ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2011
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Deliberând, în raport
cu dispozițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față,
constată următoarele:
Instanța de
revizuire
Tribunalul Cluj prin
sentința civilă nr. 419 din 30 mai 2007 a respins ca inadmisibilă cererea formulată de revizuenta M.V. prin mandatar M.D., în contradictoriu cu intimații I.G.P.M.,
D.G.C.M., D.V.A., M.F. și D.A.M.G. prin care s-a solicitat revizuirea sentinței
civile nr. 828 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Cluj și pe cale de consecință a
Deciziei nr. 308/A din 6 aprilie 2006 a Tribunalului Cluj și Deciziei nr. 2527/R
din 9 noiembrie 2006 a Curții de Apel Cluj.
Tribunalul a reținut
că deciziile atacate cu revizuire au fost date în aceeași cauză, în diferite
cicluri procesuale. Acțiunea a fost soluționată prin sentința nr. 828/2005 a
stabilit masa succesorală fiind pronunțată între pârâtele din cauză. Apelul
declarat împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia nr. 308/2006 a
Tribunalului Cluj (printre apelanți figurând și revizuenta din prezenta cauză).
Prin decizia nr. 2527/2006 a Curții de Apel Cluj sesizată cu recursul împotriva
deciziei nr. 308/2006 s-a admis acest recurs, s-a casat parțial decizia, cauza
fiind trimisă spre rejudecarea apelului declarat de intimatul D.A.M.G., iar
recursul declarat de M.V. împotriva aceleiași decizii a fost respins ca
nefondat.
S-a observat că
motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1, 2, 5 și 7 invocate de
revizuentă nu pot fi primite în raport de împrejurarea că hotărârile a căror
revizuire se cere nu au fost date în cicluri procesuale diferite și nici una
din acestea nu este definitivă la momentul cererii.
S-a mai arătat că
deși instanța de recurs a evocat fondul, inadmisibilitatea este atrasă de
caracterul nedefinitiv al deciziei nr. 308/2006 a Tribunalului Cluj.
Instanța de apel
Curtea de Apel Cluj
prin decizia nr. 337/A/2008 din 10 decembrie 2008 a admis excepția lipsei calității de reprezentant al numitului M.D. pentru apelanta M.V.A.M. și
a anulat apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr. 413/2007 a
Tribunalului Cluj.
S-a reținut că prin
procura specială autentificată la nr. 680 din 11 iunie 2004 de notarul public G.H.T.,
M.V.M.A. l-a împuternicit cu depline puteri pe soțul ei, M.D. și pe fiica ei, M.S.I.
Cu toate acestea M.V.M.A.
prin procura din 10 ianuarie 2008 (filele 109 – 111) a numit și constituit ca
împuternicit special pe sora ei D.G.C.M. pentru ca în numele și în contul
mandatarei să vândă toate drepturile ce i se cuvin din imobilul situat în Cluj-Napoca.
S-a mai constatat că
apelanta prin înscrisul din 22 decembrie 2007 (fila 108) a declarat că anulează
orice împuternicire, procură, mandat, referitoare la această moștenire dată
soțului ei, M.D.
Ca urmare, s-a
constatat că în cauză numitul M.D. nu are nici o calitate de a formula cereri
la instanțele judecătorești și de a le susține în numele acestei părți,
mandatul obținut de el ad literam fiindu-i ulterior retras de soția sa.
Excepția lipsei
calității de reprezentant a fost admisă în temeiul art. 137 alin. (1) coroborat
cu art. 67, 68 și 216 C. proc. civ.
Recursul
Împotriva deciziei Curții
de Apel, la 14 ianuarie 2009, a declarat recurs M.V. prin M.D., în dublă
calitate de reprezentant al recurentei reclamante și de intervenient.
Recursul nu a fost
întemeiat în drept.
În fapt, în esență
s-a invocat împrejurarea că hotărârea atacată încalcă dispozițiile referitoare
la procedura legală și obligatorie așa cum este precizată în art. 1552 și urm. C.
civ. cât și ordinul ministrului Justiției nr. 667/C/III/2007 pentru completarea
regulamentului de punere în aplicare a legii notarilor publici și a activității
notariale în sensul că dacă existau îndoieli asupra mandatului – deținut de el
în original – se impunea a se solicita referințe de la Registrul Național pentru Revocarea Procurilor.
S-a arătat că s-au
încălcat dispozițiile art. 54 și 50 C. proc. civ. în sensul că el a acționat și
în nume propriu, în calitate de intervenient în interesul soției sale, pentru
conservarea drepturilor acesteia. A precizat că nu solicită nimic în nume
propriu și că urmărește ca în cazul în care soția sa renunță la bunurile din
moștenire, ele să revină copiilor lor, iar în cazul în care nici aceștia nu le
vor accepta, petentul declară că familia sa le donează unei case de copii
orfani sau de bătrâni.
S-a semnalat
încălcarea art. 129 alin. (5), art. 114 alin. (5) C. proc. civ. care admite
reprezentarea prin mai mulți mandatari, el fiind unul dintre aceștia.
Au fost formulate o
serie de critici referitoare la organizarea instanțelor, precum și pe fondul
cauzei – cerere de revizuire.
Analiza instanței
de recurs
Criticile formulate
sub aspectul greșitei anulări a apelului față de constatarea lipsei calității
de reprezentant al numitului M.D. pot fi încadrate în motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub incidența căruia recursul va fi
examinat.
