ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 876/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ

și fiscal la data de 26 noiembrie 2010, reclamantele C.G. și A.T. în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din

cadrul Secretariatului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților au

solicitat obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să

emită o hotărâre decizie de acordare a despăgubirilor ce li se cuvin potrivit

Legii nr. 18/1991 și în subsidiar au solicitat efectuarea expertizei judiciare

evaluatoare și a celorlalte proceduri necesare finalizării soluționării

dosarului de despăgubiri și a efectuării plăților eferente acestor despăgubiri.

În motivarea acțiunii, reclamantele

au arătat că prin Dispoziția nr. 96 din 05 iunie 2003 primarul Orașului Otopeni

a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului teren în

suprafață de 1,27 ha situat în Otopeni, decizie validată de Comisia Județeană

de fond funciar prin Hotărârea nr. 369 din 3 iulie 2003 și a propus acordarea

de despăgubiri aferente potrivit legii.

Reclamantele au mai arătat că din

anul 2003 și până la data introducerii acțiunii au făcut demersuri, atât la

Primăria Otopeni cât și la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și au cerut să trimită și respectiv să înregistreze și să

soluționeze dosarul, dar autoritatea pârâtă a refuzat nejustificat să-i

soluționeze cererea de despăgubiri, în condițiile în care reclamanta C.G. este bolnavă

de carcinom malign.

În drept, acțiunea a fost întemeiată

pe Legea nr. 554/2004, art. 112 C. proc. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 247/2005.

În dovedirea acțiunii reclamantele

au depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare prin care a solicitat ca

reclamanta să precizeze acțiunea cu privire la părți și a invocat excepția

prematurității acțiunii deoarece Comisia nu a fost învestită cu soluționarea

dosarului prin transmiterea acestuia de către Comisia Județeană de fond funciar

și în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 4 mai 2011,

reclamantele au susținut că înțeleg să se judece atât cu Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, cât și cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, pârâtele fiind citate pentru termenul de judecată din 01 iunie

2011.

Examinând actele și lucrările din

dosar în raport de susținerile părților și de prevederile legale incidente în

cauză, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la excepția

prematurității acțiunii invocată de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor s-a constatat că este neîntemeiată în raport de actele și

lucrările din dosar.

Din adresa nr. 4745/4746/5117 SCFF

din 28 iulie 2010, transmisă reclamantelor de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților a rezultat că dosarul de despăgubiri al

reclamantelor a fost transmis de Comisia județeană de fond funciar Otopeni

către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Împrejurarea că pârâta a returnat și reprimit în mai multe etape dosarul

reclamantelor nu conduce la aprecierea acțiunii ca fiind prematur formulată,

atitudinea pârâtelor îmbrăcând forma refuzului nejustificat de soluționare a

cererii de despăgubiri conform accepțiunii dată de Legea nr. 554/2004 refuzului

nejustificat, iar acest refuz a fost analizat în contextul legii speciale,

Legea nr. 247/2005.

Pentru aceste considerente, Curtea

de apel a respins excepția prematurității acțiunii, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei s-a reținut că

reclamantele au obținut în urma parcurgerii procedurii reglementată de Legea nr.

18/1991, dispoziția nr. 96 din 05 iunie  2003, emisă de comisia pentru fond

funciar.

Potrivit art. V, titlul VI din Legea

nr. 247/2005 „despăgubirile acordate potrivit Legii Fondului Funciar nr. 18/1991,

republicată cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 1/2000,

astfel cum a fost modificată prin prezenta lege vor urma procedura și se vor

supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din titlul VII”.

În titlul VII „Regimul stabilirii și

plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, Cap. V

„Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor”, art. 16 alin. (2),

cu adaptare la situația Legii nr. 18/1991, se prevede că dispoziția emisă de

entitatea învestită cu soluționarea notificărilor se predă pe bază de proces

verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, împreună cu întreaga documentație aferentă acestora în termen

de 30 de zile de la rămânerea definitivă a dispoziției.

După înregistrarea dosarului,

potrivit art. 16 alin. (4), Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

analizează dosarul în privința legalității respingerii cererii de restituire în

natură după care dosarul se transmite evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Potrivit art. 16 alin. (7), în baza

raportului de evaluare, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va proceda

fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire fie la trimiterea

dosarului spre reevaluare. Conform art. 18 din legea specială, după emiterea

titlului de despăgubire, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților emite, în baza opțiunilor persoanelor îndreptățite un titlu de conversie

și/sau titlu de plată.

Titlurile de conversie se trimit în

termen de 30 de zile depozitarului central în vederea conversiei în acțiuni,

iar titlul de plată se transmite direcției pentru acordarea despăgubirilor în

numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată.

