ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând, în raport

cu dispozițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față,

constată următoarele:

revizuire

Tribunalul Cluj prin

sentința civilă nr. 419 din 30 mai 2007 a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuenta M.V. prin mandatar M.D., în contradictoriu cu intimații I.G.P.M.,

D.G.C.M., D.V.A., M.F. și D.A.M.G. prin care s-a solicitat revizuirea sentinței

civile nr. 828 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Cluj și pe cale de consecință a

Deciziei nr. 308/A din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj și Deciziei nr. 2527/R

din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj.

Tribunalul a reținut

că deciziile atacate cu revizuire au fost date în aceeași cauză, în diferite

cicluri procesuale. Acțiunea a fost soluționată prin sentința nr. 828/2005 a

stabilit masa succesorală fiind pronunțată între pârâtele din cauză. Apelul

declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 308/2006 a

Tribunalului Cluj (printre apelanți figurând și revizuenta din prezenta cauză).

Prin decizia nr. 2527/2006 a Curții de Apel Cluj sesizată cu recursul împotriva

deciziei nr. 308/2006 s-a admis acest recurs, s-a casat parțial decizia, cauza

fiind trimisă spre rejudecarea apelului declarat de intimatul D.A.M.G., iar

recursul declarat de M.V. împotriva aceleiași decizii a fost respins ca

nefondat.

S-a observat că

motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 invocate de

revizuentă nu pot fi primite în raport de împrejurarea că hotărârile a căror

revizuire se cere nu au fost date în cicluri procesuale diferite și nici una

din acestea nu este definitivă la momentul cererii.

S-a mai arătat că

deși instanța de recurs a evocat fondul, inadmisibilitatea este atrasă de

caracterul nedefinitiv al deciziei nr. 308/2006 a Tribunalului Cluj.

Curtea de Apel Cluj

prin decizia nr. 337/A/2008 din 10 decembrie 2008 a admis excepția lipsei calității de reprezentant al numitului M.D. pentru apelanta M.V.A.M. și

a anulat apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 413/2007 a

Tribunalului Cluj.

S-a reținut că prin

procura specială autentificată la nr. 680 din 11 iunie 2004 de notarul public G.H.T.,

M.V.M.A. l-a împuternicit cu depline puteri pe soțul ei, M.D. și pe fiica ei, M.S.I.

Cu toate acestea M.V.M.A.

prin procura din 10 ianuarie 2008 (filele 109 – 111) a numit și constituit ca

împuternicit special pe sora ei D.G.C.M. pentru ca în numele și în contul

mandatarei să vândă toate drepturile ce i se cuvin din imobilul situat în Cluj-Napoca.

S-a mai constatat că

apelanta prin înscrisul din 22 decembrie 2007 (fila 108) a declarat că anulează

orice împuternicire, procură, mandat, referitoare la această moștenire dată

soțului ei, M.D.

Ca urmare, s-a

constatat că în cauză numitul M.D. nu are nici o calitate de a formula cereri

la instanțele judecătorești și de a le susține în numele acestei părți,

mandatul obținut de el ad literam fiindu-i ulterior retras de soția sa.

Excepția lipsei

calității de reprezentant a fost admisă în temeiul art. 137 alin. (1) coroborat

cu art. 67, 68 și 216 C. proc. civ.

Împotriva deciziei Curții

de Apel, la 14 ianuarie 2009, a declarat recurs M.V. prin M.D., în dublă

calitate de reprezentant al recurentei reclamante și de intervenient.

Recursul nu a fost

întemeiat în drept.

În fapt, în esență

s-a invocat împrejurarea că hotărârea atacată încalcă dispozițiile referitoare

la procedura legală și obligatorie așa cum este precizată în art. 1552 și urm. C.

civ. cât și ordinul ministrului Justiției nr. 667/C/III/2007 pentru completarea

regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității

notariale în sensul că dacă existau îndoieli asupra mandatului – deținut de el

în original – se impunea a se solicita referințe de la Registrul Național pentru Revocarea Procurilor.

S-a arătat că s-au

încălcat dispozițiile art. 54 și 50 C. proc. civ. în sensul că el a acționat și

în nume propriu, în calitate de intervenient în interesul soției sale, pentru

conservarea drepturilor acesteia. A precizat că nu solicită nimic în nume

propriu și că urmărește ca în cazul în care soția sa renunță la bunurile din

moștenire, ele să revină copiilor lor, iar în cazul în care nici aceștia nu le

vor accepta, petentul declară că familia sa le donează unei case de copii

orfani sau de bătrâni.

S-a semnalat

încălcarea art. 129 alin. (5), art. 114 alin. (5) C. proc. civ. care admite

reprezentarea prin mai mulți mandatari, el fiind unul dintre aceștia.

Au fost formulate o

serie de critici referitoare la organizarea instanțelor, precum și pe fondul

cauzei – cerere de revizuire.

de recurs

Criticile formulate

sub aspectul greșitei anulări a apelului față de constatarea lipsei calității

de reprezentant al numitului M.D. pot fi încadrate în motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub incidența căruia recursul va fi

examinat.

Analizând decizia

atacată sub acest aspect se constată că recursul este nefondat și va fi respins

pentru următoarele considerente:

Apelul cu care a fost

sesizată Curtea de Apel Cluj a fost formulat în termeni preciși, „subsemnata M.V.A.M.

prin reprezentant legal M.D., cu același domiciliu, în calitate de revizuent în

cauză”.

Excepția lipsei

calității mandatarului M.D. de a o reprezenta în acest proces pe soția sa, M.V.M.A.,

a fost corect soluționată de instanța de apel.

S-a considerat

revocată procura specială dată acestuia la 11 iunie 2004 sub încheierea de

autentificare nr. 680 emisă de notar public G.H.T., printr-o procură specială

ulterioară, dată de aceasta la 11 ianuarie 2008 surorii sale, D.G.C.M.,

înregistrată la nr. 36304, în fața notarului A.M. din localitatea Fano, Italia,

act apostilat conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 și cu

traducere legalizată sub nr. 622 din 25 ianuarie 2008 de notar public P.L.E.

Prin această din urmă

procură revizuenta a declarat că o împuternicește pe sora ei să vândă în numele

și în contul mandantei toate drepturile ce i se cuvin din imobilul rezultat din

succesiunea părinților.

Intenția numitei M.V.

de a nu mai continua nici un proces determinat de implicarea sa în procesul de

partaj succesoral a fost corect desprinsă și din Tranzacția din 6 februarie

2008 de notar public S.V.B., încheiată între succesori, și în care M.V.M.A. declară

„că renunță la recursul înaintat în numele ei de către M.D., împotriva deciziei

nr. 612/a/2007 în dosarul nr. 9645/117/2006 – care urmează să se judece la Curtea de Apel Cluj”.

Împrejurarea că

declarația de renunțare privește un alt dosar și nu cel de față nu a împiedicat

constatarea că revizuenta nu înțelege să mai continue acest proces declanșat de

reprezentantul său.

În acest sens, în tranzacția

menționată, revizuenta precizează expres: „de asemenea subsemnata solicit

tuturor instanțelor să ia act de această renunțare și totodată să constate că

dosarul Curții de Apel nu mai are obiect. În urma înțelegerii noastre pe cale

amiabilă, dorim ca toate instanțele să ia act de renunțarea noastră la toate

cauzele conexe și colaterale care au fost, sunt pe rol, sau ar urma pe rol și

care au ca obiect succesiunea după D.C. și D.L., ieșirea din indiviziune,

partajul imobilului menționat mai sus, pretenții, dreptul de folosință,

grănițuire și în care suntem părți semnatarii prezentei tranzacții”.

În cuprinsul

Tranzacției s-a făcut enumerarea cauzelor pe rol vizată de renunțarea numitei M.V.A.M.,

printre acestea aflându-se „cererile de revizuire a sentinței civile nr. 828/2005,

a deciziilor nr. 308/A/2006, 2527/R/2007, 612/a/2007 din dosarul nr. 933/117/2007”.

Ca urmare, în mod corect

s-a interpretat că procura invocată de reprezentantul revizuentei a încetat,

astfel că recursul introdus de acesta fără a fi mandatat expres în formularea

căii extraordinare de atac este nul, în cauză nefiind întrunite condițiile

prevăzute de Codul de procedură civilă cu privire la reprezentarea părților în

judecată (art. 67 – 72).

Art. 114 C. proc.

civ. invocat nu este incident în cauză – el reglementând o altă situație, și

anume în caz de multitudine de reclamanți, posibilitatea președintelui

instanței de a dispune reprezentarea acestora prin unul sau mai mulți

mandatari.

Nici art. 1552 C.

civ. invocat nu este incident întrucât acesta reglementează condițiile

răspunderii mandatarului față de mandant în cazul în care în executarea

mandatului și-a substituit o altă persoană.

M.D. nu își justifică

cererea în nume propriu cum a invocat, exhibându-și calitatea de intervenient

în interesul revizuentei.

Atât acțiunea

(revizuire) cât și apelul au fost formulate în numele revizuentei, iar

împrejurarea că în dosarul de apel M.D. a formulat unele cereri și precizări

alăturând calității de mandatar și pe aceea de intervenient – rămân simple

mențiuni, fără efecte juridice, în lipsa unei cereri exprese de intervenție în

proces (în condițiile art. 49 – 51 C. proc. civ.) în această calitate și care

să-i fi fost acceptată de instanță.

Ca urmare, nici

recursul în această calitate – neomologată în proces de către instanță – nu

poate fi primit, el fiind formulat tot de o persoană care în proces figurează

numai în calitate de reprezentant al revizuentei.

De altfel calitatea

de intervenient în numele unei părți limitează câmpul de acțiune al intervenientului

la acțiunile părții în interesul căreia intervine.

Cu alte cuvinte, dacă

partea înțelege să nu mai continue procesul intervenientul în interesul

acesteia nu mai poate sta nici el în proces, întrucât rolul intervenientului în

interesul altei părți se limitează numai la apărarea acelei părți (art. 49 C.

proc. civ.).

Celelalte comentarii

din recurs sunt în afara cadrului procesual în raport de împrejurarea că

decizia atacată a anulat recursul pentru motivul examinat.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul

declarat împotriva deciziei Curții de Apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de revizuenta M.V.A. împotriva deciziei civile nr. 337/A din 10

decembrie 2008 a Curții de Apel

Cluj - secția civilă,

de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 ianuarie 2011.