Analizând decizia
atacată sub acest aspect se constată că recursul este nefondat și va fi respins
pentru următoarele considerente:
Apelul cu care a fost
sesizată Curtea de Apel Cluj a fost formulat în termeni preciși, „subsemnata M.V.A.M.
prin reprezentant legal M.D., cu același domiciliu, în calitate de revizuent în
cauză”.
Excepția lipsei
calității mandatarului M.D. de a o reprezenta în acest proces pe soția sa, M.V.M.A.,
a fost corect soluționată de instanța de apel.
S-a considerat
revocată procura specială dată acestuia la 11 iunie 2004 sub încheierea de
autentificare nr. 680 emisă de notar public G.H.T., printr-o procură specială
ulterioară, dată de aceasta la 11 ianuarie 2008 surorii sale, D.G.C.M.,
înregistrată la nr. 36304, în fața notarului A.M. din localitatea Fano, Italia,
act apostilat conform Convenției de la Haga din 5 octombrie 1961 și cu
traducere legalizată sub nr. 622 din 25 ianuarie 2008 de notar public P.L.E.
Prin această din urmă
procură revizuenta a declarat că o împuternicește pe sora ei să vândă în numele
și în contul mandantei toate drepturile ce i se cuvin din imobilul rezultat din
succesiunea părinților.
Intenția numitei M.V.
de a nu mai continua nici un proces determinat de implicarea sa în procesul de
partaj succesoral a fost corect desprinsă și din Tranzacția din 6 februarie
2008 de notar public S.V.B., încheiată între succesori, și în care M.V.M.A. declară
„că renunță la recursul înaintat în numele ei de către M.D., împotriva deciziei
nr. 612/a/2007 în dosarul nr. 9645/117/2006 – care urmează să se judece la Curtea de Apel Cluj”.
Împrejurarea că
declarația de renunțare privește un alt dosar și nu cel de față nu a împiedicat
constatarea că revizuenta nu înțelege să mai continue acest proces declanșat de
reprezentantul său.
În acest sens, în tranzacția
menționată, revizuenta precizează expres: „de asemenea subsemnata solicit
tuturor instanțelor să ia act de această renunțare și totodată să constate că
dosarul Curții de Apel nu mai are obiect. În urma înțelegerii noastre pe cale
amiabilă, dorim ca toate instanțele să ia act de renunțarea noastră la toate
cauzele conexe și colaterale care au fost, sunt pe rol, sau ar urma pe rol și
care au ca obiect succesiunea după D.C. și D.L., ieșirea din indiviziune,
partajul imobilului menționat mai sus, pretenții, dreptul de folosință,
grănițuire și în care suntem părți semnatarii prezentei tranzacții”.
În cuprinsul
Tranzacției s-a făcut enumerarea cauzelor pe rol vizată de renunțarea numitei M.V.A.M.,
printre acestea aflându-se „cererile de revizuire a sentinței civile nr. 828/2005,
a deciziilor nr. 308/A/2006, 2527/R/2007, 612/a/2007 din dosarul nr. 933/117/2007”.
Ca urmare, în mod corect
s-a interpretat că procura invocată de reprezentantul revizuentei a încetat,
astfel că recursul introdus de acesta fără a fi mandatat expres în formularea
căii extraordinare de atac este nul, în cauză nefiind întrunite condițiile
prevăzute de Codul de procedură civilă cu privire la reprezentarea părților în
judecată (art. 67 – 72).
Art. 114 C. proc.
civ. invocat nu este incident în cauză – el reglementând o altă situație, și
anume în caz de multitudine de reclamanți, posibilitatea președintelui
instanței de a dispune reprezentarea acestora prin unul sau mai mulți
mandatari.
Nici art. 1552 C.
civ. invocat nu este incident întrucât acesta reglementează condițiile
răspunderii mandatarului față de mandant în cazul în care în executarea
mandatului și-a substituit o altă persoană.
M.D. nu își justifică
cererea în nume propriu cum a invocat, exhibându-și calitatea de intervenient
în interesul revizuentei.
Atât acțiunea
(revizuire) cât și apelul au fost formulate în numele revizuentei, iar
împrejurarea că în dosarul de apel M.D. a formulat unele cereri și precizări
alăturând calității de mandatar și pe aceea de intervenient – rămân simple
mențiuni, fără efecte juridice, în lipsa unei cereri exprese de intervenție în
proces (în condițiile art. 49 – 51 C. proc. civ.) în această calitate și care
să-i fi fost acceptată de instanță.
Ca urmare, nici
recursul în această calitate – neomologată în proces de către instanță – nu
poate fi primit, el fiind formulat tot de o persoană care în proces figurează
numai în calitate de reprezentant al revizuentei.
De altfel calitatea
de intervenient în numele unei părți limitează câmpul de acțiune al intervenientului
la acțiunile părții în interesul căreia intervine.
Cu alte cuvinte, dacă
partea înțelege să nu mai continue procesul intervenientul în interesul
acesteia nu mai poate sta nici el în proces, întrucât rolul intervenientului în
interesul altei părți se limitează numai la apărarea acelei părți (art. 49 C.
proc. civ.).
Celelalte comentarii
din recurs sunt în afara cadrului procesual în raport de împrejurarea că
decizia atacată a anulat recursul pentru motivul examinat.
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ. s-a respins ca nefondat recursul
declarat împotriva deciziei Curții de Apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de revizuenta M.V.A. împotriva deciziei civile nr. 337/A din 10
decembrie 2008 a Curții de Apel
Cluj - secția civilă,
de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 25 ianuarie 2011.