Față de această reglementare legală

în care sunt menționate etapele de parcurs în vederea soluționării dosarelor de

despăgubiri, s-a constatat că dosarul reclamantei aferent dispoziției

Primarului Oraș Otopeni nu a trecut decât etapa înregistrării la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a contestat chiar și parcurgerea acestei etape, situație

în raport de care se constată refuzul nejustificat al pârâtelor de soluționare

a dosarului reclamantelor.

Din adresa nr. 4745/4746/5117 SCFF

din 28 iulie 2010 , a rezultat că la data de 15 iunie  2010, Comisia Județeană

Ilfov a înaintat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin

procesul verbal nr. 4194/SCFF din 15 iunie 2010 dosarul de despăgubiri întocmit

în baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 660/1998

formulată de către reclamante la Comisia Orășenească de Fond Funciar Otopeni.

Din întâmpinarea pârâtei Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a rezultat mai mult și anume că

dosarul reclamantelor a fost înregistrat și retransmis succesiv la Comisia

Județeană de Fond Funciar Ilfov pentru completare de acte, astfel:

Înregistrat la Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor prin proces verbal nr. 1101/FF din 06 noiembrie 2007 și

returnat; înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților,

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu proces verbal nr. 10483/FF

din 17 septembrie 2008 și returnat; înregistrat la Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu

proces verbal de primire nr. 12706/FF/2008 și retransmis; înregistrat la Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor cu proces verbal nr. 4194/SCFF din 15 iunie 2010 și returnat

ultima oară prin proces verbal nr. 8723/SCFF din 25 noiembrie 2010 tot pentru

lipsă de acte.

Față de dispozițiile legale anterior

menționate care prevăd o singură înregistrare la Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin proces verbal de predare

primire, după care dosarul intră în etapa de verificare a legalității respingerii

cereri de restituire în natură a imobilului, primirea și retransmiterea

dosarului de despăgubiri al reclamantelor în mod repetat, prin solicitarea în

rate a unor înscrisuri s-a constatat că este nelegală. În procedura Legii nr. 247/2005,

nu există posibilitatea retransmiterii dosarului între autoritățile publice din

moment ce procedura Legii nr. 247/2005 are ca moment de început momentul în

care s-a finalizat procedura pe Legea nr. 18/1991. Ca atare odată înregistrat

acest dosar la autoritățile pârâte acestea sunt ținute să soluționeze dosarul.

S-a constatat așadar că atât

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cât si Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a refuzat nejustificat să soluționeze dosarul

reclamantelor de despăgubiri . De asemenea, apare ca fiind nelegală

înregistrarea de mai multe ori, cu numere de înregistrare diferite a aceluiași

dosar de despăgubiri pentru ca autoritățile să justifice în acest mod de ce au

tergiversat soluționarea și raportat la ultima înregistrare s-a constată că s-a

realizat cu încălcarea dreptului reclamantelor de a beneficia de o soluționare

a cererii într-un termen rezonabil.

Având în vedere că pentru fiecare

etapă: înregistrare, verificare legalitate, evaluare, emitere titlu de

despăgubire nu poate fi apreciat ca fiind necesar pentru autoritate un termen mai

mare de 6 luni pentru fiecare dintre aceste etape, în speță, în raport de prima

înregistrare a dosarului reclamantelor 12706/FF/2008 și până la 26 noiembrie 2010,

data formulării prezentei acțiuni s-a constatat că a trecut în favoarea autorităților

un interval de 2 ani pentru parcurgerea a cel puțin 4 etape dintre etapele

prevăzute de lege.

Față de solicitarea subsidiară din

acțiune de obligare a pârâtelor „să efectueze actele și procedurile necesare

finalizării dosarului” s-a apreciat ca întemeiată cererea de obligare a

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să înregistreze și să

comunice reclamantelor numărul de înregistrare al dosarului aferent dispoziției

nr. 96 din 5 iunie  2003 a Primarului Oraș Otopeni, în termen de 30 de zile de

la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri. De asemenea s-a constatat

întemeiată cererea de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor să verifice legalitatea măsurii de respingere a cererii de

restituire în natură a imobilului și să înainteze dosarul unui evaluator în

termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului de către Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitate de Secretariat al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și să emită dispoziția titlu

de despăgubire în termen de 30 de zile de la primirea raportului de evaluare.

În privința solicitării de obligare

a pârâtelor la efectuarea plăților s-a constatat că în această etapă a

procedurii Legii nr. 247/2005 acest capăt de cerere nu poate fi admis, deoarece

emiterea titlului de plată/conversie este condiționată de cererea reclamantelor

de opțiune și aceasta poate fi făcută doar după parcurgerea celorlalte etape

până la emiterea titlului de despăgubire.

