetarea suspendării magistratului”.

Dispozițiile art. 65

alin. (1) lit. a) - i) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și

procurorilor republicată, cu modificările și completările ulterioare

reglementează cazurile în care judecătorii și procurorii sunt eliberați din

funcție, respectiv demisia; pensionarea; transferul în altă funcție în

condițiile legii; incapacitate profesională; ca sancțiune disciplinară;

condamnarea definitivă a judecătorului sau procurorului pentru o infracțiune;

încălcarea dispozițiilor art. 7 din lege; nepromovarea examenului prevăzut la

art. 33 alin. (4); neîndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 14 alin. (2)

lit. a), c) și e).

Într-adevăr, astfel

cum susține și intimatul, dispozițiile Legii nr. 303/2004 nu stabilesc o

prioritate în cazul în care intervin două sau mai multe cauze ce pot conduce la

eliberarea din funcție a unui magistrat deși se face o distincție între

motivele imputabile, respectiv neimputabile de eliberare din funcție a unui

magistrat, reglementând anumite drepturi pentru magistrații eliberați din

motive neimputabile.

Inexistența unei

ordini de prioritate legală atunci când intră în concurs două sau mai multe

cauze ce conduc la eliberarea din funcție a magistratului nu poate exonera

intimatul, respectiv Consiliul Superior al Magistraturii de obligația sa de

soluționare a cererii contestatorului, amânarea soluționării acesteia până la

momentul soluționării definitive a procesului penal echivalând cu un refuz

nejustificat de soluționare a solicitării acestuia în sensul prevederilor art.

2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că refuzul soluționării cererii contestatorului apare ca

fiind nejustificat întrucât la data de 30 ianuarie 2013 nu exista o hotărâre de

condamnare definitivă a acestuia pentru o infracțiune, astfel că nu se poate

susține că ar exista un concurs de cauze care să conducă la eliberarea din

funcție a magistratului.

Totodată, hotărârea

de amânarea soluționării cererii până la momentul încetării suspendării din

funcție apare ca fiind emisă cu exces de putere în condițiile în care aceasta

nu a fost motivată și, nici nu a fost invocat vreun temei legal pentru această

soluție, iar cererea de eliberare din funcție prin pensionare a fost formulată

la data de 29 august 2012 anterior emiterii Hotărârii nr. 372 din 26 octombrie

2012 prin care s-a dispus suspendarea din funcția de procuror.

Astfel fiind, Înalta

Curte va admite contestația formulată de N.M. împotriva Hotărârii Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii din 30 ianuarie 2013, pe care o va anula

în parte, în ceea ce-l privește pe contestator și va obliga intimatul să

procedeze la soluționarea cererii de eliberare prin pensionare formulată de

contestator la data de 29 august 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția

inadmisibilității recursului.

Admite contestația

formulată de N.M. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii din 30 ianuarie 2013.

Anulează în parte

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 30 ianuarie 2013

în ceea ce-l privește pe contestator.

Obligă intimatul să

procedeze la soluționarea cererii de eliberare din funcție prin pensionare

formulată de contestator la data de 29 august 2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM