ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3852/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 mai 2012 pe rolul Judecătoriei Cornetu, de către BEJ - S.L.M. s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 14944/2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr 21731/301/2010 privind pe creditorii I.M.R. și I.I.D. și pe debitoarea D.M. Prin sentința civilă nr 2296 din 21 mai 2012, Judecătoria Cornetu a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a dispus declinarea cauzei Judecătoriei Buzău. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a invocat art. 5, art. 158 alin. (1), art. 159 pct. 3, art. 373 C. proc.

civ. în raport de domiciliul debitoarei, respectiv loc P., str O., jud Buzău. La rândul său Judecătoria Buzău, prin sentința civilă nr. 10117 din 19 iulie 2012 a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu reținând că, potrivit art. 373 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și alte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea, ori în cazul urmăririi bunurilor, de către : executorul judecătoresc, din circumscripția curții de apel unde se află acestea. De asemenea, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

Or, prin cererea introdusă s-a cerut încuviințarea executării silite asupra imobilului situat în localitatea B., Sos. C., tarlaua X., parcela Y., ceea ce înseamnă că locul unde se va face executarea este localitatea B., locul situării imobilului. Având în vedere și dispozițiile H.G. 237 din 16 martie 2007 privind modificarea anexei H.G. 337/1993 comuna B. este arondată Judecătoriei Cornetu, așa încât aceasta este competentă să judece cauza. Ivindu-se conflictul negativ de competență, în raport de dispozițiile art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție. Asupra conflictului negativ de competență ivit, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Calificarea instanței de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc.

civ., ca fiind „judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel". Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanței de executare, ca instanță căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererilor de încuviințare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea, loc care nu se confundă cu acela unde își are sediul organul de executare.

În procedura executării silite imobiliare, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speță, a fost indicat de către creditor locul unde se află bunurile debitorului asupra cărora se va face executarea silită, respectiv localitatea B., sos C., tarlaua X., parcela Y., localitate care se află în raza teritorială a Judecătoriei Cornetu, astfel că aceasta este instanța de executare și, implicit, instanța căreia îi revine competența teritorială de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite. Pe cale de consecință, Înalta Curte urmează va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.