Ca atare acest capăt de cerere a fost

respins ca neîntemeiat.

În consecință, pentru considerentele

anterior expuse, Curtea de apel a respins excepția prematurității acțiunii invocată

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca neîntemeiată, a admis

în parte acțiunea și a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

să înregistreze cu un singur număr de înregistrare dosarul reclamantelor de

despăgubiri aferent Dispoziției nr. 96 din 05 iunie 2003 emisă de Primarul

Orașului Otopeni, validată de Comisia Județeană de fond funciar Ilfov, în termen

de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, a obligat Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să verifice dosarul în privința

legalității respingerii cererii de restituire în natură și să transmită dosarul

de despăgubiri al reclamantelor unui evaluator pentru întocmirea raport ului de

evaluare în termen de 60 de zile de la data înregistrării dosarului, a obligat

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită dispoziția titlul de

despăgubire în termen de 30 de zile de la data primirii raportului de evaluare și

a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs pârâtele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, în motivarea recursului, arată că potrivit

prevederilor legislației din domeniul restituirii proprietății funciare,

comisia locală de fond funciar trebuie să întocmească și să transmită dosarele

referitoare la persoanele care sunt îndreptățite să primească despăgubiri

comisiei județene de fond funciar, pentru ca aceasta să le poată înainta pe

bază de proces-verbal

Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității

Naționale

pentru Restituirea Proprietăților.

Dosarele privind despăgubirile care

se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora trebuie să conțină

întreaga documentație care a stat la baza validării cererii de reconstituire a

dreptului de proprietate.

În desfășurarea acestor etape,

situația de fapt cu privire la dosarul întocmit în favoarea reclamantelor se

prezintă astfel:

Prin

procesul-verbal înregistrat cu nr. 1101/FF din 06 noiembrie 2007 dosarul de

acordare a despăgubirilor întocmit de către Comisia Locală de fond funciar

Otopeni, după autor deposedat C.G. a fost înaintat de către Comisia Județeană

de fond funciar Ilfov către Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor.

După

analizarea dosarului de acordare a despăgubirilor de către consilierii din

cadrul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

acesta a fost returnat prin același proces-verbal întrucât nu cuprindea toate

documentele prevăzute de legislația funciară și de circularele emise de către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Recurenta a

mai menționat că, astfel cum s-a precizat prin înscrisurile depuse la dosarul

cauzei, dosarul de acordare a despăgubirilor al reclamantelor a fost înaintat

de către Comisia

Județeană de fond funciar

Ilfov către A.N.R.P., Secretariatul C.C.S.D., în mod succesiv, prin

procesele-verbale

înregistrate cu nr. 10483/FF din l7 septembrie 2008, 12706/FF/2008 și 4194/SCFF

din 15 iunie 2010. Însă, având în vedere că dosarul astfel înaintat nu

cuprindea întreaga documentație prevăzută de lege, acesta a fost dat retur în

vederea completării acestuia în sensul celor precizate în cuprinsul

proceselor-verbale de retur.

În raport de

aceste circumstanțe

ale

cauzei, obligația autorității pârâte de a înregistra dosarul de despăgubire al

reclamantelor este dificil de realizat în termenul indicat de instanța de fond,

în condițiile în care dosarul de acordare a despăgubirilor nu a fost retransmis

de comisia de fond funciar nici până la data pronunțării sentinței de fond.

Recurenta

mai consideră că instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, care nu a

ținut cont de toate elementele prezentate cu privire la situația reclamantelor

deoarece dosarul de acordare a despăgubirilor întocmit în favoarea acestora nu

este complet, nu conține întreaga documentație potrivit pct. 16.5 din H.G.

1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII „Regimul

stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”

din Legea nr. 247/2005.

Recurenta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în motivarea recursului

propriu, arată că dosarele privind despăgubirile care se cuvin foștilor proprietari

sau moștenitorilor acestora trebuie să conțină întreaga documentație care a

stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

Se face

precizarea că în cadrul procedurii administrative prevăzute de titlul VII din

Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape, etapa transmiterii și a

înregistrării dosarelor,

aceasta etapă fiind prevăzută de dispozițiile art.

16 alin. (1) și (2)

cap. V. titlul VII din actul normativ amintit,

urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în

natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa

evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în

mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi

transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea

întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de

către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și

valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de capitolul V, secțiunea I

intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”, introduse de pct. 26 din

O.U.G. nr. 81/2007, în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Datorită complexității procedurii de

acordare a despăgubirilor,

astfel cum a fost reglementată, deși prin lege nu se prevede un termen

expres de emitere a deciziei, acesta poate fi mai lung ca termenele indicate în

dispozitivul sentinței de fond.

De

altfel, instituția pârâtă nu poate fi obligată la soluționarea dosarului de

acordare a despăgubirilor în termenele indicate, având în vedere, în primul

rând, faptul că aceasta nu a fost investită în mod legal cu soluționarea

dosarului reclamantelor - intimate.

Recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Capitolul V - Procedurile

administrative pentru acordarea despăgubirilor, din Legea nr. 247/2005 nu

conține prevederi care să-i confere Comisiei Centrale atribuții în privința

verificării dispozițiilor emise de autoritățile locale sub aspectul conținutului

acestora, respectiv dacă aceste acte administrative oferă suficiente informații

în vederea identificării imobilelor pentru care urmează a se acorda despăgubiri,

după cum este cazul în speța de față. Chestiunea pusă în discuție este fără

îndoială, de competența evaluatorului/societății de evaluatori, așa cum rezultă

din prevederile art. 16 alin. (6) și alin. (6

1

) alin. (6

5

)

din actul normativ precitat.

Apoi, competența acestei autorități

publice centrale de a efectua un control de legalitate se rezumă doar la a

verifica legalitatea respingerii cererilor de restituire în natură, după cum rezultă

din prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 247/2005.

Instanța de fond cu îndreptățire a

constatat că, în raport de prevederile Legii nr. 247/2005, este admisă o

singură înregistrare a unui dosar de acordare a despăgubirilor, că

posibilitatea retransmiterii dosarului autorității publice locale emitente a

dispoziției prin care această din urmă autoritate a statuat asupra

despăgubirilor este exclusă, astfel că este corectă constatarea instanței de fond

că atât Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, cât și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor refuză în mod nejustificat să soluționeze

dosarul reclamantelor.

Intervalul mare de timp pe parcursul

căruia se derulează procedura de acordare a reparațiilor pentru bunurile

imobile preluate abuziv, în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită

a reclamantelor la despăgubiri a fost stabilită prin Dispoziția nr. 96 din 05

iunie  2003 emisă de Primarul Orașului Otopeni, iar dosarul a fost în mod

repetat retrimis de Comisia Centrală autorității publice emitente, conferă

consistență concluziei instanței de fond, în sensul încălcării principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful

1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Instanța de fond întemeiat a reținut

că, prin conduita manifestată în soluționarea dosarului de despăgubire, autoritatea

pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a încălcat principiul

termenului rezonabil consacrat de art. 6 para.1 din Convenția europeană a

drepturilor omului, a cărui incidență nu este înlăturată de împrejurarea că

învestirea Comisiei Centrale și desemnarea evaluatorului se fac potrivit

procedurii speciale reglementate de titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Nici faptul că legea specială nu

prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu conferă suport susținerilor

autorității publice recurente, pentru că, în temeiul art. 20 din Constituția

României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având

ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi

interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 paragraful 1

din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu

numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor

administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Soluționarea cauzelor în mod

imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și element al

dreptului la o bună administrație, drept fundamental al cetățeanului Uniunii

Europene consacrat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene și care reprezintă un reper în orientarea conduitei administrative a

autorităților publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în

sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.

Complexitatea etapelor procedurale

reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei

conduite arbitrare ori a pasivității autorității publice.

Contrar celor susținute de pârâte

instanța de fond nu le-a obligat, potrivit reglementărilor din Legea nr. 247/2005,

să le despăgubească pe reclamante, ci a sancționat conduita nelegală a celor

două pârâte pe care le-a obligat să înregistreze cu un singur număr de

înregistrare dosarul de despăgubiri al reclamantelor C.G. și A.T., operațiune

tehnico-materială ce urmează a fi efectuată în termen de 30 de zile.

De asemenea a fost instituită

obligația verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului și transmiterea dosarului unui evaluator.În fine, Comisia Centrală a

fost obligată ca în termen de 30 de zile, de la primirea raportului de evaluare,

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire. Înalta Curte observă că

prima instanță a fixat termene rezonabile în sarcina Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor pentru îndeplinirea unor obligații legale punctuale

și nu a stabilit termenele respective pentru întreaga durată a etapelor ce

urmează a le parcurge dosarul de despăgubiri al reclamantelor. Desigur,

procedurile reglementate de Legea nr. 247/2005 urmează să fie respectate.

Pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul obligării

acestei autorități la plata cheltuielilor de judecată, însă Înalta Curte

constată că prin sentința recurată nici una din autoritățile pârâte nu a fost

obligată la plata unor astfel de cheltuieli.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând

motive de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâtele

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței civile nr. 4101 din 8

iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2012.